​Femeile mi-au povestit de ce și-au înșelat partenerii

Oamenii înșală. Dacă zici că tu nu ai făcut-o, minți - sigur te-ai gândit măcar la asta. Cercetătorii unei ramuri a biologiei evoluționiste au emis recent ipoteza că femeile sunt programate prin natură să aibă pregătit un partener de rezervă și să renunțe la monogamie în favoarea a mai mulți parteneri sexuali.

Studiul a descoperit că femeile heterosexuale sunt atrase de „cultivarea partenerilor de rezervă", trecând la un nou tip dacă partenerul lor își pierde utilitatea. În traducere: dacă o femeie descoperă că sperma partenerului ei nu e bună, sau acesta a contactat o boala care îl face un partener mai puțin decât ideal, se cară.

O perioadă, s-a răspândit în societate ideea că bărbații înșală pentru că sperma lor să fertilizeze cât mai multe ovule. Dar ce motive au femeile să calce strâmb? Am urmat abordarea științifică și am întrebat chiar eu câteva gagici.

„Mi-am văzut în fața ochilor viața sexuală practic inexistentă"

Imaginează-ți că de trei ani de zile faci parte dintr-o relație asexuată. Nu m-a deranjat foarte tare la început când mi-a zis că nu crede în sex înaintea căsătoriei. Și eu provin dintr-o familie tradiționalistă, însă am crezut că îl pot convinge. M-am înșelat: nimic nu părea să funcționeze.

Mi-e și jenă să mă gândesc la câte nopți am pierdut făcându-mi griji că nu mă place și la cât de scăzut era respectul meu de sine pe durata relației. Pentru a înrăutăți situația, plănuiam să ne căsătorim imediat după absolvire așa că n-am simțit că aș putea să-i dau papucii după ce investisem atât de mult în relația noastră (părinții noștri se cunoscuseră și începuserăm deja organizarea).

Mă simțeam captivă și îmi puteam vedea viața asexuală așteptându-mă. Așa că atunci când un tip a început să-mi arunce priviri când eram în oraș cu prietenii, am profitat de ocazie și am ajuns să mă culc cu el. N-a fost cine știe ce, însă m-am simțit fantastic să fiu dorită. Nici măcar nu mi-a păsat că era virgin – deși am aflat acest lucru după. Nu m-am simțit vinovată multă vreme: se pare că prietenul meu mă înșela cu o fată de la cursuri (atâtea parale valorează abstinența până după căsătorie) așa că mi-am tras-o cu ex-virginul timp de câteva luni până mi-a trecut supărarea.

Surjit, 23

„Cu cât am slăbit, cu atât am fost mai remarcată"

Am fost grăsuță cam jumătate din viață. Dacă ieșeam în oraș, tipii își băteau joc de mine din cauza felului în care arăt, așa că am devenit destul de retrasă. Când toată lumea a început să mănânce mai sănătos, m-a motivat foarte tare chestia asta așa că am început să merg la sală și să renunț la porțiile duble de fast food.

Pe parcursul unui an am pierdut cam douăzeci de kilograme și arătam ca alt om – unele persoane nici acum nu mă recunosc când trec pe lângă ele pe stradă. Inițial am vrut să pierd din greutate pentru a fi sănătoasă, dar am observat că există un al doilea efect: cu cât am pierdut mai multe kilograme, cu atât mai mult mă remarcau bărbații. La început, nu mi-a păsat – eram deja într-o relație serioasă, pe termen lung. Pe Rowan îl cunoscusem la universitate, eram împreună de cam doi ani și ne gândeam să ne mutăm împreună.

Dar cu cât primeam mai multe complimente, cu atât mai tare trăgeam de fiare. Și în curând, am început să flirtez la rândul meu. Am crezut că e inofensiv. Până la urmă, n-aveam de gând să închei relația cu Rowan: stătuse cu mine cât fusesem grasă și eram ferm convinsă că nu voi fi genul ăla de fată care își părăsește prietenul imediat cum devine bunoacă.

După care am fost la un show de artă privat în Chelsea și am cunoscut un art director care era foarte insistent. Era fermecător de-a dreptul (și plin de bani) așa ca am ajuns să îi dau numărul meu. Am flirtat prin mesaje cam două săptămâni și am stabilit o zi pentru o întâlnire la cină. Când Rowan a aflat că ne-am sărutat, nici măcar n-a trebuit să mă rog de el – m-a primit înapoi aproape instantaneu, așa că mi-am cam pierdut respectul pentru el. Știam că dacă o fac din nou, cel mai probabil îmi va da papucii, dar îmi învățasem lecția? Nu prea. Acum schimb mesaje cu dealerul de artă și cel mai probabil ne vom vedea din nou săptămâna viitoare pentru a doua noastră întâlnire. "

Samia, 24

„Am fost toată săptămâna înciudată pe prietenul meu"

Prietenul meu mi-a cumpărat un bilet la festivalul Boomtown pentru că sunt veșnic falită, așa că m-am simțit datoare să petrec timp cu el. În final mi-am văzut foarte scurt prietenii – iar el era semi-panicat că dacă nu stau cu el în cort, o să dispar cu totul. Începusem deja să mă îndoiesc dacă relația noastră are vreun viitor când a început să-mi pună laț în jurul gâtului doar pentru că el îmi luase biletul. Dar nu pot spune că voiam să scap de el de tot.

Am petrecut restul festivalului înciudată pe el, așa că, după ce am revenit în Londra, m-am dus direct în barul meu preferat de homosexuali și m-am cuplat cu Xavier, un spaniol bunoc. Recunosc, era ceva mai tânăr decât mine, 21 de ani, însă a compensat cu brio. Mi-am făcut de cap pe ringul de dans spre consternarea tuturor de acolo, care m-au anunțat repede că nu e club de heterosexuali.

Zilele următoare mi-am mișcat cu greu gâtul și eram complet acoperită de vânătăi de la mușcături. Nașpa a fost că în ziua următoare am avut un val de căldură și n-am putut să port o bluză pe gât. Când m-am întâlnit cu prietenul meu, ăsta a văzut mușcăturile și m-a întrebat de unde le am. Am mințit și am zis că prietena mea cea mai bună s-a dat la mine în bar pentru ca era confuză sexual. În mod ciudat, a pus botul și suntem încă împreună. Pe Xavier îl am pe Instagram și n-o să mă prefac că atunci când sunt excitată n-o să-i scriu un mesaj privat.

Charlie, 25

„Regret că am înșelat? Desigur. Însă au ieșit și lucruri bune din asta"

Provin dintr-o familie credincioasă. Până să plec la universitate, mă cam luptam cu sexualitatea mea și internalizasem multă homofobie din partea părinților mei hiper-creștini.

Am locuit cu aproximativ 12 fete în primul an și eram îngrozită să nu fiu descoperită. Mi-am făcut un prieten la scurta vreme, mai mult ca să mă conving pe mine că sunt hetero. Faptul că el era homofob nu m-a ajutat deloc. La scurtă vreme am cunoscut o fată – la biserică, culmea! – care se lupta la rândul ei cu propria sexualitate. Ne-am înțeles foarte bine și am ajuns împreună.

Regret că am înșelat? Desigur, însă au ieșit și lucruri bune din asta: pentru prima dată în viața mea, eram împăcată cu mine și mi-am declarat orientarea sexuală către familie și prieteni la scurtă vreme după ce ne-am cuplat. Chiar dacă acum nu mai suntem împreună, îi datorez multe.

Maria, 26

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre infidelitate pe VICE: