10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unei stewardese

Articolul original a apărut pe VICE SUA.

Acum că am lăsat în urmă coșmarul viu pe care-l reprezintă călătoritul de sărbători, m-am gândit să aflu ce mai fac eroii anonimi ai sezonului, umilii însoțitori de bord. Ne-au asigurat pahare pline și scaune ridicate, în timp ce ne teleportam către rude, în tuburi metalice pline de virusuri gripali. Dar ce se-ntâmplă în spatele galeriei ăleia cu cortină subțire, după ce-au fost servite toate cinele?

Am vorbit cu „Betty”, o stewardesă care lucrează pentru o mare companie americană. Mi-a cerut să-i protejez identitatea, ca să nu cumva să fie dată afară. Mi-a explicat că viața unei stewardese din zilele noastre e departe de strălucirea și luciul epocii de aur ale companiilor aeriene, deși încă mai include ceva sex, droguri și băutură. Însă, mai important de-atât, mi-a spus cum poți să faci să înhați upgrade-urile alea moca de locuri.

Interviul a fost editat pentru claritate și lungime.

VICE: Chestia cu închisul telefonului e un căcat menit să impună controlul, nu? Mai există și alte comenzi sau avertismente placebo?
Betty: Nimeni nu-și închide telefonul. Nici măcar eu. De fapt, toate comenzile alea sunt pur și simplu pentru precauție. N-ai voie să te ridici când avionul rulează spre poartă, dar mergem cu zece kilometri la oră. Ce se poate întâmpla?

Bănuiesc că, la un moment dat, ceva s-o fi întâmplat, de-au inventat regula asta. Cel puțin asta e scuza la vrăjeală pe care ne-au dat-o nouă în timpul trainingului. Cineva, la un moment dat, sigur fost rănit. Gen, eu forțez nota. Uneori nu-mi pun nici eu centura de siguranță. De fapt, o dată când n-o purtam, am avut o aterizare destul de dură și-am sărit în față și m-am lovit la cap, deci atunci m-am simțit cam de căcat.

Dar, da, lasă-ți telefonul deschis. Nimănui nu-i pasă.

Care-i cea mai bună metodă să intri în clubul oamenilor care și-au tras-o în aer? Ți-a propus vreodată vreun pasager așa ceva?
Așteaptă să fii servit când stewardesele sunt toate pe coridor. În punctul ăla, toată lumea e ocupată și are ceva de făcut și mie, una, nu-mi pasă ce se întâmplă în spatele meu atunci. Ar putea să fie și zece oameni în baie și nu mi-aș da seama.

În avioanele mai mari, cu două niveluri, există stewarzi al căror job constă doar în păzirea acelei băi din spate, ca să se asigure că nu se pune niciun cuplu pe treabă. Dar în avioanele mai mici, pe zborurile mai scurte, stewardesele nu stau cu ochii pe tine, cum crezi tu că stau. Suntem pe telefoane, în spate, cu ceilalți, sau ne vedem de treabă. Nu vrem să ne aflăm lângă baia aia absolut niciodată și o s-o evităm cu orice preț. Baftă, dacă încerci să faci sex în vreuna. Sunt scârboase și mici, dar se poate.

Oamenii care mi-au propus mie asta… i-am refuzat pe față pe toți până acum. Nu se-ntâmplă atât de des pe cât ai crede. Sincer, în cei doi ani de când sunt aici, nu mi s-a propus asta decât de trei ori. Însă baletează în jurul subiectului. Mai degrabă, oamenii se stresează și și-o ard, gen: „Ha, ha, deci de câte ori ai fost întrebată? Ce zici când te-ntreabă? Ce-ai face dacă te-aș întreba eu?”

Cum îi faci cu capul sau cum te răzbuni pe pasagerii enervanți?
De obicei, îmi petrec cea mai mare parte a timpului ignorându-i. Nu prea ai cu ce să lucrezi, așa că se transformă totul într-un joc de puteri. Eu încerc să mă impun pe cât posibil și să le dau de înțeles că eu sunt șefa pentru că nu le dau sucul de portocale cu gheață sau le dau cu gheață, dacă mi-au cerut fără. Le torn puțin alcool în băuturi, chestii de genul ăsta. Fac tot ce pot să-i fut în gură, fără să fie evident, pentru că, din păcate, trebuie să zâmbesc și să fac tot ce pot să nu par supărată, indiferent care-i situația.

Care sunt cel mai des întâlnite chestii enervante pe care le fac pasagerii și există jargon sau argou în industrie ca să vă referiți la ei sau la situațiile pe care le pot crea?
E incredibil cât de murdari pot să fie oamenii în avioane. Nu-și dau seama că sunt într-un spațiu public și că mai sunt și alții în jurul lor. Băilea alea sunt cele mai scârboase locuri de pe planetă. Nu se poate ca oamenii ăștia să se poarte așa și-n viețile lor de zi cu zi, dar se suie-n avion și sunt, gen: Marfă, o să mă piș pe toată podeaua și-o să-mi arunc alunele fix pe jos.

Nu prea avem nume de cod sau ceva. De fapt, e aproape fix pe dos. Suntem destul de directe. Câteodată îmi fac griji despre cât de deschis vorbim în echipajul meu despre pasageri, când ei sunt la niciun metru distanță. Unii dintre însoțitorii noștri de bord vorbesc incomod de tare și trebuie să mai trag cu ochiul să mă asigur că persoana în cauză nu știe că vorbim despre ea.

În afară de băi, care-i cel mai scârbos lucru din avioane, despre care nu auzim?
Cafeaua. Să nu beți cafeaua din avioane. E aceeași apă potabilă care trece și prin sistemul de băi.

De curând, apa noastră a fost testată pentru E. coli și n-a trecut, iar apoi au venit de la administrație, au apăsat câteva butoane și a trecut. Deci să eviți orice apă fierbinte sau ceai. Apa îmbuteliată și cea la rece sunt ok, evident.

Care-i cea mai bună metodă să-ți schimbi locul moca sau să pui laba pe alte gratuități și avantaje de la voi?
Așteaptă până te-ai suit în avion, pentru că agenților de la poartă nu le pasă. Dar odată ce te-ai suit și s-a închis ușa aia, asigură-te că ai ce să le oferi stewarzilor. Ne place să negociem. Dacă-mi dai bomboane, îți dau ce vrei tu. O mână spală pe alta. Nu ținem evidența mini-sticlelor de tărie. Dacă există scaune libere la business class și pe mine nu mă afectează negativ în niciun fel sau dacă mai sunt locuri libere la clasa întâi, iar eu pot să-mi mănânc masa de clasa întâi dacă te instalez pe tine acolo, acolo te instalez. Cât timp te porți frumos cu mine, nu-i problemă.

Așa sunt eu, însă. Există stewarzi pe care-i tripează puterea de a te refuza. Dar dacă ai cu ce să negociezi, de cele mai multe ori bomboane sau carduri-cadou de la Starbucks, te-ai cam scos.

Sau poți să minți și să spui că lucrezi pentru companie. Dacă te cred din industrie, s-ar putea să te aranjeze.

Cum îți omori timpul în perioadele plictisitoare și liniștite ale zborurilor lungi?
Mă joc mult „Pe cine-aș salva mai întâi”. Gen, în cazul unei aterizări de urgență. Evident, mai întâi scoatem copiii și-așa mai departe. Dar chiar ajungi să te plictisești mult acolo sus. Îți petreci mult timp visând cu ochii deschiși, mult timp holbându-te la pasageri și ajungi să-i pui în capul tău în niște situații care n-ar avea niciodată loc.

Dacă mi se pare atrăgător un pasager, îi ofer de băut moca și-ncerc să-l îmbăt și flirtez. Ai patru sau cinci ore de ucis și probabil n-o să-l mai vezi niciodată. Doar dacă te găsesc pe internet, ceea ce uneori se mai întâmplă.

Poți să-ți dai seama când pasagerii sunt high pe ceva sau fac trafic/folosesc droguri în avion? Participi și tu sau bagi o băutură pe ascuns la muncă?
Am avut odată un pasager care și-a verificat cocaina înainte să decolăm. M-am uitat întâmplător în jos, în timp ce el scotea o hârtiuță cu ceea ce-am presupus eu că e cocaină. Gen, n-am pus pe deget s-o testez pe gingii, dar el asta a făcut, așa că am presupus că nu e anthrax. Dar mai erau și alții în jurul lui, așa că a trebuit să-l sun pe căpitan doar ca să-l anunț ce se întâmplă, în caz că aducea altcineva vorba, sincer, doar ca să am eu spatele acoperit. Trebuia s-o fac. Dar îi spun căpitanului în timp ce rulăm și el zice pur și simplu: „N-o să întârziem pentru cocaină” și decolează.

Dar pentru alte chestii, nimeni nu se pricepe să ascundă că e pe pastile sau făcut praf.

Iar eu NICIODATĂ nu particip la așa ceva și nu beau la muncă. Dar am dulapurile pline de sticluțe din alea. Dacă verifici dulapul sau bagajul de mână al oricărui om din industrie o să vezi că-s pline de așa ceva.

Care-i cea mai nasoală parte la jobul ăsta? E de căcat aspectul corporatist?
Nu e nici pe departe atât de strălucitor pe cât ți se dă de-nțeles, dar te prinzi destul de rapid de asta. Sincer, cea mai nasoală chestie e salariul, mai ales la început. Și dacă trebuie să te muți ca să zbori pentru compania la care ești angajată, e posibil să ajungi să dormi într-un apartament comun, cu șase sau șapte oameni, în paturi suprapuse. Mulți dintre oamenii ăia au 30 sau 40 de ani și trebuie să facă asta doar ca să supraviețuiască, deci asta-i destul de nasol.

Conducerea nu-i extraordinară, dar e atât de distantă, pentru că nu-i vezi pe oamenii ăia zilnic. Așa că singurul moment când îi vezi e când ți se-apropie evaluarea sau se-ntâmplă ceva despre care trebuie să-ți vorbească, așa că au o reputație destul de proastă.

Vreo anecdotă cu vedete?
Am avut un rapper destul de celebru care s-a făcut muci înainte să decolăm și nici nu era în stare să-și pună singur centura, leșinase răsturnat în scaun, așa că a trebuit să-l ridic ca să-i pun centura.