Fantezii sexuale din literatura de profil te face să nu mai înțelegi deloc sexul

Toată lumea are o plăcere vinovată, de obicei ceva nasol după standardele societății. Din punctul meu de vedere, e mai ușor să-ți placă ceva rău decât ceva bun.

Normal că o carte bine scrisă sau un film te poate inspira sau motiva, dar e ceva trecător. În adâncul nostru, suntem cu toții ființe malițioase, iar, câteodată, sufletul simte nevoia să facă mișto de eforturile altora.

În căutarea celui mai nasol conținut posibil, VICE a explorat abisurile Netflix, Instagram stories și filmele de Crăciun.

Dar e oare posibil ca secretul gloriei hedoniste să fie ascuns în colțurile întunecate ale eroticii de pe Amazon? Un lucru pe care l-am învățat din experiența mesajelor sexuale e că oamenii excitați sunt cei mai ciudați.

Poveștile „shifter” (în care oamenii se metamorfozează în animale - n.r.) par să fie pe val. Fiecare titlu peste care am dat (Sold to the Alpha, Claimed and Mated, Hungry for Her Wolves) pare să aibă o temă antropomorfică. Am ales Stallions din mai multe motive.

În primul rând, caii sunt foarte bine dotați și mi-a plăcut ideea unei piese cu înclinație falică. În al doilea rând, alte titluri din categoria asta promovează bărbați musculoși cu tatuaje vag tribale, așa că arta mai subtilă de cai frumoși antropomorfici mi s-a părut ceva diferit.

Cartea relatează povestea unei fotojurnaliste pe nume Terena Westbrook, care se întoarce în locul natal din statul Arizona, ca o formă de evadare.

Modus operandi al autorului e ca și cum cineva a conceptualizat dialogul intern al memei cu femeia confuză.

În primele trei capitole nu există acțiune sexuală, însă Terena are câteva momente de căprioară confuză, ce duc la niște pasaje aberante, în care descrie niște tipi care coboară scările: „Bărbatul din față a ajuns la capătul scărilor, iar celălalt mai avea un pas urma da, moment în care s-a întors și s-a uitat la ea. O mare parte din succesul carierei ei se datora capacității de a citi expresiile faciale, dar ea habar nu avea la ce se gândea el. Bărbatul a studiat-o, cu o privire profundă care amenința să o atragă într-un loc în care nu a mai fost.”

În al patrulea capitol lucrurile se încing, când povestea e relatată din perspectiva celor doi armăsari-shifters, Nokoni și Hah-Tee, însă fraza „o umezeală dulce a început să curgă din vulva ei”, despre un cal, mi-a adus aminte de ce prefer urșii. Cele 251 de pagini au părut o investiție prea mare în această călătorie, așa că am sărit prin text, oprind pe cuvinte cheie, cum ar fi „sculă”, plus scena de sex în trei de la sfârșit, unde oamenii se mânjesc cu spermă. Nu a fost oribil, dar cu siguranță prea mult sex cu cai decât mi-aș dori să găsesc într-o operă literară.

Cea mai groaznică replică: „Când a văzut starea excitată a lui Hah-Tee, i s-a ridicat părul de pe spate. El era un armăsar alfa! Toate femelele îi aparțineau, cel puțin când era cal.”

Asta mi-a apărut la recomandări. O altă romanță cu shifteri, care mi-a atras atenția deoarece, conform copertei, Jenika Snow e autoare de bestseller și a apărut în USA Today.

Cartea prezintă povestea unui grup de oameni/urși/monștri. Zakari și cei cinci frați urși, Cason, Asher, Damon, Oli și Maddix, locuiesc în munții din Colorado, și niciunul nu și-a găsit perechea, așa că tot ce fac e să se masturbeze și să fie morocănoși. Într-una din zile, la un bar oarecare, Zakari decide să se împerecheze cu o tipă pe nume Bethany, așa că restul poveștii se derulează în jurul fanteziilor sexuale ale sale cu ea, cum o urmărește și cum se masturbează în fața ei, ceea ce o cucerește pe loc.

Povestea e piperată cu replici de genul: „Nu mi-a păsat că ar putea fi considerată hărțuire. Ea era femela mea și eu voiam să știu totul despre ea, ca un câine înfometat care vânează resturi”, și „Poți să fugi, să te ascunzi, dar un lucru îți pot garanta Bethany: te voi găsi. Oriunde, oricând. Mirosul tău e impregnat în corpul meu. Ești a mea. Pentru totdeauna”. Narativa asta e cât se poate de problematică. Îmi pare rău pentru Bethany. Poate ar fi trebuit să investească într-o capcană de urși.

Cea mai groaznică replică: „Ea se împotrivea, pentru că nu înțelegea. Dar în momentul în care am atins-o, am sărutat-o, în momentul în care am marcat-o și am pătruns profund, ea avea să știe că era irevocabil și indubitabil a mea.”

Am ales cartea asta, pentru că recent m-am cuplat cu un tip de pe o aplicație de dating, care cred că e în drumeție acum. Titlul mă face să îmi doresc ca lumea asta fictivă să fie dinamica noastră.

Pe baza descrierilor de pe Amazon, despre alte lucrări ale autoarei, Their Boss’s Daughter și Her Alaskan Men, Chloe Kent e în principal interesată de orgii. Recenziile cărții puneau scenele sexuale într-o lumină destul de exagerată și nu am văzut nicio referință de shapeshifters (cred că mi-a ajuns), așa că m-a convins.

Cartea relatează povestea lui Saffron Sinclair al cărei tată stă foarte prost cu banii. După ce taică-su pierde toți banii la jocuri de noroc, Saffron se sacrifică în locul surorii mai mici, care fusese promisă ca sclavă sexuală/surogat pentru trei pădurari. Asta-i patriarhia.

Capitolele patru-șase sunt practic o scenă de sex continuă și, ca să fiu sincer, e destul de incitant. Dar toată narativa e cam ciudată și nu prea are sens. În primul capitol, acțiunea are loc în bucătăria familiei Sinclair, care ar putea fi la fel de bine o expoziție Yayoi Kusama, cu toate bulinele galbene de pe pereți și mobila turcoaz.

Știu că e doar un detaliu minor, dar surprinde cea mai mare problemă a mea cu cartea asta: dezacordurile narative.

Cabana nu e tocmai o cabană, ci o vilă, iar pădurarii nu sunt tocmai pădurari, ci funcționari profesioniști care folosesc cuvinte sofisticate, iar Saffron nu e tocmai o sclavă sexuală, pentru că își oferă oficial consimțământul, se îndrăgostește de oameni și are un copil.

În același timp, e vorba doar despre sex și deloc. E apogeul literaturii erotice, care consumă orice idee pornografică, formând un super-organism excitat care vrea să te consume și pe tine. După șase capitole (și o scenă fierbinte de sex în patru!!!), nu am mai putut. Am renunțat și am trecut la următoarea carte.

Cea mai groaznică replică: „Apoi, el a a dat drumul apei caldă înăuntrul ei. Pentru ea, a fost cea mai ciudată senzație pe care a avut-o. Jack a făcut asta fără grabă, umplând-o câte un pic, în timp de Carter și Caleb îi mângâiau fundul și îi spuneau ce fată bună e.”

În adaptarea după Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare, „domnișorica nerafinată și incorigibilă” Catriona este trimisă la vila de la țară a lordului Wyndham Bradleigh, după ce valetul tatălui ei expediază din greșeală în America ogarii lordului.

Acolo, ea îl cunoaște pe Raleigh Carlyle, vice-contele de Castlereagh și Wolfgang Ludovich, graf de Lafsburg, alți doi nobili. Ea are o atitudine sfidătoare, așa că e pedepsită cu capitole întregi de sex în grup.

Cartea asta e chiar execrabilă. Douglas dansează între era georgiană și discuții moderne despre sex, oferindu-i cititorului replici de genul „scula urma să-i rupă păsărica în două” și „Chiar cred că îi priește copulația.”

La fel ca romanul lui George R.R. Martin, punctul de vedere al personajelor alternează constant pe parcursul scenelor de sex în patru ca noi cititorii să avem parte de perspectiva fiecărei sculă de lord care intră în gaura lui Catriona și, implicit, gândurile lor. E o epavă completă, care include și paragrafe de monolog.

Cea mai groaznică replică: „Ținând cont că era străpunsă de alte două scule în același timp, ideea de a nu-i acoperi fața cu esența sa, de dragul marcării teritoriului, era aproape ridicolă, deși persista.”

Cartea asta nu pare în mod deosebit groaznică, doar că nu e deloc realistă, ținând cont că e vorba de sex între doi bărbați, imaginat de autoarea Keira Andrews. Nu mă deranjează când femeile se aventurează literar în intimitatea masculină, însă sexul descris în cartea asta nu pare real.

Sexul dintre cei doi protagoniști amish, Isaac și David, se axează prea mult pe tâmplărie, pentru că oamenii s-au fixat pe ideea de a construi propriul pat de BDSM, un proiect de cuplu foarte drăguț. Totuși, nu e o activitate pe care aș aduce-o în viața mea sexuală.

Cea mai groaznică replică: „Isaac l-a sărutat agresiv, iar gândul de a fi legat i-a ridicat sângele până la urechi. Ei au conceput tăblia de căpătâi și stinghiile, astfel încât să poate fi legat cu brațele fix deasupra lui, dar și în colțuri. Prin mintea sa zburdau idei și forme și aproape că își dorea să se oprească și să deseneze conceptul.”

E dificil să subliniez tot ce e greșit în romanul ăsta. Sunt prea multe chestii!

Poate e psihologul Joni care se consideră un fel de justițiar ticălos, care droghează și răpește tipi, ca în serialul Dexter. Sau poate e că electrocutează și folosește device-uri de tortură sexuală? Poate și pentru că îi permite colegului ei Jake să-i abuzeze sexual. Și cu siguranță e și din cauză că, după nouă pagini de agresiune sexuală, ea transformă tipii în gay. Da, cam așa e treaba.

Cea mai groaznică replică: Tot romanul.

Aș vrea să reiterez că oamenii excitați sunt cei mai ciudați. Poate că am luat totul cam personal, însă The Feminizer 2 clar e cea mai proastă carte din toate căutările mele. Da, știu că literatura erotică nu trebuie luată în serios, dar romanul ăsta sugerează că poți să torturezi o persoană ca să devină gay și asta nu mi-a căzut bine. Din miile de romane erotice de pe Amazon pe care nu le-am citit, probabil că există și ceva mai rău de atât.