Tipul care a făcut un marş pentru drepturile LGBT în Bucureşti are coaie mai mari ca tine

Fotografii de Mircea Topoleanu

Ştiu că e la modă să zici zilele astea că un protest e pe bune doar dacă se lasă cu smardoială, bătăi cu jandarmii, morţi şi guverne dărâmate, dar na, e uşor să vorbeşti de război, atât timp cât nu-l trăieşti. De exemplu alea de la Pussy Riot atrag atenţia globului asupra problemelor din Rusia prin performance-uri de protest, care au reuşit să atragă destul de multă solidaritate globală, fără să bată pe nimeni. Ei bine, un tip numit Cristi Cazacu a făcut ceva asemănător prin centrul Bucureştiului vinerea trecută.

El a încheiat Luna Istoriei LGBT printr-un marş de trei ore de la Casa Poporului la Piaţa Unirii, Piaţa Universităţii, Piaţa Romană şi Piaţa Victoriei, pe care l-a făcut pe tocuri cui, cu dresuri plasă, o cagulă şi o geacă de piele purtată invers ca o geacă de forţă, peste care a legat o coloană vertebrală. Pe lângă asta, tipul ducea şi ditamai căruciorul cu nişte pancarte care combinau mesaje de protest anti-guvern cu versuri din Lady Gaga, un craniu de capră, un glob pământesc şi o combină muzicală defectă.

Jandarmii în civil au acţionat şi ca critici de artă

Când a ajuns la Victoriei, au venit nişte jandarmi să-i explice că n-are voie să fie obscen în ceea ce urmează să facă. Aşa că el a desenat cu spray-uri pe nişte panouri aduse de-acasă ceea ce s-a dovedit da fi un vagin imens cu ovare colorate. În timpul ăsta dansa şi le recita trecătorilor versuri din Lady Gaga: „Do what you want with my body.“ Da, ştiu, şi mie mi se pare ciudat că i-a dat Oprescu autorizaţie, dar o iau ca pe-un semn că-ncep să se mai destindă lucrurile şi la noi.

M-am dus la protestul lui, în mare pentru că trebuie să ai coaie să faci un Pride Parade de unul singur într-unul dintre cele mai homofobe state din Europa. Și eram destul de curios care va fi reacţia oamenilor. Spre surprinderea mea, l-au ignorat. Preferau să meargă cu capul în pământ prin trafic şi să-şi rişte viaţa, decât să dea ochii cu el. Desigur, au fost unii mai curajoşi, care nu ezitau să-i arunce un „Curvo!”, „Ce craci ai!” sau „Uite-l pe Spider-man!”. Nişte gunoieri simpatici de la Romprest chiar i-au dat un claxon şi-un fluierat. După ce l-am ajutat să-şi cureţe planșa şi am ascultat glumiţele jandarmilor care comentau c-a dat banii degeaba pe panouri, am stat la o vorbă cu Cristi, ca să aflu mai multe despre mesajul lui.

VICE: Ce-a fost asta?

Cristi Cazacu: Forma mea de protest împotriva normelor sociale, a faptului că un homosexual nu poate fi aşa, pe faţă. În România trebuie să ai mereu o mască, un poker face.

Cum ţi-a venit ideea protestului?

Probabil ai observat influenţa artistei Lady Gaga asupra mea, atât în muzică, dans, cât şi anumite concepte. În spatele protestului stă, de fapt, o poveste care a început între noi doi când a venit în România și eu am fost wardrobe assistant pentru ea.

Ai cunoscut-o?

Nu îndeaproape, pentru că am fost concediat. S-au întâmplat unele lucruri, dar ce se petrece în backstage, acolo rămâne. După, timp de o lună am urmărit-o pe Lady Gaga prin Europa. Am fost la concertele ei din Amsterdam, Berlin, Hanovra, Zurich, Milano şi Nisa. Dormeam pe străzi. Aşa a luat naştere conceptul meu de Tramp Cazacu, vagabondul care a urmărit-o pe doamnă.

Ca-n filmul Disney, Doamna şi Vagabondul (Lady and the Tramp)?

Nu chiar. Totul se leagă de autenticitate şi de poker face-urile cu care umblăm. Eu sunt un vagabond din două medii total diferite, două stiluri de viaţă: The Tramp, care reprezintă sărăcia şi Lady care presupune ideea de lux şi glamour. Pe de altă parte, ideea de tramp pentru mine se referă şi la un vagabond între două genuri. E precum percepţia oamenilor hetero care te asociază cu o fată, doar pentru că eşti atras de bărbaţi.

Explică-mi panoul pe care ai desenat un uter și peste care ai scris Trampsition.

Şi Trampsition trimite şi la ideea de transgender. Cele două ovare ale uterului sunt de fapt două planete, Marte şi Venus, reprezentative pentru cele două sexe. În descrierea evenimentului am scris: „M-am născut pe planeta Marte ca bărbat, am crescut pe Terra ca o femeie şi acum sunt gata să merg pe Venus.”

Protestul s-a încheiat când ai rupt geaca de forţă pe care scria GOATS. De la ce vine asta?

De la Government Owned Alien Teritory in Space şi din turneul domnișoarei Gaga, The Born This Way Ball. Tot concertul e o luptă între ea şi Mother Goat, guvernul opresiv care ne parazitează. De-asta suntem toţi Goats. Ea vrea să nască o rasă nouă de little monsters, care vor trăi fără opresiune. Când am rupt geaca de pe mine era out of the closet, în afara obligaţiilor sociale, care sunt ca o cămaşă de forţă. Panourile peste care am dat cu spray se măcinau de la vopsea, cum ni se macină şi nouă personalitatea sub norme sociale.

Aveai panouri de protest împotriva Guvernului român. Care e legătura?

Am început marşul din faţa Casei Poporului, care aduce aminte de persecuţiile homosexualilor în perioada comunistă. În acelaşi timp, mă uit şi la abuzurile din Rusia. Cutia mare cu care mergeam era trecutul greu cu care ne luptăm, iar marşul a reprezentat şi drumul anevoios înspre viitorul în care, dacă nu ai pe cineva care să te susţină, s-ar putea să clachezi.

Craniul reprezenta masca mea, my jokerface. Așa am intrat eu la concertele Lady Gaga de peste tot fără bani, dar mai mult nu spun. Planeta e tot o sugestie că vreau să plec din nou. Să fiu toată viaţa un vagabond.

La final i-ai transmis un mesaj preşedintului.

Do what you want with my body, dar nu era pentru el, ci pentru instituţiile care au puterea să facă abuzuri față de comunitatea LGBT, dar și abuzuri fizice ca la Pungeşti. Când Puiu Haşoti a ieşit în faţă şi a spus că oamenii gay sunt bolnavi, mi s-a părut un abuz de putere, mai ales că e o persoană publică.

Cum te-ai simţit după toată faza?

Eliberat. Am mers pe tocuri și am văzut reacţia oamenilor. Am dat cu sprayul pe panouri, dar nu a ieşit cum mă aşteptam. Mi-am văzut de drum şi n-am avut treabă cu oamenii. Ei îşi poartă tot timpul masca de poker. De-asta, deși par că nu se uită, văd şi aud tot. Copiii care împărţeau flori păreau puţin marcaţi, dar notabilă a fost o doamnă care a venit şi a zis că ce fac este o desfrânare, că ar trebui să ţin post şi să mă rog. Jandarmii în civil care-mi dădeau sfaturi artistice au fost ok. Dar n-am înţeles, era vreo tehnica d-aia prin care te bagi în seamă ca să câştigi încrederea cuiva?

Ce urmează?

Vreau să plec din nou prin Europa după ea, sper să ajung cumva în staff-ul ei creativ şi să fac brainstorming cu alţi little monsters (fanii Lady Gaga).

Mulțumesc, Cristi. Mult noroc în drumul tău.