Povestea femeilor care-și îngrașă bărbații pentru că au fetișuri cu obezitate și exces

Gabriela prepara un festin. Aranjase niște grămăjoare de chifteluțe pentru hamburgeri cu costiță, înecate în sos, prăjituri cu cireșe și nucă de cocos și înghețată de casă la desert. Avea la cină un singur oaspete, iar hrănirea lui urma să reprezinte, pentru Gabriela, preludiul.

La cei 1,60 m și 58 de kilograme, Gabriela pare foarte diferită de femeile care reprezintă fetișul îndopării ( feederism), un fetiș care erotizează hrănirea și îngrășarea. Există puține materiale în media mainstream despre acest fetiș, dar alea care există conțin de obicei fotografii cu femeie umflate care nu se pot mișca din pat după ce au consumat mese care ar fi putut hrăni o întreagă familie. Gabriela nu e una dintre aceste femei. Ei nu-i place să fie hrănită, ci să hrănească.

Dar povestea Gabrielei și poveștile altor femei cărora le place să îndoape bărbații, nu e cea reprezentată în cercetările academice, în media sau pe rețelele sociale. Nu prea există nicio urmă despre ele și despre acest fetiș; ai putea crede că nu există.

Rolul femeilor în comunitatea pasionaților de acest fetiș i-a atras atenția doctoriței Kathy Charles, psiholoagă la Universitatea Napier din Edinburgh, care a publicat prima carte academică despre fetișul îndopării.

„S-au făcut vreo două documentare despre feederism – în special despre femei care sunt hrănite până nu se mai pot mișca. Ambele au avut o atitudine critică și au prezentat feederism-ul ca pe o practică periculoasă", mi-a spus Charles. A văzut materiale despre femei precum Donna Simpson, care a devenit celebră pe la jumătatea anilor 2000, pe când încerca să-și atingă scopul de a se transforma în cea mai grasă femeie din lume. În 2007, Simpson a lansat un site pe care fanii o puteau privi cum mănâncă în timp real; a reușit să atingă greutatea maximă de 273 de kilograme.

Charles a fost intrigată. „Am vrut să înțeleg de ce fac oamenii asta și de ce se implică în astfel de relații."

Așa că Charles și Michael Palkowski – colegul ei și co-autor al cărții – au început să facă cercetări academice pe acest subiect. Au descoperit o perspectivă foarte îngustă și sexistă asupra comunității de pasionați ai feederismului. Toate studiile și articolele susțineau că bărbații sunt cei care îndoapă și femeile sunt cele hrănite; un manual de sexologie din 2006 a sugerat chiar că subcultura era atrăgătoare pentru că a mânca este, pentru femei, „la fel de senzual ca a avea un orgasm."

Aceleași teme și construcții sociale de gen apăreau în majoritatea materialelor din media. Subcultura a apărut separat în câteva episoade din serialele Strange Sex și Taboo, dar toate arătau doar femei care încercau să se îngrașe (În Strange Sex a apărut Donna Simpson, care a participat la multe documentare în perioada aceea). Când revista Bitch a scris despre această subcultură în 2009, a definit fetișul drept o practică prin care bărbații hrănesc femeile care vor să se îngrașe. Un an mai târziu, The Guardian a publicat un articol despre femeile care vor să fie obeze, în care a explicat: „Există și bărbați pasionați de îngrășare, dar imaginile cu femei sunt cele care atrag atenția. În peisajul actual în care standardele estetice sunt bine fixate, ies în evidență ca niște personaje îndrăznețe, controversate, politice din punct de vedere vizual." Dar totuși, nicăieri nu se vorbea mai mult despre femeile cărora le place să hrănească bărbații.

În 2011, perspectiva asupra fetișului s-a schimbat cât de cât. O echipă de cercetători de la Universitatea Lethbridge a dat peste „un caz curios de feederism feminin". Studiul care a rezultat în urma descoperirii, intitulat „ Feederism-ul la femei", detalia experiența Lisei, care avea fantezii despre îngrășare și hrănire. Lisa nu era supraponderală și era implicată într-o relație monogamă în care nu își satisfăcea acest fetiș, dar o excita teribil gândul de a-și hrăni excesiv partenerul. Totuși, Lisa nu s-a implicat niciodată într-o astfel de relație, iar cercetătorii au concluzionat că era un caz unic.

Charles și Palkowski erau convinși că trebuie să existe și femei care hrănesc bărbați, așa că au început să le ia interviuri oamenilor din comunitate. Au ajuns să stea de vorbă cu un număr foarte mare de pasionați ai acestui fetiș. „Și n-am ajuns la concluzia că e comunitate dominată de bărbați care hrănesc și femei care sunt hrănite", a spus Charles.

Dimpotrivă, mi-au zis Charles și Palkowski, aproape toate concepțiile populare despre feederism sunt greșite – sau cel puțin, nu reprezintă diversitatea comunității și rolul femeilor din cadrul ei.

Una dintre aceste femei e Tanya, care mi-a spus că a fost fascinată dintotdeauna de obezitate. Își amintește că a auzit, în copilărie, povestea unei femei care a înghițit o muscă și, în momentul acela, a avut fiori în tot corpul. „Ceva s-a trezit în mine. Am visat despre asta. Aveam doar șase ani, deci n-a fost vorba de un impuls sexual, dar pur și simplu nu mi-am mai putut scoate chestia asta din minte."

Acum, Tanya scanează site-uri de feederism zilnic – site-uri precum Dimensions, care conține povești erotice fictive despre îngrășare, sau Curvage, care documentează femei aflate la cură de îngrășare. Deși a vizitat aceste site-uri ani de zile și se bucură să le vadă pe altele cum se îngrașă, Tanya nu participă niciodată la discuții online cu alți membri ai comunității.

Pe site-urile astea sunt aproape numai bărbați care hrănesc femeile, mi-a spus ea. Așa că se simte cumva pe dinafară, pentru că e aproape un club exclusiv pentru bărbați.

Pe internet sunt spații destule în care femeile își pot împărtăși poveștile despre obezitate – cum e Fantasy Feeder, un site populat de femei de mari dimensiuni și admiratorii lor. Mai sunt și site-uri ca Grommr, care au ca țintă feederii gay. Dar, a spus Mihaela, „nu există niciun site care să se concentreze pe bărbați obezi și femeile care îi îngrașă."

Când a început să se întâlnească cu oamenii din comunitate, Gabriela a încercat Fantasy Feeder, care e considerat cel mai popular site de feederism. Dar s-a săturat de mesaje de la bărbați care îi propuneau s-o hrănească. „Sunt o grămadă de bărbați acolo care își închipuie că toate femeile care apar pe site vor să fie hrănite. Te întreabă dacă nu vrei să te hrănească, chiar dacă ți-ai trecut la profil că te interesează doar să-ți hrănești partenerul."

Myriam, căreia îi place și să hrănească, și să fie hrănită, a spus și ea că nu s-a simțit niciodată în largul ei pe Fantasy Feeder. „Site-ul e dominat de femei obeze și bărbați care vor să le îngrașe. Nu e nimic în neregulă cu asta – doar că nu asta caut. "

În schimb, Myriam petrece mult timp pe Tumblr, unde spune că admiră obezii care își documentează creșterea burții. „Mă super încântă zilele de marți, când mulți obezi postează fotografii cu burțile lor ", mi-a zis ea.

Atât Myriam și Gabriela sunt membre pe Grommr, unde amândouă spun că au avut cele mai reușite experiențe. Deși site-ul a fost conceput pentru bărbați gay, femeile nu sunt izgonite de pe site, iar Gabriela mi-a zis că a găsit mulți bărbați obezi bisexuali, dintre care mulți au fost încântați să găsească o femeie dispusă să-i hrănească.

Totuși, Gabriela s-a lamentat că nu există destule site-uri pentru feederi specializate pe femei care hrănesc și că femeile nu participă destul de mult la discuțiile online. Ea a lansat recent o revistă, numită HORNGRY, ca să-și împărtășească experiențele alături de alte femei ca ea, și speră să reușească să aducă la lumină mai multe femei pasionate de feederism din perspectiva hrănitorului.

Concepția greșită cum că feederismul e împărțit clar pe roluri seamănă cu alte concepții greșite despre gen și sexualitate. Cel care hrănește e considerat dominator, în timp ce persoana hrănită e considerată pasivă sau submisivă.

„Se încadrează în istoria tipică a sexualității heterosexuale, în care bărbatul e dominator și femeia e submisivă ", mi-a explicat Charles. „Iar chestia asta e perfectă pentru documentarele senzaționaliste cu femei imense care nu se pot mișca și sunt total neajutorate. Asta le place mai mult oamenilor să vadă decât două femei care se hrănesc împreună sau un bărbat care e hrănit. "

Totuși, e greșit să crezi că în comunitate, hrănirea e o activitate dominatoare. Gabriela și Myriam mi-au explicat că cel hrănit e cel care controlează situația, el cere să fie hrănit și spune cât.

Dintre feederii și obezii cu care am vorbit, niciunii nu și-au exprimat dorința de a-l forța pe celălalt, mi-a spus Charles. Ce îi excită pe majoritatea e dorința celui hrănit de a mânca și de a se îngrășa. Nimeni nu susține ideea de obligare.

Tanya, care caută inspirație pe internet în fiecare zi, a început recent să exploreze felurile în care fetișul se poate manifesta în relațiile din viața reală și mi-a mărturisit că e stresată. N-a deschis niciodată acest subiect cu partenerii din trecut, pentru că nu vrea ca aceștia s-o înțeleagă greșit.

Are un iubit, căruia i-a spus de curând despre pasiunea ei de a privi cum femeile se îngrașă pe internet. El nu s-a speriat. I-a zis și că e interesată să-l hrănească, încetul cu încetul, până își dă seama și el dacă e interesat. Când am vorbit cu ea, nu-l mai văzuse de o lună, pentru că fusese pe drumuri. Dar abia aștepta să-i gătească un festin la întoarcere. „Nu mă pot abține să nu mă gândesc dacă s-a îngrășat cât a fost plecat", mi-a zis. „Abia aștept să-l mângâi pe burtică. "

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe fetișuri:
Ați avut vreodată fantezia de a ingera un animal prin anus? M-am bătut cu plăcinte cu un fetișist al mâncării Cea mai grasă mamă din lume