Am întrebat tineri români ce muzică ascultă când își plâng de milă după o despărțire

Adu-ți aminte de momentul ăla în care stăteai cu capul în pernă și îți jurai că nu o să te mai îndrăgostești niciodată. Când plângeai că ți-ai pierdut iubirea vieții tale și că nimic nu mai are sens de acum încolo. Tocmai te-ai despărțit de iubita/iubitul și te simți ca o bere ieftină, la pet, aruncată undeva pe câmp.

Când ai fost în situații de genul ăsta, ai băgat probabil o melodie, o manea de jale, ceva rock depresiv sau melodii super pozitive care te-au ajutat să-ți revii după câteva zile sau o săptămână.

Acum poate nu e cazul, dar sigur vei ajunge din nou în situația asta. Pentru momentul ăla, m-am gândit să-ți vin în ajutor și am întrebat mai mulți adolescenți români ce ascultă ei când au inima frântă. Poate găsești printre preferințele lor o melodie care să te ajute și pe tine când va fi cazul.

Paradoxal, aproape toți cu care am vorbit mi-au spus că, de obicei, tinerii bagă manele la greu când suferă, dar n-am dat de nimeni care să-mi recunoască faptul că ascultă Florin Salam sau Dani Mocanu. Ori am eu prieteni burghezi, ori le e rușine adolescenților să admită că tarabana și saxofonul le încălzesc inima când suferă din dragoste.

Ascult muzică tristă și lentă, gen indie folk și, în general, caut versuri care să corespundă cu sentimentele mele din momentul respectiv. Nu pot să ascult chestii fericite când eu mă simt ca naiba pentru că mă fac să mă simt și mai de rahat când văd ce fericiți sunt unii. Când dau play la o melodie în momente de genul mă aștept să conștientizez tot ce simt și să mă regăsesc în versuri, ca să mă descarc și să plâng în voie. Încep și eu să fredonez versurile și parcă intru în pielea artistului care le cântă și așa cred că se produce ceva, un mecanism în subconștientul meu de îmi arată că, băi, nu ești singura care se simte așa, uite omul ăsta când a scris versurile ce nașpa era.

Cred că alții ascultă tot melodii în care își pot regăsi sentimentele de la momentul respectiv. E satisfacția aia de „drop in your sorrow” pe care toți o avem și ne simțim oarecum eliberați dacă ascultăm ceva ce corespunde cu ce simțim noi atunci. Nu cred că se bagă nimeni pe chestii happy. Am mulți prieteni care asculta manele de jale când sunt heartbroken. Ei au spus că îi ajută mult și că se regăsesc în versuri.

Eu ascult muzică tristă ca să mă adâncesc în starea de rău și cred că nu sunt singura care are așa tendințe masochiste. Ascult chestii de genul pentru că încerc să retrăiesc niște amintirii. Nu mă ajută absolut deloc, ba chiar dimpotrivă. Și apoi când îmi dau seama de răul făcut încerc să mă distanțez de muzică pentru o perioadă, până mă simt mai bine. De obicei, atunci ascult Johnny Cash, Hurt. Mereu mă face să plâng.

Eu ascult Marilyn Manson și Lil Peep. Ascult Mechanical Animals de la Manson pentru că mă face să simt că suntem toți niște roboței, că suntem așa mecanici și că nu are rost nimic. Nu mă ajută deloc să ies din starea aia, mai mult mă afundă, dar mă face să pic într-o detașare de tot. Nu știu de ce sunt așa masochistă. Sunt conștientă că îmi face rau că eu sunt sensibilă la muzică. Nu am o explicație. Poate îmi place să sufăr. Asta sau mă simt înțeleasă de cel care cântă. Cred că mai e cineva out there care simte ce simt și eu și asta mă ajută. It is strange. Cred că alți tineri din România ascultă în special manele de jale.

În general, ascult hip-hop pentru că simt că oamenii chiar împărtășesc aceleași sentimente. Am câteva melodii și în mare le ascult doar pe astea: Neli- Doar noi, El Nino - Pentru că meriți, Carla's Dreams - Imperfect, Guz - Prefer, Ed Sheeran - Perfect sau Happier. Melodiile astea mă fac să-mi dau seama că mai sunt persoane care simt la fel ca mine. Mesajul lor mă face să mă ridic din starea aia și să iau atitudine. Cred că majoritatea ascultă manele când sunt în situația asta. Prietenii mei asculta balade rock și house tot din același motiv.

Nu cred că am suferit din dragoste cu adevărat, dar de obicei ascultam melodii care mă făceau să mă simt mai bine, gen trap sau mixuri. Mă ajută să îmi iau gândul de la chestia care mă deranja și mă duceau departe. De obicei, după fiecare melodie de genul mă simțeam mai eliberată. Muzica m-a ajutat într-o oarecare măsură. Alții ascultă de obicei melodii care să le accentueze starea și să le-o facă mai nașpa decât este. Nu știu de ce fac asta, poate pentru că se regăsesc în versuri.

Când sufeream, mostly, ascultam Gorillaz - On Melancholy Hill și Kelly Clarkson pentru că era și tristă, dar și caterincă în același timp. Prima oară, în clasa a șaptea când mi-a plăcut de un tip și el m-a respins ascultam Roxette - Listen to your heart.

Ascultam de-astea că îmi place să îmi continui suferința când sunt tristă, dar, în același timp, vreau să mă și lamentez că ascult melodii triste vechi ca să râd de mine și mai apoi să realizez într-un final că îmi place mai mult să râd decât să plâng.

Alții poate ascultă Lil Peep, Andra, Șatra Benz sau manele sau poate că ascultă ce ascult și eu. Oricum, preferințele muzicale în cazul suferințelor variază. Și eu am ascultat manele la un moment dat ca să mă simt mai bine.

The Cure - Disintegration e albumul meu go-to pentru când sunt trist din dragoste, la fel și American Football - American Football. Pe ăsta l-am ascultat când anticipam cea mai nasoală despărțire a mea. Elliott Smith mă mai ajută, în special Either/Or.

Și Slowdive. Când încep să îmi revin și să fiu mai optimist ascult Smashing Pumpkins. Ascult asta pentru că sunt versurile care te fac să te simți înțeles, e ca și cum te-ar asculta cineva fără să te plângi de fapt. Dar nu sunt atent în principal la versuri, muzica de care am zis e soundtrackul perfect al unei despărțiri sau al unui moment de inimă frântă pentru mine.