Cu siguranță că există multe alte motive care te fac să-ți urăști jobul. Ca să aflu, concret, ce-i face pe români să-și deteste locurile de muncă, am vorbit cu câțiva tineri cu diverse ocupații. Ce-i leagă e că toți lucrează în domeniul lor de ceva vreme, așa că au avut timp să vadă dacă așteptările pe care le aveau cu ani în urmă sunt sau nu conforme cu realitatea. I-am întrebat ce nu le place la joburile lor actuale, dacă ar fi dispuși să se reorienteze profesional și, dacă da, ce le-ar plăcea să facă pe viitor.„Mulți dintre noi am lucrat în activități administrative, la început, sau am făcut internship-uri în timpul facultăți, dar eu mă refer la momentul în care te decizi că o anumită industrie este cea care ți se potrivește cel mai bine. Iar atunci e important să iei în calcul cum poți crește. Contează să alegi un angajator care să te ajute să evoluezi."
Mihai, 30, contabil
Iar partea cea mai rea e c-am zis de multe ori: «Bă, îmi bag picioarele, m-apuc de altceva!», dar am realizat că știu atâtea în domeniu, c-am prea multă experiență. N-am cum să renunț și s-o iau de la zero. Ratele la bancă merg în continuare, nu se opresc ca să mă aștepte pe mine să-mi dau seama ce trebuie să fac cu viața mea."După ce faci asta mulți ani, ajungi să te intereseze doar să închei luna cu succes, să iasă balanța sau componența soldurilor. Și ajungi să te doară-n cur de oameni, singurul scop e să-ți faci treaba și să nu mori de foame.
Ștefan, 28 de ani, operator de date
Poate unii găsesc satisfacție în a lucra în domeniul pe care l-au studiat. Nu știu ce să zic, dar am o vagă bănuială că nu-i așa. Eu, spre exemplu, am absolvit o facultate în domeniul bancar, în ideea că o să urmez o carieră în domeniu. N-aveam cum să știu cât de închisă e piața în domeniul ăsta, mai ales că în 2007 economia era încă pe val. Am încercat o perioadă un job ca agent de asigurări, dar am rămas cu un gust amar."Citește și: De ce o să fie oribil primul tău loc de muncă în corporație din România
„Pe de-o parte, trainerii încearcă să-ți bage în cap că ce faci tu e special, mi-aduc aminte că unul ne-a zis fix așa: Ce facem noi aici e pâinea lui Dumnezeu!. Normal că e o tâmpenie, nu-i deloc așa. Iar pe de altă parte, sunt clienții care se uită la tine ca la unul care vrea să-i fraierească și să le ia banii."
Cristiana, 33, web-designer
Și-ți pierzi răbdarea când explici fiecărui client același lucru mereu. Gen să repeți de mii de ori că fotografiile trebuie trimise într-un folder/o arhivă separată, nu inserate într-un document Word. Sau că nu pot să mut cu mouse-ul casetele, ca să vadă ei toate variantele posibile de așezare-n pagină. Plus că, de cele mai multe ori, oamenii habar n-au ce vor să transmită cu website-ul lor și nu-și setează obiective clare, măsurabile. Sau trimit o documentație a companiei de 100 de pagini, din care eu ar trebui să selectez trei paragrafe pentru pagina «despre»."Când ajungi să faci web design mult timp, începi să ai impresia că toți clienții sunt tâmpiți. Unii îți propun termene limită și bugete imposibil de atins, ceva de genul că și eu aș vrea un website de prezentare gata în două zile și care să mă coste o sută de lei. Alții vin la mine cu site-uri pe care vor să le copiez 100%, lucru pe care nu-l face niciun web-designer serios. Și mai sunt ăia care se răzgândesc la nesfârșit pe detalii nesemnificative, doar ca să-și dea seama la sfârșit că era mai OK cum am propus inițial.
Adi, 30, jurnalist sportiv
În perioada asta, am ajuns să stau și 12 ore la birou. Sunt rupt de oboseală, nu mai am timp de nimic. Iar eu sunt un caz fericit, că-mi place la nebunie fotbalul. Numai că-n ultimii ani mi-a ajuns până peste cap. Sincer, nu mai am aceeași bucurie, ca pe vremuri, să mă uit la un meci. Sau să țin caiete cu scoruri și statistici, din plăcere. Acum chestia asta înseamnă muncă pentru mine. Și toate nemulțumirile astea de la job te fac să uiți că te-ai apucat de meseria asta din pasiune. În condițiile astea, când știu ce nu știam acum vreo zece ani, clar n-aș mai lua-o de la capăt. Nu știu exact ce m-aș face, poate profesor sau educator."Citește și: Crezi că ai un job de căcat? Să vezi cum e într-un depozit Amazon
Maria, 28, arhitect
Nu cât să ieși cu picioarele pe pământ de acolo. Se pune accent pe concept, îți creează așteptări mari, numai că-n realitate e altfel. Lucrezi cu bugetul beneficiarului și la cele mai multe proiecte n-ai mână liberă să faci ce vrei.Până la urmă, pe viitor poate mă voi orienta pe-o carieră individuală. În momentul ăsta, îmi doresc o schimbare radicală pe plan financiar. Acolo-i buba. N-aș vrea să-mi schimb meseria, pentru că-mi place. Dar, dacă tot n-o să fie bine, poate o să vină și momentul în care mă voi reprofila".De fapt, facultatea te pregătește prea puțin pentru ce se-ntâmplă în viața reală.
Mihai, 30, muzician
Urmărește documentarul VICE despre meseria pe care nimeni din New Yok nu o vrea:
Și-ți vine să-ți bagi picioarele și să renunți, numai că, așa cum e într-o căsnicie, ajungi să te gândești că merge și așa. Știi cum e, o fuți că e a ta. Și stați împreună, vă vedeți de treabă, dar în sinea ta tot speri c-o să petreci cândva o noapte cu bunăciunea aia care nu știe decât engleza. Aia pe care ți-o imaginai când erai tânăr și entuziast. Noaptea se transformă în săptămână, săptămâna în lună și tot așa.
E greu de spus dacă aș lua-o de la capăt, în lumea muzicii. Chiar nu știu, poate că aș face tot asta, numai că aș face-o altfel. Nu m-aș limita la muzică, aș face și altceva pe lângă asta."Cum ziceam, jobul e ca o nevastă. Ne înțelegem, dar nu prea mai avem chef de sex.
Mădălina, 21, operator în call-center
Momentan, stau la jobul ăsta numai pentru bani. L-aș schimba și mâine, dac-ar veni ceva pe-un salariu la fel de ok. Aș vrea să fac ceva în domeniul meu, ceva ce fac eu în mod normal. Adică scris, branding sau chestii din astea. Problema e că, în momentul de față, toți oamenii își sacrifică visul pentru bani."Mi se pare că, în România, uzinele de altădată s-au transformat în companii de sclavi pentru străini. Sclavi plătiți prost. Uite un exemplu, ca să-nțelegi cum ești tratat în call center: o colegă a aplicat pentru un job în cadrul companiei, să fie promovată, și-a fost respinsă pentru că «tu te-mbolnăvești prea des!». E super, nu?
Radu, 37, art director în publicitate
Mai sunt și pitch-urile, acele „concursuri" de creație între agenții, pentru câștigarea unui client nou. Sau lipsa paralizantă de profesionalism a clienților. Sau faptul că, după ce o idee e aprobată, ea va servi promovării unui produs debil.M-am tot gândit să-mi schimb profesia. Grădinărit, îngrijire de animale, marcare de trasee turistice, păzit hoteluri în extra-sezon. Oricum, ceva fără oameni. M-am săturat de oameni. Dar, cel mai probabil voi rămâne în preajma graphic-designului. E hobby-ul meu de când eram mic. Chiar dacă mi l-am omorât pentru că l-am transformat în profesie, continuă să-mi stârnească interesul".Urmăreşte VICE pe Facebook.Citește mai multe despre joburi:Viața unei idei născute într-un atelier de creație e mai scurtă decât a unui infanterist francez din Primul Război Mondial.
Greșelile pe care le fac românii când vor să se angajeze
Avantajele și dezavantajele unui job de vară, în România
Cum e să faci videochat ca bărbat, în România