Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

Narco-sfinții combină catolicismul cu războiul drogurilor în America Latină

Narco-cultura construită pe spatele catolicismului s-a transformat din rugăciuni pe străduțe lăturalnice la sfântul Jésus Malverde în altare publice pentru Santa Muerte.

de Jules Suzdaltsev
08 Aprilie 2014, 1:32pm

Încă din 1970, Mexicul e împânzit cu traficanți de droguri care încearcă să satisfacă cererea de narcotice ieftine din Statele Unite, ceea ce a dat naștere unui război cumplit pe străzile orașului. În Mexic, narco-cultura rapid adoptată construită pe spatele catolicismului s-a transformat din rugăciuni pe străduțe lăturalnice la sfântul Jésus Malverde în altare publice pentru Santa Muerte, Doamna Sfintei Morți.

Patrick Polk e profesor la Departamentul Arte și Culturi ale Lumii din cadrul UCLA și curator de Arte Latino-Americane și Caraibiene. Expoziția lui de la Muzeul Fowler conține reprezentări ale narco-culturii, personalități religioase marginalizate și personalități sacre nerecunoscute din America Latină și Statele Unite. Intitulată Sfinți păcătoși și păcătoși sfinți, colecția abordează subiectul legendelor populare, al traficanților de droguri și al săracilor care se bazează pe ei ca surse de putere și protecție. Am stat la o discuție cu profesorul bărbos și ochelarist care are pe brațul drept un tatuaj cu Sfântul Expeditiv.

Marcos López (Santa Fe, Argentina, 1958): Santos Populares, 2013

VICE: Cum ai început să fii interesat de narco-sfinți?
Patrick Polk: Mi-am dat diploma în folclor aici la UCLA, așa că interesele mele fundamentale au fost religiile și tradițiile ritualice ale diasporei africane, cât și religia populară și arta religioasă din Statele Unite. Mi-a plăcut să observ ciocnirea dintre Europa, America Nativă, America Latină și Africa în Los Angeles, în special modul în care religia, cultura materială și spiritualitatea vizuală se combină și își schimbă forma în LA.

Nu sunt prea mulți sfinți aici.
Eu vin dintr-un loc și mai păcătos: Las Vegas. Dar îmi place să conduc prin LA și să văd ce lucruri noi mai apar. Mă interesează arta populară și cea religioasă, în special cea neaoșă.

În ce sens „neaoșă”?
Cum sunt figurinele. Fac mici demoni sau roboți sau extratereștri; sunt simbolici, dar totuși jucării. Îmi place să văd felurile în care oamenii își exprimă idealurile, viețile, valorile. Cum își împărtășesc cele mai profunde îngrijorări, cum adaugă umor mediului în care trăiesc. Așa că, pentru mine, expoziția asta cu Sfinți păcătoși analizează modul în care oamenii își exprimă și își trăiesc religia. De multe ori când vorbesc despre arta populară sau băștinașă, nu e vorba de dogmă sau teologie, cu pur și simplu „Uite cum ne rugăm; uite la cine ne rugăm; uite care sunt sfinții nerecunoscuți de Biserica Catolică pentru că nu sunt considerați potriviți pentru cultura mainstream; uite care sunt puterile care ne ajută.”

Renée Stout (Junction City, Kansas, 1958): Mormântul lui Marie Laveau din seria Reîntoarcerea, 2009    

Idolatria omului obișnuit e mai valabilă decât ceea ce ne oferă religia clasică?
E o cu totul altă abordare. Unii oameni preocupați de filosofia religiei și de filosofie ca doctrină vor fi oripilați când vor vedea expoziția. Cred că depinde ce vede fiecare cercetător în lucrurile astea, în funcție de interesele lui.

Când spui cercetător, te referi nu doar la oameni ca tine, specializați în cercetări istorice, ci la oameni care își cercetează propriile vieți prin religie, nu?
Da. De exemplu, expoziția conține un altar pentru Sfântul Expeditiv. Sfântul Expeditiv e un sfânt cunoscut din New Orleans, Argentina, Brazilia, dar majoritatea americanilor n-au auzit niciodată de el. Au auzit poate doar povestea care circulă prin New Orleans despre cum nu e recunoscut oficial și despre cum la o biserică a fost livrată o cutie cu statui nerecunoscute pe care era scris cuvântul Expeditiv. Mulți oameni știu povestea asta.

Dar adevărul e că e un sfânt catolic; doar că nu e întâlnit prea des în America. Îmi place modul în care oameni transformă lucrurile creativ și găsesc noi semnificații. În expoziție avem și o cromolitografie cu Sfântul Expeditiv care e întoarsă cu susul în jos, iar oamenii spun că atunci când îi ceri o favoare, vrea să se întoarcă la poziția normală și o face să se împlinească mult mai rapid. Genul ăsta de chestii îmi plac. Nici Santa Muerte nu era prea des întâlnită; acum e printre cele mai cunoscute personaje.

Delilah Montoya (Fort Worth, Texas, 1955): Ahora, 2002

Crezi că există vreun motiv pentru asta?
Realitatea războiului drogurilor din Mexic și instabilitatea societății. Am văzut o statistică care compara crimele din El Paso, Texas, și crimele de peste graniță, din Ciudad Juárez. E ceva de genul 5 la 3 600. Deci Santa Muerte e protectoarea celor aflați de partea greșită a legii și sfânta patroană a celor de partea dreaptă a legii într-un loc în care cu greu poți face diferența între aceste două categorii.

Lumea o percepe ca pe spirit care nu judecă. O divinitate care îi acceptă pe toți, astfel încât oamenii obligați s-o ia pe cărări greșite din cauza economiei, a imigrării, a realității politice, simt că nu trebuie să se ascundă de religie. Există ideea asta că Fecioara Guadalupe e o mamă sfântă, iar Santa Muerte îi ia pe toți ceilalți.

E o sfântă total neoficială?
Nu-mi imaginez când o să vină ziua în care o s-o recunoască Biserica Catolică. O consideră de domeniul vrăjitoriei, magiei negre sau al satanismului. Aceștia sunt narco-sfinții, sunt asociați cu păcătoșii.

Edgar Clement (Mexic, 1967): Sfânta Treime, 2010

Ce te atrage personal la această idee?
E înrudită cu interesul meu pentru religiile diasporei africane. Am crescut într-o generație pentru care serialul Gilligan's Island era un fel de fereastră spre lume.

Ha ha. Continuă.
Îmi amintesc de doctorul vrăjitor și toate fanteziile alea. Am avut ocazia să merg să studiez la Sao Paulo, Brazilia. Un oraș cu treizeci de milioane de oameni și eu credeam că o să merg într-un fel de sat pe malul mării – eram tâmpit. În fine, am ajuns acolo și mi-au pregătit un fel de ceremonie voodoo și eu m-am gândit: „Ooo, o să văd niște nebuneli voodoo, super!” Și s-a dovedit a fi cea mai frumoasă ceremonie religioasă la care am asistat vreodată. A fost foarte intensă, mișcătoare, pur și simplu incredibilă.

Îmi amintesc că m-am gândit: „Oare de ce am fost învățat să mă aștept la nu știu ce tâmpenii?” Cultura noastră și modul în care înțelegem religiile altor popoare – fie africane, fie latino-americane – sunt varză.

Da, cultura noastră pop nu prea e bazată pe informații reale.
De exemplu, Santa Muerte a apărut în multe filme și emisiuni TV în ultima vreme, chiar și în serialul Breaking Bad. Și mereu e prezentată ca sfânta periculoasă care apără oamenii periculoși. Dar adevărul e că dacă mergi la o ceremonie Santa Muerte – e la fel de plictisitoare ca orice altă slujbă bisericească, din păcate.

Dar care e ideea? E vorba de lucrurile simple: Cum mă însănătoșesc? Cum pot aveam parte de mai multă comunicare în familia mea? Cum îmi păstrez siguranța într-o lume atât de periculoasă? Știi că faci lucruri greșite, dar între timp trebuie să supraviețuiești sau să te schimbi și e de înțeles că oamenii care încalcă legea se vor îndrepta spre sfinții din popor, pentru că se știe că aceștia sunt mai iertători.

Desigur.
Așa că vreau să fac restul lumii să înțeleagă ce înseamnă sfinții ăștia, cum sunt utilizați, cum sunt înțeleși de oamenii obișnuiți. Încerc să ajut oamenii să înțeleagă cultura asta, atât de diferită de a lor, să nu mai creadă că e o cultură dubioasă și malefică.

Foarte frumos.
Cred că sfinții mă ajută mult în chestia asta pentru că și în creștinism în general, dar mai ales în catolicism, nu există sfânt care să nu fi fost păcătos. Deci am hotărât să joc cartea „Toți suntem păcătoși.”

Pentru biserică totul e în alb și negru.
Da, mulți oameni văd lucrurile astea în alb și negru. Avem o imagine în minte despre St. Dimas sau credem că San Dimas e doar un loc în care mergem să ne dăm pe toboganele cu apă.

Am locuit acolo. Parcul acvatic era paradisul nostru.
Păi San Dimas a fost hoțul care a fost crucificat la dreapta lui Iisus. De ce a fost crucificat? Din cauză că era un hoț și un ucigaș și a meritat să fie crucificat. De ce a ajuns în rai și a devenit, astfel, primul sfânt? Pentru că l-a recunoscut pe Cristos. El i-a spus: „Amintește-ți de mine în rai.” Și Iisus i-a spus: „Bine, ne vedem acolo.”

E o mare promisiune.
Exact. Iar asta îl face singurul sfânt indiscutabil pentru că Iisus l-a ales personal. Dar e totuși un criminal, un nenorocit. Sau ia-l pe Sfântul Paul, fondatorul Bisericii Catolice. Pe când era Saul din Tarsus, omora creștini; după care a avut o revelație și a devenit Sf. Paul, dar până în ziua morții lui a recunoscut că a fost un păcătos.

Judithe Hernandez (Los Angeles, 1948): Trilogia Luchadora, 2010

Fiecare sfânt e un păcătos.
Fiecare sfânt e un păcătos, fiecare păcătos e un sfânt. Îl știi pe Sf. Augustin. Dacă ești din Santa Monica, probabil știi că Sf. Monica a ajuns sfântă doar pentru că a avut răbdare să aștepte jumătate de viață ca fiul ei bețiv, libidinos și păcătos să aibă revelația. Acum e Sf. Augustin, doctor al bisericii. A ajuns acolo după multe încercări. Sanctitatea vine tocmai din păcat. Și unii dintre sfinții ăștia populari vor fi recunoscuți într-o zi. Poate nu curând, dar cine știe.

Vitor Amati (Sao Paulo, Brazilia, 1969): Ze Pelintra, 2011

Poate cu ajutorul lucrărilor tale.
Mă îndoiesc că am atâta putere, dar puterea stă în viețile oamenilor. Și Sf. Valentin a fost respins. În fine, o să dureze...

Foarte mult.
S-ar putea să înghețe iadul până atunci.

Care e numele sfântului curvar? Ăla e preferatul meu.
Zé Pilintra. Zé Pilintra n-o să fie recunoscut niciodată.

Traducere: Oana Maria Zaharia, Dana Alecu

Tagged:
cocaina
Figurines
catolicismo
Mexica
Vice Blog
Droguri
moarte
altares
traficanti
sfinti
narco-cultura