Ca să înțelegi de ce s-a împărțit lumea teatrului în două tabere de la o propunere de lege, trebuie să vezi dincolo de anecdotele proaste și de frica de a nu supăra zeii artelor. Cel puțin pe cei din România.

Tot tărăboiul ăsta a început cu ministrul tehnocrat al culturii, Vlad Alexandrescu, care a propus printr-o ordonanță de urgență modificarea legii care reglementează ocuparea unui post de manager într-o instituție de cultură. În urma documentului propus, toți cei cu studii umaniste și trei ani de experiență în domeniul respectiv ar fi putut candida pentru un post de manager.

Asta a supărat o parte a breslei și propunerea a fost retrasă. Te vei întreba de ce. Directorii în funcție (a 18 teatre din 45, câte sunt în toată țara) au considerat că nu e tocmai potrivit să dea funcțiile lor, cultura și patrimoniul național pe „mâna inginerilor‟ și să dea concurs după fiecare mandat. Era cât pe ce ca legea asta, făcută în secolul trecut, să ajungă contemporană cu noi. N-a fost să fie. Nu-i nimic, mai stăm o tură.

Însă cea mai mare dumă care rămâne în urma retragerii acestei propuneri este faptul că, deși suntem încurajați să cercetăm trans și inter disciplinar, dacă nu ai licența făcută în exact același domeniu în care vrei să devii manager, n-ai ce face. Nu poți candida pentru astfel de funcții dacă te bazezi pe domeniile studiate la masterat sau doctorat.

Am vorbit cu colegi actori, regizori, critici de teatru sau profesori universitari și i-am rugat să-mi spună de ce cred ei că propunerea asta n-ar fi trebuit retrasă. Am pus răspunsurile lor în oglindă cu argumentele grupului care s-a opus ordonanței, prezentate în scrisoarea adresată ministerului prin vocea lui Ion Caramitru, directorul TNB și președintele UNITER.

Reprezentantul la dezbaterea publică a celor 18 teatre care s-au opus ordonanței, Ion Caramitru, și-a început discursul așa:

Apoi, i-a sugerat ministrului Vlad Alexandrescu că nu are cei mai potriviți consilieri. „Consilierul dumneavoastră (n.r. - Anghel Damian), un tânăr care abia a terminat școala, nu cred că poate să vă dea sfaturi atât de prețioase. Ați fi putut să mă rugați pe mine să vă fiu consilier".

Am vorbit cu Anghel Damian, în vârstă de 24 ani, actor și consilier în cabinetul ministrului Alexandrescu. Anghel a avut câteva sugestii pentru colegii de generație: „Sper ca, la următoarea dezbatere, lumea să fie pregătită pentru un dialog. Îmi doresc în special ca oamenii tineri să ia cuvântul. Colegii mei de generație trebuie să înțeleagă că legile sunt și pentru ei și că starea asta de amorțeala generală nu e deloc benefică‟.

La aceeași dezbatere publică, Caramitru a lansat și un atac dur la adresa oricui ar fi dispus să-l judece. „Ar trebui gândite criteriile selectării juriilor. Am fost și eu în situația de a fi depreciat de un juriu care nu avea calificare să mă judece pe mine".

Catinca Drăgănescu, regizor de teatru, vorbește despre distincția dintre meritele artistice și cele manageriale și riscurile la care se expun prin concurs actualii directori.

Pentru a combate propunerea ministrului care spunea că manageriii își vor prelungi mandatele prin concurs, și nu prin note mari la evaluare, cum se întâmplă în prezent, Ion Caramitru a povestit o întâmplare:

Am vorbit cu actrița Ilinca Manolache despre perpetuarea directoratelor în teatre. „Sunt de acord că trebuie să ai continuitate, ca să-ți pui planul în practică. Dar cred că opt ani, adică două mandate, sunt suficienți. Dacă în opt ani nu s-a creionat nimic, mă tem că cea mai corectă soluție este să predai ștafeta‟.

O altă declarație a lui Caramitru care mi-a atras atenția și mi se pare importantă, mai ales că sintetizează cumva o preconcepție la adresa actorilor din România, a fost asta:

Iulia Popovici, critic de teatru, crede că o astfel de declarație arată blocarea într-un sistem de organizare vechi, dispărut între timp, peste tot în lume „Statutul de freelancer înseamnă libertatea de a alege proiectele în care vrei să lucrezi. Gruparea actorilor în trupe ale unui teatru, în care rămîn toată viața, cu contract de muncă, e un fapt birocratic administrativ inventat în URSS, care n-are treabă decât cu administrația și moștenirea sovietică. Pentru că teatrul e o activitate colaborativă, actorii au fost mereu parte din diverse companii, jucînd împreună. Dar aceste companii de actori erau create în jurul unui regizor (înainte, a unui dramaturg și șef de trupă) - de la Meyerhold și Stanislavski, la Joel Pommerat, Ostermeier, Rodrigo Garcia".

În momentul actual, sistemul de învățământ Bologna ne încurajează să ne specializăm abia la masterat. Or, actuala lege pentru ocuparea unei funcții de manager într-o instituție culturală îți condiționează prezența la concurs de domeniul de studiu la licență.

Am rugat-o pe Miruna Runcan, critic de teatru și profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj să mă ajute să înțeleg dacă legea actuală este discriminatorie sau nu.

Iar Ioana Păun, regizor de teatru, mi-a vorbit puțin despre calitățile pe care trebuie să le aibă, din punctul ei de vedere, un manager de cultură „Înțelegerea fenomenelor culturale ține de sensibilitatea unei persoane, de modul în care se conectează la realitățile din comunitate. Nu există niciun motiv pentru ca absolvirea unei discipline artistice să te califice ca manager de cultură, în fața unui alt om de cultură care a făcut jurnalism, antropologie, IT sau orice altceva considerat «necultural»".

O chestie care a apărut în timpul dezbaterii publice, dar despre care nu am văzut să se fi spus prea multe, deși poate e mai importantă decât toate, este libertatea de exprimare. În timpul discursului său, Ion Caramitru a spus aceste cuvinte halucinante:

UNITER (uniunea artistilor de teatru din România) este un ONG. În statutul de membru sunt specificate îndatoririle de „realizare a scopurilor UNITER", „plata cotizației" și „respectarea normelor profesionale". Niciun cuvânt despre existența nevoii unui acord pentru a organiza dezbateri sau a exprima public opinii.

Tot de un fel de presiuni vorbește și Cristina Modreanu, critic de teatru și curator. Iar declarația ei te face să-nțelegi cum de a fost retrasă atât de rapid propunerea ministerului și ce diferențe de ton și influență există între vocile directorilor de instituții culturale din România.

L-am rugat pe Dragoș Neamu, consilierul personal al ministrului culturii, să-mi spună care sunt, de fapt, motivele retragerii proiectului de ordonanță de urgență și dacă mai au vreun plan de viitor, în acest sens.

„Urmărim o negociere civilizată. Am retras momentan OUG-ul din cauza atacurilor dure, dar neconvingătoare, a celor de la UNITER, mai exact a domnului Caramitru. Când legea le va permite asta, vrem să incurajăm toți managerii competenți să candideze pentru funcții de conducere a instituțiilor de cultură". mi-a spus Neamu

Materialul de față pune în oglindă argumente din două grupuri de opinie diferite. Punctele de vedere din articol nu reprezintă poziția tuturor reprezentaților instituțiilor de cultură care s-au exprimat la dezbaterea publică.

Nefiind un atac la persoana, ci o discuție despre scindarea unei propuneri legislative, au fost citate cele mai mediatizate declarații făcute. Ar mai fi de spus că doi secretari literari, angajați în teatrele care se opuneau ordonanței, au refuzat să-și exprime punctul de vedere, de teama „de a nu-și pierde locul de muncă".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre învământul românesc:
Învățământul românesc te prostește mai rău ca-n comunism, deși a rămas neschimbat
Arta studențească românească e necenzurată pe bănci
Tot ce voiai să știi despre scandalul UNATC, dar ți-a fost lene să citești