Ar trebui să donez bani pentru Kony 2012?

Probabil că, atunci când v-ați trezit azi, ați avut un șoc când ați văzut că ceva numit Kony 2012 a acaparat internetul. În caz că n-ați aflat, Kony 2012 este un film produs de fundația de caritate Invisible Children, pentru a crește interesul pe tema soldaților-copii din Uganda. De când a fost pus pe Youtube, pe 5 Martie, a fost vizionat de milioane de ori. Uitați-l aici:

Și asta e de bine, nu? Joseph Kony și trupele lui din Armata de Rezistență a Domnului (LRA) răpesc copii și-i transformă în niște ucigași. Ei fac asta de ani de zile și e un lucru bun că cineva s-a apucat să-l facă pe Kony cunoscut lumii, pentru că așa poate politicienii de la ONU vor fi obligați să ia măsuri pentru a stopa tragedia asta fără sfârșit, nu?

Problema e un pic mai complexă. S-ar putea să fi observat că atunci când ORICE lucru bun se întâmplă pe net, apare mereu cineva care e gata să se cace pe el. Desigur, destul de des, ei se cacă peste adolescente pe care nu le mai scot din curve, dar, din când în când, ei o să se cace și pe ceva care merită, precum SOPA. În principiu,dacă ceva le place unor oameni, o să apară mereu un alt grup de oameni care o să urască acel ceva.

În mod previzibil mulți se cacă pe Kony 2012. Sunt sigur că producătorii filmului și cei de la fundație nici nu bagă în seamă criticile astea stupide ale cinicilor. Totuși când ceva ajunge atât de important încât Rihanna postează pe Twitterdespre el, unii oameni vor deveni suspicioși, geloși și vor încerca să strice tot. Unii trebuie să fie Gică Contra mereu, nu?

Astea fiind spuse, uitați aici criticile majore ale Invisible Chilren și Kony 2012.

Critica #1: Invisible Children este o organizație suspectă din punct de vedere financiar.

Au tot circulat cifrele astea.

Este imposibil să le mai înțelegi motivația celor de la Invisible Children după ce analizezi cifrele astea. 89 de mii de dolari pare o sumă fenomenală, dar contează asta atât de mult? Nici faptul că au cheltuielile mai mari decât veniturile nu e foarte surpinzător. Manifestul Kony 2012 este creșterea interesului pe problema asta. Oamenii donează bani ca să le facă tuturor cunoscută problema Ugandei și, peste noapte, mulțumită unui film de pe Youtube, milioane de oameni au aflat de ea. Nu se poate numi decât un succes.

Critica#2: Invisible Children face evaziune fiscală.

Conform unora de pe net, Invisible Children refuză să coopereze cu Better Business Bureau – o organizație care investighează modul în care companiile își folosesc fondurile.

De asemenea, conform Charity Navigator (un site de care nu am mai auzit până acum), Invisible Children are doar un nivel mediu de transparență pentru o fundație de caritate.

Critica #3: Invisible Children minte.

Conform unui articol publicat de Council on Foreign Relations:

În campaniile lor, organizații precum Invisible Children au manipulat informații pentru scopuri strategice, au exagerat dimensiunea răpirilor și crimelor din Uganda, au pus accentual pe modul în care LRA se folosesc de copii inocenți ca soldați și l-au arătat pe Kony – un om brutal, fără îndoială – ca simbolul suprem al răului pe Pământ.

Critica #4: Invisible Children vor să umple Uganda de arme.

OK… Uitați aici o poză cu Jason Russell, Bobby Bailey și Laren Poole, producătorii de film care au fondat Invisible Children și au creat Kony 2012.

Mda. O idee cam proastă băieți. Nu mă înțelegeți greșit, dacă VICE m-ar trimite undeva gen Congo, primul lucru pe care-l voi pune pe Facebook va fi o poză cu o armă de asalt. Dar eu nu sunt cel care face lobby pentru ca Armata de Liberare a Sudanului (care au fost acuzați de viol și prădare a locuințelor) să primească arme de la americani.

Nu-s expert, dar nu ne-a arătat istoria (Irak, Afghanistan) că ideea de a înarma un grup ca să ucidă alt grup într-o țară uitată de lume este una foarte proastă? Nu duce asta de obicei la epurări etnice, extremism, răzbunări, conflicte tribale și o viață mizerabilă? Poate că nu. Nu-s expert pe problemă.

Critica #5: Invisible Children are ca angajați niște hipster aroganți.

Când m-am uitat prima data la Kony 2012, am avut un moment trist de introspective în care am realizat cât de superficial sunt. Mi-am dat seama că mi-e imposibil să trec cu vederea cât de pompos și arogant e realizat filmul. Mi-a amintit de o reclamă siropoasă manipulativă la tehnologie, de videoclipul de la Kings of Leon în care ei petrec cu familii de culoare sau de videoclipul de la 30 Seconds to Mars în care copilașii vorbesc despre cum muzica lui Jared Leto le-a salvat viața. Uitați-vă iar la primele secunde ale filmului. E pur și simplu o pledoarie patetică și pompoasă care nu are de a face cu nimic.

Totuși mesajul principal – opriți-l pe jegul ăsta de Kony din uciderea și răpirea a câtorva mii de copii – este unul foarte puternic. Așa c-am trecut peste fițe.

Poate că am greșit. Chris Blattman, care este asistent universitar al Facultății de Științe Politice și Economie la Yale, a creat blogul ăsta despre Invisible Children, în care nu-i scoate din snobi infecți. Începe cu cravatele lor de hipster, pălăriile lor de cowboy și continuă cu acuzații de colonialism cultural.

………………………………………………………………………

Acum am o mica dilemă. Sunt îngrijorat că singurul motiv pentru care am încercat să adun punctele negative ale fenomenului Kony 2012 este acela că-s un snob care se bucură să le dea altora peste bot  și pentru că mi se pare filmul lor promotional absolut penibil. E un motiv oribil pentru care să urăști o fundație de caritate.

Filmul Kony 2012 a început când producătorii s-au dus în Uganda unde au vorbit cu un băiețel care voia să se sinucidă, traumatizat de experiențele prin care a trecut. Confruntați cu realitatea grotescă a atrocităților de acolo, producătorii occidentali au decis că vor face ceva pentru acei copii. Având asta în vedere mai contează dacă sunt plătiți bine ? Mai contează dacă trunchiază faptele? Mai contează dacă sunt niște snobi naivi care au senzația că e vocația albilor să salveze Africa? Sau pur și simplu toate teoriile astea conspiraționiste ale occidentalilor pompoși care se bucură de libertate, educație și accesul la informații sunt menite să se cace pe un act simplu, de omenie.

Nu e mai bine să n-o mai ardem ca criticii și să începem să ajutăm copiii nevoiași? Sau asta e doar genul ăla de atitudine snoabă, intervenționistă, care aruncă țări ca Afghanistan într-un război etern?

Habar n-am.

(Apropo vreau să le mulțumesc tuturor blogurilor și oamenilor de pe Reddit pe care i-am plagiat aici)

Urmăriți-l pe Alex pe Twitter: @terriblesoup

Ca să vă implicați în Kony 2012 click aici.

Pentru mai multe motive pentru care să NU vă implicați în Kony 2012  click aici.

Dacă vă plac poveștile morbide cu oameni care sunt schingiuiți prin Africa Centrală și de Est uitați-vă la astea:

Ghidul VICE în Congo

În Sudan

Traducere: Mihai Popescu