Fotografii cu destinații turistice pe moarte din Europa

Când eu și fratele meu eram puști, părinții noștri obișnuiau să ne ducă în Gran Canaria, o insulă din insulele Canare, un arhipeleag spaniol de pe coasta marocană. Insula a fost vizitată și ocupată de scandinavi încă din anii 1960, dar și-a atins zilele de glorie în anii 1990, când „vacanțele la promoție" sau cele la stațiuni low-cost au devenit posibile pentru clasa muncitoare și mijlocie.

Mi-amintesc cum erau zilele din copilărie în Gran Canaria: Stăteam cât era ziua de lungă pe plajă, împungeam cu bețe meduze, pierdem ore în fața acvariului restaurantului la care mergeam, totul ca să scăpăm de lunile cele mai întunecate ale iernii norvegiene de acasă.

Luna trecută, m-am întors în Gran Canaria cu părinții mei, pentru prima dată după aproape 15 ani, curios să văd ce s-a întâmplat cu locul. Când conduceam de-a lungul coastei, am pierdut numărătoarea semnelor „de vânzare" care se găseau în afara terenurilor goale și a hotelurilor. Tot orașul părea să se târască prin praf. Arhitectura - toată din materiale ieftine, cu culori șterse ca roz, galben aprins, albastru deschis, resturi ale anilor 60 - păreau și mai vechi din cauza lipsei turiștilor, despre care mi s-a zis că au ales AirBnB în schimbul stațiunilor.

D-aia poate că Gran Canaria m-a lăsat cu un sentiment ciudat. După ce am plecat din locul care cândva mi-era familiar, am mers direct în Elveția pentru o ședință foto. Acolo am decis să merg în satul Andermatt, prima stațiune de schi elvețiană pe care am găsit-o pe Google Maps. Când conduceam prin satul ăsta, am fost surprins să văd cum senzația de aici era paralelă cu cea din destinația anterioară, în ciuda faptului că era prima dată când veneam în Alpi (și a schimbării drastice a climei): Apartamentele și hotelurile luxoase goale, pensiunile, restaurantele locale… chiar și pârtiile erau goale, în ciuda condițiilor ideale pentru schiat.

Atât Andermatt, cât și Gran Canaria sunt niște vestigii care simbolizează moartea unei generații de turism - tipul de destinație de vacanță pentru care turiștii din ziua de azi încă mai fac o rezervare la agenția de turism. Când le fotografiam pe amândouă, am urmărit să documentez obiectele și momentele care au inspirat același tip de goliciune oribilă pe care am simțit-o în două localități diferite.

Urmărește VICE pe Facebook