Pustnicul internetului

Nu ajungi prea departe dacă folosești înțelepciunea convențională când vrei să înțelegi Republica Democrată Coreea. Să luăm, de exemplu, acest univers închis care este internetul nord-coreean.

În ultimele săptămâni, s-a tot vorbit despre prezența pe internet a Casei lui Kim. Mai întâi s-a speculat despre ce li s-a spus nord-coreenilor de pe internet despre lansarea ratată a rachetei, apoi a urmat o miștocăreală despre tema de 15 lire pe care regimul a cumpărat-o pentru pagina sa în limba engleză. Concluzia e simplă: Internetul Republicii Democrate e cenzurat și stupid, ca o versiune și mai caraghioasă a celui din China.

Dar realitatea e mult mai ciudată. „Probabil doar o zecime din libertatea online din China e prezentă în Coreea de Nord,” a spus Kongdan Oh, un tip de la Brookings Institution.

Și asta nu pentru că cenzorii sunt mai duri. Ci pentru că Republica Coreea și-a construit propriul internet.

AFP

Marea majoritate a internet surferilor nord coreeni nu au văzut niciodată Internetul. La bibliotecă și în instituții educaționale, se loghează pe ceva numit Kwangmyong (se poate traduce prin „strălucitor”). Chestia asta există de la începutul anilor 2000 și e un sistem închis de intranet care operează prin fibră de cablu optic. Probabil nu are mai mult de câteva zeci de siteuri, cele mai multe pentru educație sau propagandă.

Și Cuba are un sistem similar, iar Iran cochetează și el cu ideea să-și facă unul, dar Kwangmyong e mult mai controlat decât oricare dintre ele. O versiune de buzunar, distopică, a Internetului global.

„N-am auzit ca site-uri de pe internet să fie valabile pe intranetul local,” a spus Martyn Williams, analist tehnologic și director al North Korea Tech. „Unele conținuturi sunt luate de pe Internet, dar numai documente tehnice, cărți sau materiale educaționale.”

Nici măcar experții ca Williams nu știu decât fărâme de informații despre Kwangmyong. La urma urmei, în asta constă geniul totalitar al rețelei: nu numai că nu permite utilizatorilor să iasă în afara ei, dar nici nu poți intra în ea dacă nu ești pe tărâmul Coreei de Nord.

Bineînțeles, orice excursie în Regatul Izolat e atât de bine controlată încât nu poți avea încredere în ceea ce vede un observator din afară. De exeplu, Jean H. Lee, de la Associated Press a văzut că studenții nord-coreeni foloseau monitoare cu ecran plat și ultima versiune de Photoshop. Dar Williams spune că cele mai recente imagini de la televiziunea locală din Coreea de Nord (la care are acces prin satelit) spun o cu totul altă poveste.

„Toate calculatoarele au instalat Windows Explorer, iar siteurile arată destul de simplu,” a spus el. „Deși e greu să îți dai seama dacă e din cauză că html-ul și sistemul de navigare au rămas în anii ’90 sau din cauza lipsei de reclame.”

Asta nu înseamnă că Internetul global nu există în Coreea de Nord. Luna asta, Republica a obținut a doua conexiune la Internet din viața ei, mulțumită unei conexiuni prin Intelstat, un operator de satelit din Washington. Până acum avea doar o singură conexiune, printr-o companie chineză, fondată aici în 2010.

Înainte de 2010, țara nu avea niciun fel de conexiune online cu restul planetei. Ca o cireașă de pe tortul absurdității, guvernul nord-coreean își menținea site-ul oficial ordonând subordonaților din Japonia și China ce să pună pe el.

Era o națiune nucleară fără conexiune stabilă la Internet.

Lucrurile au progresat în ultimii doi ani, dar dacă ești în Republica Nord-Coreeană și vrei să ai acces la rețeaua globală, te încadrezi în următoarele trei categorii.

Jurnaliștii străini au acces – chiar în doze mari. În octombrie 2010, când în jur de 80 de reporteri au fost acolo pentru a sărbători a 65-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor, conexiunea la internet a fost total nerestricționată la hotelul unde aceștia au fost cazați.

Se crede că și armata crescândă de hackeri a Republicii lucrează destul de liber. În marea ei majoritate, e o armată de puștani. Conform unei surse trădătoare, există un sistem piramidal de recrutare a copiilor-minune care alege cei mai buni elevi pentru programul de cyber-soldați ai regimului. Se antrenează ani de zile și peste hotare (în China sau Rusia), după care se alătură „Unității 121”, detașamentul de hackeri din Pyongyang.

În afară de ei, singurii posibili utilizatori de Internet global sunt un mic număr de birocrați guvernamentali. La urma urmei, cineva trebuie să arunce un ochi în presa internațională, pentru a vedea cum e prezentată Republica Coreea de Nord. Conturile de YouTube și Twitter Uriminzokkiri („poporul nostru”) au apărut în 2010 și de atunci au fost o resursă pentru propagandă și tot felul de ciudățenii.

Nu s-a ajuns încă la o concluzie în privința expansiunii online a Coreei de Nord începând cu 2010. Brian Myers, un expert în propaganda nord-coreeană, a speculat că ar putea fi o încercare de a-l promova pe Kim Jong-un ca un susținător al tehnologiei.

Dar Kongdan Oh se îndoiește. „Era momentul pentru o schimbare, doar e secolul 21” a spus.

Iar schimbarea încă se petrece foarte lent. Deși nu avem cifre exacte, majoritatea populației nord-coreene nu a folosit niciodată un calculator. După ani de zile de observație a Republicii, jurnalista Barbara Demick a tras concluzia că „majoritatea nord-coreenilor nu au habar de existența Internetului.”

Williams e ceva mai optimist. „Știrile de seară menționează mereu când anumite site-uri străine spun lucruri drăguțe despre țara lor, spune el. Așa că oamenii cunosc termenii de „Internet” și „site”, dar probabil nu știu ce înseamnă. Nu au idee de mărimea și complexitatea Internetului.”

Pentru a plasa această ultimă afirmație în context, gândiți-vă că nu ați avut acces până acum decât la 0,0000001% din Internetul global. Că aproape toți oamenii de pe planetă descarcă chestii de 60 de ori mai repede decât tine. Că pe lângă cele 366 de milioane de site-uri pe care le-ai vizitat de pe MacBook-ul tău, mai sunt încă 2 catralioane care au fost ascunse de tine.

Cam așa se simte cel mai fervent utilizator de Kwangmyong când folosește Google pentru prima oară.

Traducere: Oana Maria Zaharia