FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Cum am renunțat la iarbă ca să învăț pentru Drept

Visam să fiu un avocat rebel, care fumează iarbă și apare la tribunal în trening.
1.8.13

Fotografie de pe Flickr via Sigckgc.

De când am început să fumez iarbă regulat pe la vârsta de 16 ani, m-am lăsat de fumat doar de câteva ori. Am renunțat involuntar; de exemplu, când am fost la studii în Tokyo, unde iarba bună se găsea atât de greu încât m-am apucat de băut. Singura dată când am renunțat voluntar la fumatul de iarbă a fost când a trebuit să învăț pentru Drept.

Da, T. Kid a vrut să devină avocat. Terminasem colegiul de vreo doi ani. Credeam că făcusem destule eforturi pentru a intra în lumea bună absolvind colegiul, dar se vede treaba că toate jointurile alea fumate în zori de zi și nopțile cu acid îmi cam afectaseră media. N-aveam job și am început să-mi fac griji că mă aștepta o viață de om subnutrit, cu muncă grea și salariu minim. Nu vedeam nicio ieșire din căderea asta, așa că am hotărât să iau măsuri drastice – urma să devin avocat.

Publicitate

Nimeni nu-și putea închipui că voi deveni vreodată avocat, ceea ce mă ambiționa și mai tare. Visam cu ochii deschiși cum o să fiu un avocat rebel. Urma să apar în tribunal îmbrăcat într-un trening Adidas roșu și să fiu atât de bun încât să câștig toate cazurile. De fiecare dată când voi ieși din sală, toți se vor întreba ce face dubiosul ăla de e atât de bun. Dar toate fanteziile astea nu puteau deveni realitate decât dacă treceam de infernalul examen de admitere cunoscut sub numele de LSAT.

Poate că GRE și GMAT (examenele pentru școala de afaceri) sunt samurai nobili, dar LSAT e un ninja nebun care-ți taie pula fără niciun motiv. De la frazarea ambiguă a propozițiilor până la limita crudă de timp, LSAT e conceput să te înnebunească. Ca să obții rezultate bune la test, trebuie să ai mintea ascuțită, să fii calculat și selectiv. Cum fumam iarbă zilnic, n-aveam niciuna dintre calitățile astea. Dacă voiam să-mi împlinesc visul, trebuia să îmi schimb puțin stilul de viață.

La început, am privit renunțarea la iarbă ca pe o provocare palpitantă. După ce petrecusem ani de zile într-o stare alterată, luciditatea îmi părea distractivă, dar distracția s-a dus dracului pe la ora 5 după-masa în ziua a treia. Îmi petrecusem fiecare zi la fel: trezirea la ora 8 dimineața, alergat, mâncat un mic dejun sănătos, așezat la birou și studiat opt ore la rând. Practic, îmi petreceam zilele făcând lucruri pe care uram din toată inima.

Publicitate

În fiecare zi, uram puțin mai tare examenul LSAT. Când mă plângeam prietenilor mei avocați, toți îmi spuneau să renunț de pe acum pentru că viața de avocat e groaznică. Ușor de zis când ai deja diploma în mână. Le-am ignorat avertismentele și am continuat. Singura plăcere pe care mi-o permiteam era o vodcă cu tonic la sfârșitul zilei. Urăsc alcoolul, dar măcar reușea să mă amețească ca să pot dormi și să mă pot trezi a doua zi la 8 dimineața și s-o iau de la capăt.

După o vreme, am început să merg la niște cursuri pregătitoare pentru LSAT. Pentru că luciditatea mă făceam mai sociabil decât fusesem în toți anii ăștia, legam adesea conversații cu viitorii avocați. Unul mai penibil ca celălalt, puștii ăștia erau deja încrezuți încă dinainte să dea examenul. Mi-am dat seama imediat că erau oribili cu toții. În fiecare seară mergeam acasă și mă întrebam dacă merită să mă fac avocat. Descurajarea mă ambiționa din nou și prindeam puteri.

În patru săptămâni, am cedat o singură dată și-am băgat un bong. Tocmai îmi beam cocktailul de seară când prietenul meu Tony m-a întrebat de ce mă lăsasem de fumat. „Nu știu, cred că îmi efectează memoria și tre' să memorez tot felul de căcaturi pentru test,” i-am zis. Tony mi-a desființat metoda cu două argumente. Unu, se știe că alcoolul băut regulat dăunează mai grav memoriei decât consumul regulat de iarbă. Doi, nu memoram nimic. Învățam doar să gândesc într-un anume fel și probabil că eram agitat pentru că mă lăsasem de fumat și din cauza asta studiile aveau de suferit. După discursul ăsta, am tras un fum duuulce din bong și m-am urât pentru voința slabă – făcusem o înțelegere cu mine însumi și îmi jurasem s-o respect până după examen.

Publicitate

La teste îmi ieșeau 160 de puncte din 180, așa că mă simțeam destul de bine în ziua examenului. Nu-mi păsa de cum arătam și venisem bărbos, în contrast cu toți puștanii ăia spilcuiți care își aduseseră la ei senvișuri pentru prânz în cutii frumoase și curate și sucuri naturale. Știu că m-am gândit: „Să vezi cum o să se pișe pe ei fraierii în timpul examenului.” Și când colo, de cum s-a dat drumul la cronometru, pe mine a început să mă chinuie vezica. Nu mă puteam gândi decât la pișare, așa că logica mi-a zburat pe fereastră.

Ce să mai vorbim, am făcut un căcat la LSAT. Am scos 153 de puncte, ceea ce însemna că, dacă voiam să-mi clădesc o carieră, trebuia să merg la o a doua sau o a treia școală și să înving concurența. Dar văzusem ce monștri erau puștanii ăștia care voiau să devină avocați. Așa ceva nu era pentru mine.

Îmi analizam învingerea, privind grămada de aplicații pentru școli de drept care stăteau pe masă, frumos completate. Nu trebuia decât să le duc la poștă. Am fumat un cui imens și mi-am luat capul în mâini. Știam că avocatura nu era pentru mine; nu le-am mai trimis niciodată. Am hotărât, în schimb, să devin scriitor. Deja începusem pe vremea aceea, trebuia doar să continui să-mi urmez noul vis. Sună patetic, dar jur că așa am gândit în momentul acela.

Mă bucur că am încercat să dau la Drept și am eșuat decât să nu fi încercat niciodată și să mă tot întreb cum ar fi fost. Când am renunțat la fumat iarbă pentru LSAT încercam să fiu altul decât sunt. N-o să mai renunț niciodată la fumat iarbă din niciun motiv. Cel puțin nu văd niciun motiv bun deocamdată.

Cât despre toți avocații pe care îi cunosc și cu care am legătură: vă iubesc și abia aștept să ne întâlnim în iad.

Dacă aveți chef, uitați-vă la trailerul pentru episodul doi din emisiunea Weediquette, găzduită de Krishna, care editează această rubrică. O să se lanseze mâine și o să fie mișto.

@ImYourKid

Traducere: Oana Maria Zaharia