E greu să găsești oameni care să nu fie atașați de Bean, fie c-au copilărit în liceu cu petreceri cu Șuie Paparude, fie c-au dansat în studenție pe beat-urile de la primele albume Subcarpați.

Au trecut deja vreo șase ani de la lansarea primului album al trupei, numit Subcarpați. A fost momentul în care folclorul românesc a devenit altceva în afară de Etno TV pentru toată lumea, momentul în care a devenit ceva atât cool, că-l ascultăm cu toții la petreceri.

De atunci Subcarpați au mai lansat două albume (fără să includ toate compilațiile Culese din Cartier), iar luna asta urmează cel cu numărul patru, Satele unite ale Balcanilor. Am înțeles și că o să-l promoveze printr-un turneu prin niște orașe în care nu prea ajung trupe mari, precum Novaci, Onești sau Râmnicu Vâlcea. Totul pe un autocar care se transformă și-n scenă, adus de Red Bull.

Am fost la un soundcheck Subcarpați, unde m-a dat gata sonorizarea noului album care vine la pachet cu sunete balcanice și chitări, și am vorbit cu MC Bean despre toate albumele lor, ca să văd exact unde se potrivește ăsta nou în discografia trupei.

„Mi-a plăcut foarte mult și îmi place și acum albumul care e în curs. Este primul album cu adevărat conceptual, cu o poveste în spate. Intro-ul e după prima piesă și outro-ul e înainte de ultima piesă. Începe cu o piesă normală Subcarpați, pe urmă se taie firul și se termină chiar înainte de ultima piesă, ca și cum te-ai trezit din vis. E un album de noapte, un album cu multe chitări, cu un sunet nu atât de experimental pentru lume cât pentru noi.

Numele Satele unite ale Balcanilor arată că limita noastră nu mai este doar arealul românesc, ci cel balcanic de la aromâni, la macedoni, albanezi și bulgari. Există sunete, tradiții, porturi populare, cântece și chiar și sentimente comune și ar fi păcat să nu le exprimăm. Mai ales că, la un moment dat, au fost înfrățite toate satele astea, toate popoarele astea mici bazate pe oierit, prin dezvoltarea muzicii de caval și a altor instrumente de suflat, o muzică de solitudine nu de jale.

Când am călătorit prin Bulgaria, am simțit o conexiune cu mai multe trupe de p-acolo. Noi suntem o bazaconie cumva pentru ei, o himeră, că, deși avem folclor similar, suntem semilatinizați. La Burgas, ne chinuiam să ne înțelegem cu oamenii în engleză, dar am dat o linie de caval și a sărit toată lumea, semn că vorbeam cumva aceeași limbă. Satele Unite ale Balcanilor devine Statele Unite ale Balcanilor spre sfârșitul albumului, pentru că asta au devenit satele din acest areal când s-au pus niște granițe între ele. E o paralelă acolo, un mesaj puternic muzical.

Nu e un album de ascultat cum se ascultau albumele vechi de la Subcarpați în Goblin, în Vama Veche. Am ajuns la o anumită maturitate muzicală și încercăm să ne folosim de tot ce-am învățat de-a lungul anilor, în care am făcut muzică independenți, fără să respectăm nicio regulă, fără să călărim în spatele vreunui val sau a unui trend.

Pot să spun că de vreo trei ani încoace, de la Piele de Găină, îmi place unde s-a dus trupa Subcarpați față de începuturi, când ne bazam foarte mult pe zona rap, care acum este o doar componentă a muzicii noastre. Este primul album cu adevărat conceptual, cu o poveste în spate."

„Eram în Șuie Paparude și cochetam cu tot felul de MC, mi-a plăcut foarte mult rapul și am stat printre ei. Mi-am găsit calea muzicală, nu știam c-o să mă axez pe muzica românească, voiam doar să cânt. Inițial albumul a fost făcut doar pentru noi. Voiam să combinăm ce-i al nostru, folclorul, cu rapul. Am fi putut să cădem pradă prejudecăților oamenilor, dar poporul era cumva conectat la muzica asta, abia aștepta să audă sunetul ăsta.

Primul album era foarte freestyle, l-am făcut pe fugă, în trei luni. Eram disperat, aveam un soi de nebunie că toată lumea o să vrea să scoată chestia asta ca noi. Orice timp liber îl fructificam, nu stăteam să mă gândesc foarte mult la producție, tăiam în prostie și i-am dat drumul a doua zi după ce era gata. A fost o chestie pe care o simt din nou abia acum, la al patrulea album. Adică suntem în turneu, dar trebuie să iau laptopul după mine, să înregistrăm, să finisăm."

„Primele două albume pentru mine se aseamănă foarte mult, sunt bazate pe beaturi și MC-ală. E adevărat că al doilea a fost mai experimental, am încercat să aruncăm tot felul de sunete acolo. Am încercat să schimbăm stilul de la album la album. Noi atacăm același folclor românesc, așa că trebuie să schimbăm totul din sound."

„În al treilea album am încercat să intrăm într-un stil de muzică mai așezat, mai chill. Am atacat armonii mult mai complexe, că până atunci am ținut-o într-o tonalitate constantă de la început până la sfârșit. Acum am înțeles că e în avantajul nostru să folosim aceste modulații. Deși eram sceptic inițial față de ele, mi-am dat seama că, dacă știi să le faci în stilul tău, sună bine. Limita e cerul.

Practic, am vrut să facem ceva mai multă muzică fără să ne schimbăm stilul sau să ne comercializăm și lumea a sesizat asta. Era riscul să bage lumea într-o confuzie când o trupă rap începe să cânte cu note, să zică că s-a dus."

„Au venit foarte natural primele compilații. Oamenii începuseră să trimită piese bune și mi s-a părut ok să facem o compilație. Apoi, au apărut artiști care puteau să scoată ei înșiși albume precum Argatu sau Fantome.

Sunt sounduri diferite și față de Subcarpați, chit că toate bat cumva în aceeași direcție. Din păcate, au apărut tot felul de alții care mai șchiopătau cu muzica sau se plictiseau cu latino și s-au băgat și ei pe folclor, c-au văzut că merge, dar acum am văzut c-au apărut trupe bune în direcția asta, care promit. E o piesă tare nouă de la Dirty Shirt care sună bine, cu un soi de strigătură, ca un growl metal. Cred că multă lume se aștepta să vadă chestia asta făcută cu bun simț. Și e bine și că nu e panică nici cu fanatismul, poată să ne placă ceea ce este frumos și fără extremism."

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre folclor:
Designul vestimentar naţionalist este o ţâţă vânătă de la care au supt prea mulţi
M-am săturat să mă prefac: nu înțeleg arta postmodernistă românească
Toate tipurile de muzică dacică pe care le găsești pe internetul românesc