Fotografii cu camerele paznicilor și gardienilor din jurul lumii

Sigur ai trecut și tu prin sentimentul ăla de angoasă când te gândești cât timp pierzi la muncă. Opt ore din alea 24 dintr-o zi se duc pe rapoarte în Excel, mailuri, telefoane și ședințe inutile în care stai și te uiți la meme cu pisici. Dacă mai adaugi niște ore pierdute pe drumul spre job și în pauza de prânz, rămâi cu aproape jumătate de zi mâncată aiurea ca să-l îmbogățești pe altul și ca să supraviețuiești.

Acum imaginează-ți că ai face asta timp de 12 ore sau mai mult, într-o cabină de un metru pătrat, și vei înțelege prin ce trec paznicii și gardienii. Joburile astea de siguranță publică sau privată, plătite de obicei cu minimum pe economie, fac slujba ta corporatistă să pară un city break în Berlin.

Curios să văd ce vieți duc paznicii când nu patrulează, am vorbit cu câțiva din jurul lumii și am fotografiat camerele care au devenit ca o a doua casă pentru ei.

VICE: Ce presupune să fii paznic la un parc?
Liviu: De-a lungul timpului, am lucrat ca paznic la 11 firme de pază prin diferite locuri. Aici, în parcul Cișmigiu, sunt de aproape un an. Spre deosebire de colegii mei care patrulează-n parc, eu stau la gheretă și am grijă să întâmpin cu deschiderea barierei pe cei care se ocupă cu deservirea toaletelor, mașina de gunoi, ori când e necesar să intre diverse utlilaje pentru reamenajarea parcului.

Cum îți petreci toată ziua la muncă?
Să fiu sincer, e o muncă de rutină. Pe lângă treburile necesare, mai ascult muzică la radio, rog oamenii pe care-i văd fără lesă la câine să i-o pună, fiindcă sunt hingheri prin zonă, chit că nu se află fix atunci. Asta o fac mai mult din iubirea pentru animale, ca să fie în siguranță. Încerc să fiu atent ca florile din apropere să nu fie rupte. Și, bineînțeles, socializez cu oamenii. Toată lumea din blocurile alăturate mă cunoaște și eu pe ei. Spre seară, după ora 18-19, pot să zic că-i liber și mă apuc să mai citesc câte-o carte.

Care-i cel mai nașpa lucru pe care-l întâmpini frecvent?
Tinerii care se-ntâmplă să mai consume alcool. Ce-i drept, eu n-am avut probleme. De fiecare dată, i-am rugat respectuos să înceteze și apoi totul era în regulă. E musai să fii comunicativ, atunci când se ivesc diverse conflicte.

La ce te gândești cel mai des pe parcursul zilei?
Ca tot omul, la familie. La binele lor, mai ales. Nu pot să spun că-mi place jobul de aici, dar ce să fac, câștig un ban.

Spre deosebire de alte locuri, paznic la parc cum ți se pare?
Eu, din toți colegii mei din parc, am cel mai greu loc. Nu pot să părăsesc ghereta fără ca altcineva să nu stea o perioadă în locul meu. Până și la toaletă când vreau să merg, trebuie să dau 20 de telefoane până când vine un înlocuitor. Dar e și frumos, vezi mereu copii care se joacă, căței și flori.

VICE: Ce poți să-mi spui despre locul pe care îl păzești?
Branko: Ei bine, aici sunt mai multe redacții de știri, așa că, în timpul nopții mă întâlnesc cu reporterii care stau de serviciu, iar dimineața cu oamenii care livrează ziarele.

Ce implică jobul tău?
Să trec în registru oamenii și mașinile care intră. Oamenii sunt ori angajați, ori vizitatori anunțați, care vin pentru interviuri și ședințe. Treaba mea e să stau în cabina asta și să urmăresc cine intră prin camerele de supraveghere, în timp ce colegul meu de tură se plimbă pe coridoare și verifică atmosfera. Mai fac și eu asta uneori, că prefer să mă plimb în cerc decât să mă plictisesc aici, în cameră.

Ce faci în timpii morți?
Tura mea e de 12 ore, așa că iau niște mâncare cu mine. Pierd ceva timp cu gătitul mâncării, cu cina, cu preparatul cafelei. Înainte îmi râșneam singur cafeaua, dar acum am trecut pe nes. Las radioul pornit mereu. Îmi place să ascult rock clasic, din anii 60-70.

VICE: Care e partea cea mai grea din meseria de paznic de noapte?
Radovan: Înainte să lucrez ca gardian, am fost polițist, deci asta e mult mai ușor. Am mai lucrat și ca paznic de zi într-o instituție de stat, dar partea nasoală acolo era că veneau oamenii nervoși și scandalagii, iar eu eram primul peste care dădeau.

Care e cea mai mare problemă la actualul job?
Aici păzesc o fabrică de construcții, care e foarte departe de orice zonă urbană, așa că-s multe tentative de furt. De-a lungul anilor m-am obișnuit să aud orice sunet ciudat. Când vin hoții și mă văd cu arma în mână, fug sperați.

Cum petreci momentele moarte, de plictiseală?
Mă uit la TV, de obicei la telenovele turcești, știri, frecat menta pe net, Facebook, mă joc chestii pe mobil, mai citesc o carte, un ziar, și trece noaptea. Uneori ascult radio, pop rock, dar colegul care ascultă muzică populară mi l-a luat. Beau două cafele pe noapte, turcești, și mai cumpăr ce am nevoie de la chioșcul din zonă.

VICE: De cât timp lucrezi ca paznic?
German: De 11 ani.

Ce gătești de obicei în cuptorul ăla?
Cafea, ciocolată și prânzul meu.

Te-ai confruntat cu hoții?
Nu, doar o dată, dar n-a fost mare lucru.

Ce simbolizează lucrurile din cabina ta?
Sunt chestii de prin casă. Le las aici pentru colegul meu.

Câte canale prinzi pe televizorul ăsta?
Doar trei, alea naționale. Care e cel mai nasol lucru la jobul tău?
Trebuie să stau treaz toată noaptea. Dar partea bună e că ajung să cunosc tot felul de oameni.

VICE: Stai foarte multe ore într-o cabină. Te plictisești vreodată?
Bruno: Nu chiar. Trebuie să fiu atent după la grafferi care se tot chinuie să intre prin efracție. Eu lucrez și ca inginer de sunet, așa că folosesc orele astea ca să învăț cum să folosesc programele de editare. Uneori citesc o carte sau mă uit la un film, dar nu mereu. Nu pentru asta sunt plătit.

Cum ai ajuns gardian?
Am păzit linia de metrou L9 de 18 ani. M-am lăsat o vreme, dar m-am reapucat acum zece ani, când a lovit criza și nu-mi mai găseam de muncă în alte domenii. Am venit aici pentru că e un job bine plătit. Acum, cu senioritatea mea pe post, chiar merită jobul pentru bani. Cum te-ai pregătit pentru job?
La vremea respectivă, cerințele erau să fii înalt de 175 de centimetri și să fi făcut serviciu militar. Trebuia să treci și de un examen la poliție. Cei dintre noi care poartă arme sunt obligați și să treacă un test de poligon?

Care e partea cea mai tare și cea mai nasoală de la job?
Partea cea mai grea e să lucrezi noaptea. Tura mea este de la șapte seara la șapte dimineața, trei zile la rând. Apoi am trei zile libere. În cazul meu, programul ăsta mă distruge și am dureri de stomac oribile după fiecare masă. Alteori sufăr de insomnie cronică. Ai un spațiu de lucru destul de impersonal.
Da, înainte aveam un pat unde puteam să mai dormim, dar acum nu mai avem. Singurul meu bun personal de aici e laptopul.