Într-o celulă de la parterul Penitenciarului Rahova, undeva lângă ușă, e patul în care doarme, noapte de noapte, Dan Grigore Adamescu, omul de afaceri care a deținut sau deține, printre altele, Astra Asigurări, România liberă și Oțelul Galați.

Două paturi mai încolo, se află patul judecătorului Ion Stanciu, unul dintre magistrații care au ajuns după gratii pentru că au primit mită, prin intermediari, de la același Adamescu. Ceilalți locatari ai celulei sunt alți doi judecători condamnați în același dosar. Dintre cei trei foști magistrați din această celulă, doar Ioan Stanciu și-a recunoscut vinovăția.

„Exact ceea ce este menționat în dosar despre mine este adevărat", îmi spune fostul magistrat.

Stăm față în față într-o mică sală a Penitenciarului Rahova, pe geam se vede un loc de joacă pentru copiii deținuților veniți în vizită. Din când în când, se aud țipete vesele sau voci de femei. Încăperea este imediat pe dreapta după ce treci de sistemul de acces în închisoare. Suntem, practic, la zece pași de „afară".

Pași pe care fostul magistrat îi va face cam peste vreo doi ani. Pedeapsa lui a fost de trei ani și patru luni de închisoare, din care se scad cele 13 luni petrecute în arest preventiv.

Stanciu a primit 15 mii de euro, în două tranșe, pentru a pronunța o hotărâre favorabilă într-un dosar în care se judeca procedura de insolvență a unei firme deținută de Dan Grigore Adamescu.

Banii îi erau dați chiar la tribunal, în parcări din București sau în timpul unor plimbări cu mașina.

„Vă dau ăia și gata! Să fie sănătoși!". Aceste vorbe le-a rostit Ion Stanciu într-o discuție cu un lichidator judiciar care intermediase mita. „Ăia" erau banii pe care magistratul voia să-i dea înapoi când intermediarul l-a anunțat că mituitorul, Dan Grigore Adamescu, ar fi fost nemulțumit de o sentință dată de magistrat. Dar era o capcană. Lichidatorul făcuse o înțelegere cu procurorii și purta microfon.

Uneori, în timp ce povestește, nu știe ce să facă cu mânile. Mătură cu palma suprafața mesei și degetele găsesc o agrafă de birou pe care începe să o modeleze.

A avut dreptate, el a primit cea mai mică pedeapsă din lotul de patru judecători de la Tribunalul București condamnați anul acesta pentru luare de mită.

La judecată, în fața completului, Ion Stanciu și-a cerut scuze. „Există un singur vinovat, eu", a spus el atunci.

Asta îmi spune și mie, acum:

Dar cum ajunge un judecător apreciat, după 18 ani de magistratură, să ia mită prin parcări? Ce îl determină să facă un pas care i-ar putea termina cariera, într-o secundă? Cum sunt acele momente în care stă în cumpănă dacă să întindă mâna spre plic sau nu? Discută înainte cu soția, cu alți apropiați? Și cum arată o zi din viața unui deținut fost magistrat?

Toată viața, Ion Stanciu a fost un premiant. Nimic din copilăria și anii de școală nu a anunțat în vreun fel faptul că el va ajunge, peste ani, un deținut.

De loc, Ion Stanciu e dintr-o comună din județul Olt. Evită să spună numele localității, nu vrea să-și expună părinții la presiunea mediatică. Provine dintr-o familie de oameni simpli, cu tatăl tractorist și mama muncitoare la CAP. A făcut școala la Slatina, la cel mai bun liceu din județul Olt. Dar încă dinainte de liceu știa că vrea să devină judecător.

A fost premiant din clasa întâi până a zecea. La Facultatea de Drept din București a intrat primul din acel an.

„Am fost primul pe țară când s-au făcut repartițiile."

Examenul de definitivat l-a dat în '97, iar un an mai târziu și pe cel de intrare în avocatură. A fost, din nou, primul pe țară.

După perioada de stagiatură, a fost repartizat la o judecătorie de sector din București. Până acum doi, când a început anchetarea lui, a judecat cauze de insolvență și faliment la Tribunalul București.

„Mie viața mi-a oferit foarte multe. Adică am obținut tot ce am vrut eu. Și la școala generală, și la liceu, și la facultate, și în profesie, și în familie. Dar nu mai contează toate astea, important este că sunt aici", spune el. Și zâmbește resemnat.

Ion Stanciu a mai fost aici. Se întâmpla în anul 2000, când a vizitat mai multe penitenciare din țară.

La Rahova, deșteptarea se dă la șase. La șapte, e apelul, când gardienii fac vizita în celule. Micul dejun se ia în cameră, apoi e program de voie în celule.

„Nu pot să spun că sunt condiții aici care te aduc la disperare să te urci pe penitenciar sau să dau foc la cameră. Din contră, mă înspăimântă ideea ca colegi din secție să dea foc, asta nu exclud. În cameră este curat, pereții sunt exact ca aici, faianța este exact ca cea de la intrare, acuma fiecare cum își face curat", spune el despre incidentele recente din mai multe închisori din țară.

Deținuții ies în curtea penitenciarului trei ore, după masa de prânz.

Seara, după cină, condamnații din dosarul Adamescu se uită, împreună, la televizorul din celulă.

„Preferăm canalele de știri și de sport."

Fostul magistrat spune că atunci când a primit mita nu a știut că ea vine de la cel alături de care se uită acum, seară de seară, la știri.

A fost contactat de un intermediar, mai exact, de un lichidator judiciar, care i-a oferit bani în schimbul unor sentințe favorabile privind insolvența unor firme. Nu știa, spune el, că acele firme erau ale lui Adamescu.

Dar nici nu are importanță. Important, spune el, este că nu a acceptat să dea sentințe care să încalce legea.

Nimeni altcineva nu a știut despre decizia lui de a lua mită, spune el.

Ion Stanciu s-a înscris la ore de muncă în penitenciar. E dureros să stea degeaba în celulă și Rahova nu e cel mai propice loc pentru scris cărți, deși mulți deținuți au fost prolifici la acest capitol în ultimii ani.

Prin studiu și muncă a ajuns, spune el, dintr-o comună din Olt, judecător la una cele mai importante instanțe din țară - Tribunalul București. Înainte de a fi arestat, avea un salariu de două mii de euro.

„Să nu credeți că stăteam pe un munte de bani, dar banii pe care îi câștigam erau suficienți, nu aveam nevoie să iau mită."

Și atunci, de ce, îl întreb.

De cealaltă parte a gratiilor, Ion Stanciu a lăsat o soție și un copil de 14 ani.

„M-am căsătorit din dragoste, am o soție care mă iubește și acum și o iubesc, avem o familie frumoasă. Băiatului I-am explicat lucrurile așa cum sunt: «Tati, am luat niște bani pe care nu trebuia să-i iau și pentru asta plătesc.» Ce pot să-i spun? Să-l mint că am fost adus aici pe nedrept?"

Nu, nu a fost pe nedrept, e de acord cu asta. Dar a sperat la o condamnare cu suspendare. Iar acum speră la o grațiere.

În lunile pe care le-a petrecut în arest preventiv în penitenciar, Ion Stanciu spune că a văzut ce tip de oameni ocupă celulele.

„Riscul ca eu să fac alte fapte este zero. În schimb, pentru alții riscul de a se întoarce aici e foarte mare."

De aceea, și-ar dori o campanie corectă privitoare la grațiere și consideră că persoanele condamnate pentru fapte de corupție n-ar trebuie excluse de la grațiere, așa cum se discută acum.

După ce va ieși din închisoare, Ion Stanciu și-ar dori cel mai mult să redevină judecător. Deși legea nu e de partea lui și stipulează că o persoană se poate înscrie la Institutul Național de Magistratură doar dacă „nu are antecedente penale sau cazier fiscal și se bucură de o bună reputație", fostul magistrat va încerca să ajungă din nou la tribună.

„Dar, probabil, n-o să mai pot fi judecător, chiar dacă cazierul o să fie curat după reabilitare. Probabil n-o să mai primească dosarul cei de la CSM. Și pe bună dreptate".

Nu are nimic să le reproșeze procurorilor. Sau poate doar faptul că l-au săltat cu o zi înainte să dea sentința în dosarul pentru care luase mită pentru că s-ar fi văzut că nu avea de gând să încalce legea.

„Eu n-am nicio problemă cu procurorii. Că nu ei m-au determinat să iau mită. Prostia din capul meu. Eu cred că marea majoritate a celor care ajung în justiție, acuma nu spun toți, sunt vinovați. În mass media, în ultimii ani, când DNA-ul a avut o ofensivă mai accelerată și mai abruptă în lupta anticorupție, au fost mediatizate tot felul de cazuri. Părerea mea este că 95 la sută din cazuri, poate și mai mult, toți cei care ies în presă și se dau victime nu sunt victime. Sunt vinovați și au tupeul să creadă că prostesc publicul afirmând că sunt nevinovați. E în capul lor că sunt șmecheri și că n-o să fie prinși. Sunt tot aici."

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre corupție:
Nepotismul şi plicul cu bani rămân baza administraţiei româneşti
Relația armonioasă a românului cu corupția
Am vrut să arăt cât îmi iubesc țara și am creat un joc video cu Dragnea, corupți și DNA