Am mers în localuri din București ca să văd ce fac angajații dacă o femeie este hărțuită

„Vreau să vorbesc cu Angela” e replica pe care o poți folosi dacă te simți în pericol în cluburile din Centrul Vechi. În momentul în care barmanul sau chelnerul aude asta, ar trebui să te ducă într-un loc sigur unde să-i spui ce se întâmplă, dacă ai fost agresată sau hărțuită fizic, cine este agresorul etc.. În funcție de situație, el/ea ar trebui ori să-ți cheme un taxi și să se asigure că pleci în siguranță de acolo ori, dacă treaba e și mai gravă, să cheme direct poliția.

Campania „Ask for Angela” a pornit în 2016 în Marea Britanie și de atunci a ajuns în 17 țări. Numele vine de la o britanică, Angela Crompton, ucisă de soțul său în 2012.

„Căutând locație pentru lansare, am vorbit cu mai multe cluburi din Centrul Vechi. Una dintre patroane mi-a povestit despre un caz de hărțuire sexuală (mi-a arătat și dovezi) a unui angajat față de-o puștoaică. L-a dat afară, dar n-a chemat poliția. A făcut bine că l-a dat afară? Da, clar. A fost ok că doar a scos un agresor pe străzi? Nu!”, mi-a povestit Simona de la Asociația Necuvinte, organizația care a inițiat campania „Vorbește cu Angela” alături de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

Proiectul a pornit de la faptul că agresiunile sexuale sunt cele mai slab raportate la nivel internațional din cauza neîncrederii sau rușinii, așa că asociația a trebuit să caute modele de intervenție care să pară blânde și mai aproape de cetățeni.

„Campania vorbește și despre responsabilizarea gazdei și despre creșterea unei comunități, despre educație și respect, iar acestea se obțin în timp. Am lansat proiectul pilot doar în Centrul Vechi strict pentru moment. Din 24 februarie, de când s-a lansat, am acoperit doar 30% din locațiile pe care ni le-am propus. Ne-am axat pe centru pentru că vrem să observăm cum reacționează oamenii și cât de des va fi folosit codul de ajutor. Avem monitorizare de la Serviciul de Poliție Centrul Vechi și de la 112. Dacă funcționează, o să extindem proiectul”, îmi mai spune Simona.

Multe din cluburi și-au pus deja afișe cu Angela, atât pe ușa de la intrare, cât și-n incintă sau în toalete. Aici a intervenit o mare dilemă: Cum mai e nume de cod, dacă toată lumea știe ce înseamnă? versus Cum ar mai funcționa campania dacă nu ar fi promovată?

Simona mi-a explicat:

În periplul ei prin centrul vechi, Simona mi-a zis că nu i-a refuzat nimeni din partea cluburilor: „Am întâlnit și oameni care știau de campanie pentru că lucraseră în UK sau unii care se așteptau să venim la ei, că văzuseră la știri. Dacă vom întâlni vreunul care refuză categoric, atunci acolo sigur e ceva suspect”, îmi spune Simona.

Așa că am vrut să văd de la barmani cum stă treaba, cât de informați sunt și ce părerea au despre Angela. Dacă ajută sau nu, pentru că știi și tu că uneori socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg.

A venit poliția și ne-a informat. Apoi, am citit toți pliantele, ne-am mai interesat și pe internet și practic, instructajul l-am făcut noi între noi. Am pus afișe și-n băi și la intrare, sunt atât pentru public, cât și pentru personal. Oricum sunt și lucruri pe care noi le știam, dacă vine cineva să-ți ceară ajutorul, îl ajuți, nu-l lași așa. Fie fată, fie băiat.

N-am avut cazuri de fete agresate, ci doar mici scandaluri. Am chemat paza sau poliția. Oricum la noi sunt rare astea, unul într-un an. Pentru că aici lumea e liniștită și barmanii deschiși. Suntem de 20 de ani aici și Fire e mai mult pub sau restaurant, mai cu sport, dar nu e cu muzică de noapte. Poate unde-i îngrămădeala mai mare sau unde e dans sunt mai multe cazuri.

Dar e foarte bună inițiativa și lumea chiar a auzit de ea. Am și eu o fetiță de 17 ani și-aș vrea să știu că e în siguranță oriunde merge.

Eu nu știu cine e Angela, poate polițiștii au venit să prezinte campania când n-a fost tura mea. Și nici nu m-a anunțat nimeni. Mi se pare destul de simplu numele de cod, dar poate așa e ușor de reținut.

Au fost situații în care clienții ne-au cerut ajutorul. Fete care ne-au spus că băieții de la masa de lângă nu le lasă în pace. Le-am zis să înceteze. Dacă nu o fac, îi invitat frumos afară. Avem bodyguard și oricum avem și buton de panică. Așa chemi intervenția de pe Centrul Vechi și într-un minut poliția e aici. Așa că suntem safe în caz de lucruri extreme.

Nu am auzit de Angela, doar o colegă știa despre ce e vorba pentru că a văzut asta aplicată în alte țări. N-a venit însă nimeni la noi să ne explice. Mi se pare o inițiativă bună, dar noi avem oricum un regulament intern pentru cazuri de genul. S-a mai întâmplat ca o fată să se simtă agasată de un băiat și să vină să ne spună. În momentul ăla eu nu pot să intervin efectiv, ci sun bodyguard-ul clubului. Vine la mine, îi fac semn subtil și apoi el stă cu ochii pe persoana în speță. Dacă vede ceva suspect, atunci îl scoate afară din incinta clubului. Dacă afară face scandal, chemăm poliția.

De obicei, clienții știu că pot veni la noi să ne ceară ajutorul, chiar și străinii. Am comandat deseori taxi de pe aplicația mea pentru clienți. Nu doar pentru oamenii care se simțeau în pericol, dar și pentru oameni beți. Am avut un caz, un băiat a făcut o criză de epilepsie în fața clubului. Eu am cinci ani de muncă pe vase de croazieră, așa că știam exact ce să fac. Am făcut spațiu, să nu mai stea oamenii să se holbeze, am avut grijă să nu-și înghită limba și să-l liniștesc.

*Control, deși este aproape de Centrul Vechi, nu se află în jurisdicția Poliției care se ocupă de CV. Anul trecut, Poliția Capitalei (DGPMB) a creat două servicii speciale: Secția de Poliție pentru Centrul Vechi și Biroul de Agresiuni Sexuale.

La noi, dacă cineva face scandal, chemăm paza și-l scoate afară. Ziua e liniște, îți dai seama, dar noaptea mai avem scandaluri. Mai vin fete să ceară ajutorul dacă sunt deranjate de cineva și acel cineva e poftit afară. Dar n-am cazuri mai serioase, de hărțuire sexuală sau bătăi.

Poliția a venit la noi, dar n-a făcut mare instructaj. Ne-a zis despre ce e vorba și-a dat pliante. Mai apoi, în ședința mare le-a fost povestit angajaților care e faza cu Angela. Adică ce ne-au zis și nouă polițiștii.

Am văzut campania și la televizor, mi se pare eficientă pentru femei care mai dau de obsedați, la bărbați nu cred că funcționează. Mi se pare totuși comic numele, parcă mai degrabă aș merge pe „am nevoie de ajutor” decât „pot vorbi cu Angela?”. Noi am avut afișe în toalete, dar nu mai sunt, le-au rupt clienții.

N-am avut cazuri de hărțuire până acum, pentru că ține și de local, aici nu vin genul ăla de cocalari. Singurele momente în care clienții au apelat la noi pentru ajutor au fost când erau deranjați de cerșetori. Soluția acolo e simplă, am vorbit cu ei să părăsească localul. Noi avem party-uri cu muzică minimal sau hip-hop, dar sunt exclusiviste și cu puține persoane, iar acolo dacă nu ne place fața cuiva sau ni se pare dubios, îl dăm afară din start. Să nu fie risc de scandal. Au mai fost cazuri în care oamenii au mai spart mese, dar dacă se enervau, ieșeau afară să se bată și apoi plecau.

Știu că această campanie se referă la alt gen de agresiuni, în care o persoană chiar se simte în pericol, dar n-am avut cazuri din astea.

E o idee bună, dar afișele astea sunt peste tot. Toată lumea o să știe cine e Angela, deci dacă agresorul știe codul, nu cred că o să lase victima să-l folosească. Adică n-o s-o lase să se apropie de bar sau să dea vreun telefon, o să fie chiar mai atent la mișcările ei. Mi s-ar părea mai eficient un buton sau ceva super rapid, dacă te simți în pericol, iar poliția să vină imediat.

Noi nu avem scandaluri și nici nu vin oameni să ne ceară nouă ajutorul. Dar asta pentru că probabil suntem fix la ieșire și aici de obicei stau polițiștii. Dacă cineva are o problemă, merge direct la ei, nu la noi.

Eu am fost în concediu o săptămână, iar când am revenit, am văzut flyerele și afișele. N-am apucat să mă documentez și nici nu știu dacă colegii mei au primit vreun instructaj. N-am avut niciun caz de hărțuire, pentru că e mai mult restaurant. O singură dată am chemat firma de pază, când o persoană în stare de ebrietate tot insista să intre în local. Avem o conduită pe care trebuie s-o respectăm, dacă avem o problemă cu cineva trebuie să chemăm firma de pază, nu să intervenim noi.

E o campanie bună, dar trebuie mai promovată în online. Cei între 15 și 25 de ani nu stau să citească afișele, ci mai degrabă urmăresc aplicațiile de social media. Dar cred că se adresează mai mult străinilor. Pentru că atunci când vin în România și mai ales în Centrul Vechi sunt destul de vulnerabili. Am citit chiar un articol zilele trecute despre cum niște persoane se dădeau drept polițiști în București ca să jefuiască străini.

Concluzia nu e deloc simplă: ori Centrul Vechi e un loc foarte sigur în care nu există hărțuire ori clienților le e rușine să ceară ajutorul ori angajaților le e frică să dea din casă povești despre scandaluri. Știi și tu că ele există. Data viitoare, vorbește cu Angela!

Pe Alexa o găsești pe Facebook, Instagram sau blogul ei.