Am întrebat corporatiști din România ce locuri de vacanță îți recomandă anul ăsta

Lumea corporatistă este un fel de almanah interactiv de destinații turistice. Între două „call-uri” poți afla de la colegi o listă scurtă cu locuri pe care trebuie să le vezi. Schi pe ghețar, parapantă în Nepal, retreat într-un sătuc din Dâmbovița sau whale watching în Insulele Azore. Da, la genul asta de vacanțe mă refer! Vacanțe-tratament, cât mai frecvente, care combat orice sindrom burnout. Corporatiştii merg des în concediu (asta dacă pot numi concediu cele câteva zile libere), așa că știu pe de rost site-urile cu oferte, fac schimb de informații și vânează experiențele wow mai ceva că bucureștenii reducerile la Mega.

Cât am lucrat în corporație, am avut vacanțe foarte faine, inspirată de poveștile colegilor. Pe de altă parte, pe baza recomandărilor unei agenții de turism n-am mai mers din 2003. Atunci am ieșit pentru prima oară din țară, am mers în Grecia și voiam să văd cât mai multe. În ultima zi, am văzut supermarketul din stațiunea Larisa. N-am mai apucat să vizitez Turnul Alb din Salonic, pentru că agenţia a schimbat programul. Până la urmă a fost OK, mi-am luat ulei de măsline. Dar nici n-am înțeles mare lucru din experiență.

Acum, la final de martie, am făcut o listă cu locuri și alegeri ale altora. Sigur o să ai nevoie, mai ales dacă lași planurile de vacanță pe ultima sută de metri. Recomandările de mai jos o să le găsești de la ieftine la scumpe, ca să-ți fie ție mai ușor să te orientezi.

Acum ceva timp, aș fi zis că asta este cea mai scumpă vacanță. Dar experiența proprie (și eu sunt într-o perioadă sabatică) și cea a Olgăi Filipescu mi-au dovedit contrariul. Olga a avut norocul să lucreze 10 ani într-o multinațională care i-a înțeles nevoia de pauză pentru un an. Locuiește de șase luni în Fieni, Dâmbovița, în casa bunicilor soțului, într-o zonă liniștită, înconjurată de livezi cu meri.

„Nu mai suportam Bucureștiul. Agitația, aglomerația de la metrou, zgomotul constant, poluarea, traiul la bloc. Acum, după șase luni, am realizat că secretul stă, de fapt, în echilibru. Deși am fugit de Bucureșți ca de dracu', cam o dată pe lună mi se face mega dor de el. Mă urc în tren, vin la oraș, stau o zi-două, îmi iau «doza», apoi mă întorc la liniștea mea, pe care o apreciez mai mult parcă”, mi-a explicat ea mecanismul pe baza căruia trăiește de jumătate de an.

Olga împreună cu soțul ei nu cheltuie mai mult de 500 de lei.

Pentru genul ăsta de turism, am vorbit cu o veterană” în domeniu. Miruna Scânteie o să meargă vara asta pentru a 12-a oară (consecutiv!) la un festival rock din afara țării. Acum este Rock im Park, Germania, dar a trăit și experiența Nova Rock (Austria), sau iNMusic Festival (Croația).

„Recomand măcar o cură o dată pe an la un festival din afară pentru propria sănătate mentală. Oameni deschiși, de toate formele și culorile, dezinvolți și fericiți. Iar la festivaluri sunt line-up-uri care se lungesc pe câteva scene și pe patru zile. Eu recomand camparea la locul faptei, pentru o mai bună înțelegere a fenomenului”, mi-a detaliat Miruna.

Cu tot cu bilete luate early bird (200 de euro), te poți încadra, de persoană, în maximum 450 - 500 de euro. Apa este deseori gratuită pe caniculă, iar orice pahar de plastic ridicat de pe jos valorează un euro. Organizatorii îți pot da voie să intri cu un recipient de carton de un litru.

Ca mine, Oana Ion preferă genul ăsta de excursii. Avantajul este că vizitezi un loc nou, dar faci și mișcare. „Îmi place să văd locuri noi, să fac sport, să ies din zona de confort și să îmi depășesc limitele. În ultimul an am mers la schi, rafting și drumeții montane”, mi-a spus ea.

Pentru vacanțele la schi alocă o săptămână, iar pentru rafting sau drumeții montane, între două și cinci zile. „De câțiva ani merg la schi în străinătate și de fiecare dată în altă stațiune. Anul ăsta am fost în Franța. Oferta este foarte mare în ceea ce privește domeniile schiabile. În fiecare an am descoperit locuri minunate, pe care, sincer, nu aș putea să le diferențiez. Rafting am făcut pe râul Tara, în Bosnia. Anul următor, aș vrea să merg în Italia, Dolomiți, atât la schi, cât și pe via Ferrata, pentru drumeții.”

Bugetul alocat pentru o săptămână de schi este de 800 de euro, pentru rafting 300 de euro, iar pentru hiking 100 de euro.

Dacă ai rude în străinătate, este cea mai la îndemână variantă să îmbini utilul cu plăcutul. Avantajul este că nu plătești cazarea și mai salvezi, astfel, buget pentru alte excursii sau shopping. Maria Dadu petrece de opt ani câte un concediu anual în Italia, într-un oraș numit Crescentino, unde locuiește mama ei. „De obicei o vizitez maximum două săptămâni, pe perioada iernii. Nu stăm doar în Crescentino, facem o plimbare de o zi prin orașele vecine, cum ar fi Milano, Torino, Genova.”

Bugetul ei pentru două săptămâni este de aproximativ 1 000 de euro, dar asta din motive de Milano, shopping, reduceri de iarnă. Altfel, e avantajos să mergi așa că te învârți rapid de cazare și, eventual, de câteva mese.

Pentru mine, escapadele de weekend au fost mult timp o recompensă după un heirup la job. Poate de asta am ajuns să mă entuziasmez doar când auzeam „proiect cu deadline apropiat.”

Pentru Iuliana Mânză, city break-urile fac parte din cotidian. „Nu înseamnă doar vizitarea capitalelor. Am petrecut câteva zile în orașe mici, pline de farmec și de culoare: Lucca, Leiden, Viterbo, Portovenere, Kotor, Methoni. Vizitez obiectivele turistice importante, dar îmi rezerv timp și să mă pierd pe străduțe, în cartiere pe care nu le găsești în ghidurile turistice”, mi-a explicat ea. Iuliana se inspiră din cărți, filme, documentare sau articole, care probabil îți dau cel mai bun background turistic.

Imaginează-ţi următorul scenariu: piaţa centrală din orașul Lucca, într-o dimineață de aprilie, câțiva oameni în jur, majoritatea cu ochii în ziar sau cappuccino, porumbei care se bucură de soare și o seninătate care pare că nu poate fi întreruptă de nimic. Întoarce-te la ce aveai de lucru şi spune-mi că nu ai nevoie de o vacanţă.

Iuliana mi-a zis că Praga e în topul preferințelor ei, dar și pentru că acolo a avut primul city-break în gașcă de fete. „Roma, Florența, Napoli, Bologna, Milano, Veneția sunt clar pe listă pentru mâncare, eleganță, istorie, artă și multe povești cu prieteni. Amsterdam pentru atmosferă, pentru senzația de libertate și pentru muzee. Munchen pentru berării, civilizație, liniște și ordine care pot calma o minte agitată. Barcelona pentru soare, plajă, mare și Gaudi.”

Bugetul pentru patru zile, două persoane, ar fi între 1 000 și 1 500 euro. Sigur că poți să ieși și mai ieftin, dacă faci rabat la cazare, la bilete de avion (eventual luate din timp) și la cheltuieli în orașul în care ajungi.

Peisaje ca-n vederile alea mișto, lacuri în cratere vulcanice, plaje sălbatice, cascade care se varsă în ocean. Paradisul ăsta îl găseșți în Sao Miguel, cea mai verde insulă din arhipelagul Azore și preferata Sandrei Baicu. „Cu siguranță nu alegi destinația asta dacă vrei agitație, viață de noapte sau muzee”, mi-a zis ea. Ce poți face pe această insulă, în afară de a fi îndrăgostit într-un peisaj idilic? Vizită la singura plantație de ceai din Europa, trasee montane pentru amatori sau whale watching. Da, ai citit bine: te uiți la balene cum se uită alții la păsări în parcuri.

„Este unul dintre puținele locuri în care poți vedea balene albastre. Am vizitat insula la final de aprilie - început de mai, când toată vegetația era în floare. Am avut temperaturi între 16 și 22 de grade, în funcție de altitudine și zona în care eram. Mie mi-a plăcut mai mult coasta de nord a insulei, unde peisajele sunt mai spectaculoase, oceanul mai furios, iar apusurile mai roz”, mi-a detaliat Sandra.

Pentru opt zile de vacanță, cu zbor, două cazări în zone diferite ale insulei, mâncare, mașină închiriată, activități și suveniruri, bugetul este de cam 2 000 de euro de cuplu.

Orice ai înțelege tu prin exotic, probabil că trebuie să faci așa ceva o dată în viață. De exemplu, exotic, pentru mine, înseamnă Peru, Patagonia sau China. De la Monica Aneculaesei, care a bifat până acum multe țări din Asia și America de Sud, am aflat care-i treaba cu locurile astea și de ce merită să ajungi acolo.

„Alegi o astfel de vacanță dacă ești și tu un pic «altfel», atunci când vrei ceva nou, o perspectivă diferită asupra vieții și a lumii, să înveți ceva nou despre lume și despre tine. Eu vreau să trăiesc experiențe care mă scot complet din zona de confort. Dacă nu îmi este un pic «teamă» înainte de a pleca, aproape că nu se califică la o excursie conform criteriilor mele”, mi-a explicat ea. Perioada aleasă pentru vacanțe este toamna sau primăvară. În Asia sau în America de Sud, septembrie sau octombrie nu sunt nici foarte călduroase, nici foarte aglomerate sau scumpe. De exemplu, în Nepal, ea a cheltuit aproape 800 de euro în trei săptămâni, cu toate deplasările, ghizii, parapanta etc.

Așa, ca bani, te învârție de cam 1 500 - 2 000 de euro pentru maximum două săptămâni.