10 motive pentru care 2018 putea fi și mai prost pentru România

M-am străduit mult să le găsesc, nu mi-a fost ușor.

|
02 Ianuarie 2019, 5:00am

Protestul Diasporei din 10 august 2018. Fotografie de Eli Driu.

Anul care tocmai s-a încheiat a fost unul prost, fără discuție. Pesediștii ne-au făcut viața grea cu toate încercările lor, multe reușite, de a îngenunchea justiția, astfel încât să-și scoată din pușcării corupții. Plus că anul ăsta au mai bifat un „succes”: pe 10 august, prin amabilitatea Jandarmeriei, a fost cea mai urâtă reprimare a unor proteste, de la mineriadă încoace.

Măcar de-ar fi făcut ceva pe parte economică, dar și aici am avut aceleași inaugurări stupide de cioturi de autostradă, aceleași spitale infecte, aceleași școli cu WC în curte și care riscă, în orice moment, să se prăbușească peste capetele elevilor.

Dar eu sunt totuși un om optimist. Îmi place uneori să văd partea plină a paharului, chiar dacă paharul e spart în bucăți. M-am străduit puțin și tot am găsit zece lucruri care ar fi putut merge mult mai rău în 2018, dar, prin cine știe ce aliniere magică de astre, nu s-a întâmplat asta.

Nu s-au dat (încă) amnistia și grațierea, deci, teoretic, Dragnea mai poate ajunge la pușcărie

Strict matematic, în acest moment, Dragnea încă mai e eligibil să facă pușcărie în dosarul Bombonica. A fost deja condamnat în primă instanță la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, iar recursul se va judeca în 2019. Cu toate presiunile sale și a partidului, Dăncilă încă nu a semnat ordonanța privind amnistia și grațierea.

Justiția e, oricum, o cetate asediată iar istoria ne arată că, de regulă, genul ăsta de povești se termină, de fiecare dată, prost, pentru apărători. Domnia iernii social-democrate e pe cale de a fi instalată.

Iar dacă e să fiu avocatul Diavolului, șansele ca Dragnea să fie vizitat după gratii scad pe zi ce trece, judecând după ultimele evoluții și amânări. Dar, chiar și așa, tradiționala urare „La mulți ani!”, mai are încă sens.

România mai e încă în UE, chiar dacă Dragnea s-a certat cu aproape toți liderii europeni

Ăsta chiar e motiv pentru care merită să ciocnești un pahar de șampanie. Încă putem fi mândri că suntem români și că putem călători cu buletinul la Paris, Roma, Londra sau Viena. Încă îți mai poți face, la o adică, bagajele și să te cari din țară, să muncești în Vest. Judecând după atitudinea anti-UE afișată de Dragnea și de liderii PSD din ultima vreme, poți să zici „Bogdaproste” că UE încă ne mai suportă toanele.

Mai ales dacă stai să te uiți în jur și vezi că ultimul raport MCV constată ceea ce se vedea oricum din avion, și anume faptul că România a înregistrat regrese la capitolul Justiție, în condițiile în care, recent, Ungariei i s-a arătat deja „butonul nuclear” pentru derapajele comise de guvernul Viktor Orban.

La noi, Dragnea a reușit performanța să te facă să-ți aduci aminte de Ceaușescu, în materie de delir anti-occidental. Dacă va exista vreodată un partid capabil să declanșeze un Ro-Exit, acesta poate fi doar PSD-ul lui Dragnea.

Nu am rămas încă fără bani de pensii și salarii

E și asta o veste bună care-ți arată că nu trăiești într-un stat complet eșuat. Adică încă mai ai o șansă la pensie în România. Mai ales că ministrul Finanțelor sapă deja temeinic la fundația sistemului de pensii private, decizie despre care specialiștii spun că echivalează cu o „nucleară”.

În privința sistemului public de pensii, lucrurile arată, dacă nu rău, cel puțin foarte ambiguu. De vreo două luni încoace, ori Darius Vâlcov, ori ministrul Muncii ies public și dau asigurări că „sunt bani de pensii”. Nu trebuie să fii ditamai specialistul în fiscalitate să realizezi că ceva e putred acolo și că declarațiile de genul „Situația e sub control” repetate atât de des seamănă cu scenele din seria „Alien”, cu militari care rostesc, plini de ei, „Situation is contained”, înainte de a muri sfârtecați. Ca fapt divers, guvernul a rămas fără bani de pensii luna asta și a fost nevoit să apeleze la fondul de urgență. Dar situația e sub control, poți dormi liniștit. Vâlcov veghează.

De când cu PSD-ul, ne pricepem cu toții la justiție și la coduri penale

Nu râde că ăsta chiar e un lucru important. Dacă nu ești student sau absolvent de drept, pun pariu că expresii precum „abuz în serviciu”, „cod penal”, „cod de procedură penală” sau „Curtea Constituțională” îți erau complet străine. Acum, chiar dacă de multe ori mai bați și câmpii pe Facebook, o minimă cultură juridică tot ai acumulat în 2018. Nu e puțin lucru. O să te ajute în viață, mai ales dacă PSD ne va conduce mulți ani de acum încolo.

Halep a câștigat Roland Garrosul, așa că ai putut s-o huidui pe Firea

Simona Halep e în 2019 echivalentul a ceea ce era Hagi în 1994, când România era condusă tot de pesediști. Halep e evadarea noastră din realitate. Victoriile ei sunt doza de opiu a poporului român contemporan. Dacă ar fi pierdut, pentru a treia oară, finala de la Roland Garros, anul ăsta ar fi fost mult mai trist. Iar vestea cea mai bună – cel puțin pentru noi, bucureștenii – e că Victoria lui Halep de la Roland Garros ne-a dat prilejul să o huiduim pe Gabriela Firea la scenă deschisă. Ală a fost momentul magic în care regina de la Primăria Bucureștiului a coborât de pe piedestal și a realizat că e și ea muritoare. Doamne, nu mă aștept ca de acum să facă ceva în Capitală, doar că parcă nu mai e atât de arogantă. Mulțumim, Halep!

Dragnea nu a fost executat de asasinii de la Hilton

Unele lucruri trebuie lăsate să funcționeze în legea firii. Oricât de mult l-ai urî pe Dragnea, nu se cade ca el să fie omorât, cu focuri de revolver, în lobby-ul aseptic, dominat de coloane de marmură roșie de Rușchița de la venerabilul hotel Hilton din București. Pur și simplu, nu se cade una ca asta. Dragnea nu are anvergura politică pentru a fi asasinat old-school. L-ai transforma într-un martir, așa cum Jurnalul Național l-a comparat pe umilul Năstase cu giganticul Maniu, atunci când Arogantul a intrat, puțin, la pârnău.

Presupunând, chiar și o clipă, că Dragnea a luat pilula albastră și asasinii aceia erau pe bune, Dragnea ar fi sfârșit ca un alde Ion Gheorghe Duca, Armand Călinescu sau Nicolae Iorga. O companie prea selectă pentru un infractor din Teleorman.

România e încă un stat laic, nu o dictatură ortodoxă

Și apoi, credeai că e rău cu Dragnea? Imaginează-ți cum ar arăta o Românie în plină distopie teocrată, după modelul Handmaid’s Tale, cu Patriarhul Daniel pe post de Lider Suprem și Mihail Neamțu prim-ministru. Sau ideolog (nu m-am decis încă). Un glonț de argint tocmai ce ți-a șuierat pe la ureche prin octombrie, sub forma monstruosului „referendum pentru familie”. Referendum asumat de PSD, câtă vreme fanii CpF erau pe val, iar apoi făcut repede uitat de același PSD, imediat după eșecul cauzat de boicot. A fost un an greu, în care am văzut ce specimene ciudate pot apărea la suprafață, catalizate de asemenea demersuri populist-smintit-religioase.

Ardelenii, fie ei unguri sau români, nu ne-au luat încă Transilvania

În anul în care celebrăm 100 de ani de când ne-am unit cu Transilvania, asta chiar e o veste bună pentru românii verzi care stau de strajă la fruntariile țării și plantează porci pentru a împiedica ridicarea de mega-moschei. În continuare, românii se au bine cu frații lor maghiarii. De fapt, dacă mâine s-ar da o ordonanță prin care să se vaporizeze PSD-ul și UDMR-ul, românii și maghiarii vor fi cei mai fericiți oameni din lume.

Și dacă nu ne-a luat Orban al Ungariei Transilvania, nici primarii „separatiști” Nicolae Robu, Emil Boc, Gheorghe Falcă și Ilie Bolojan nu-o să o facă. Edilii Timișoarei, Aradului, Clujului și Oradei au pus bazele „Alianței Vestului” și, din nou pesediștii au sărit ca arși: „asta e cea mai mare amenințare la adresa integrității statului de la unire încoace”. Aiureli, primarii ăia nu vor decât să colaboreze pentru accesarea unor fonduri europene și atragerea de investitori, nu se pune problema unei separări de România.

Nu a venit cutremurul ăla mare

Dacă tuturor oamenilor din lumea asta le e frică de moarte și impozite, în cazul bucureștenilor, frica e triplă: moarte, impozite și cutremur. Ăla mare Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit. E o veste bună cu care am încheiat anul 2018. Merita și ea bifată.

Nu am avut cutremur dar am avut, în schimb, o ditamai simularea de cutremur, făcută de ISU, iar concluziile au fost sumbre: aproape 10 mii de morți, răniți și dispăruți, mai rău decât la cele mai cumplite bombardamentele americane din primăvara lui ’44.

Pentru că, atunci când Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit se va manifesta plenar, va fi jale. Și vom afla – a câta oară? – pe propria piele ce înseamnă să trăiești într-o țară coruptă, unde furturile din construcții sunt la ordinea zilei și unde „Corupția ucide” nu e doar o simplă memă.

Au mai rămas porci în țară

Pesta porcină a făcut ravagii în acest an în gospodăriile țăranilor români. Ravagii. Peste 360 de mii de porci sacrificați. Noroc că îl avem pe Petre Daea ministru al Agriculturii, e băiat-băiat, e recomandat până și de Adrian Năstase, care ne spune că a început „repopularea cu porci-santinelă” a gospodăriilor afectate. Deși a fost prăpăd în România, au mai fost porci de tăiat pentru Crăciun. În cel mai rău caz, poți să găsești carne de porc la Mega, Carrefour sau Kaufland. Dar grăbește-te, până nu dau ăștia ordonanța și se retrag multinaționalele din țară.

Editor: Gabriel Bejan