Mame care regretă că au făcut copii

Pe hârtie, maternitatea modernă pare un chin. Îngrijirea unui bebeluș costă mai mult decât o facultate în unele state, mamele sunt mereu insultate pe rețelele sociale ba pentru că sunt prea însărcinate, ba pentru că sunt prea puțin însărcinate, iar America e în continuare singura națiune dezvoltată care nu oferă concediu de maternitate plătit. Dar cu toate chinurile emoționale, economice și emoționale asociate cu aducerea pe lume a unui copil, puține mame pot recunoaște că își regretă decizia de a face asta.

„Dacă spui că regreți că ai făcut copii, violezi normele sociale ", a zis Robin Simon, profesor de sociologie specializat în efectele maternității asupra sănătății mintale. „Nu cred că există mulți părinți care regretă că au făcut copii, pentru că ideologia e foarte puternică. Nu regretă. Dar își spun: «Uau, nu știam că o să fie atât de greu»."

Sentimentul de regret în rândul mamelor nu e doar un tabu cultural – e și o apariție incredibil de rară – conform unui studiu întocmit de Departamentul American de Servicii de Sociale și de Sănătate între 2002 și 2003. Dintre cele șapte mii de mame participante, 97 de procente au declarat că sunt de acord cu afirmația: „Răsplata de a fi părinte merită toate eforturile și toți banii." Dar rezultatele ridică totuși o întrebare: Ce-i de făcut pentru cele trei procente dintre mame care nu sunt de acord cu această afirmație?

R. este una dintre mamele pentru care a fi părinte a fost mai mult un chin decât o binecuvântare. N-a avut curajul să se destăinuie prietenilor despre regretele ei, așa că a recurs la internet, iar în luna iulie a anului 2012 a fondat un grup de Facebook pentru părinții care regretă că au făcut copii. După patru ani și aproape două mii de membri, acum știe că nu e singura care are acest sentiment. „Ne scriu o grămadă de oameni care ne mulțumesc că am făcut pagina, pentru că îi acceptăm și arătăm realitatea brutală a vieții de părinte, arătăm că viața de părinte nu e presărată doar cu zâmbete și ghidușii", mi-a scris Zephyr, co-moderator al grupului. (Atât el, cât și R. ne-au rugat să nu le dăm numele sau inițialele în articol.)

Pentru mulți membri ai grupului, care își trimit confesiunile în mesaje pe Facebook pentru a fi repostate anonim de Zephyr și R., comunitatea e singurul forum social acceptabil unde își pot destăinui sentimentele pe care majoritatea părinților le-ar considera de neimaginat. Și le e greu să se deschidă, chiar și online.

„Părinții sunt foarte stresați când ne trimit confesiunile lor, în principal pentru că nu vor ca propriile familii să-i disprețuiască sau ca propriii copii să le cunoască", mi-a zis Zephyr. Anxietățile lor nu sunt nefondate: grupul de Facebook a fost, în repetate rânduri, atacat, spamuit și raportat de „părinți fericiți", cum îi numește Zephyr, sau de persoane care consideră pagina ofensatoare sau chiar abuzivă.

Comentariile sunt variate, de la comentariul sexist tipic „ar fi trebuit să nu-ți desfaci picioarele dacă nu voiai copii" direcționate către mame, până la amenințări adresate părinților", a explicat Zephyr. Alții au amenințat că vor anunța Protecția Copilului și vor descoperi cine sunt membrii grupului.

„Când au studiat părinții în comparație cu cuplurile fără copii, cercetătorii au descoperit că părinții, în special mamele, nu raportează nivele de fericire, sănătate și sănătate mintală mai mari decât persoanele care n-au avut copii niciodată", a zis Simon, care e mamă și bunică. Ea insistă că maternitatea poate fi o experiență incredibil de plăcută, dar aceste beneficii nu sunt palpabile din perspectivă științifică. „Cercetătorilor le e greu să le numească", a zis ea. Și a adăugat că lipsa de susținere financiară și socială pentru familiile din America nu le ușurează deloc viața părinților.

Iar mamele se confruntă uneori cu probleme și mai mari, în special din cauza stereotipurilor răspândite la locul de muncă. Într-un studiu publicat în 2014, socioloaga Michelle Budig a descoperit că femeilor li se scade salariul, de obicei, cu patru procente, după fiecare copil născut; în schimb, bărbaților li se crește salariul cu șase procente după ce devin tați. În plus, alte studii arată că mamele sunt angajate de obicei pe salarii mai mici și sunt promovate la locul de muncă mai rar decât femeile care nu au copii. Cercetătorii l-au numit penaltiul maternității". Dar în ciuda numeroaselor dezavantaje psihologice și profesionale ale maternității, foarte puțini cercetători au analizat viața mamelor care regretă maternitatea.

Orna Donath, o socioloagă israeliană specializată în studii de gen la Universitatea Ben-Gurion din Negev, e unul dintre puținii academicieni interesați de acest subiect. Anul trecut, ea a intervievat un grup de 23 de mame, printre care cinci bunici, care au răspuns toate că regretă că au făcut copii. Le-a dezvăluit sentimentul de regret prin plasarea a două întrebări-cheie: „Dacă te-ai putea întoarce în timp, cu experiența și cunoștințele pe care le ai cum, ai mai alege să devii mamă?" și „Din punctul tău de vedere, maternitatea are avantaje?" Toate mamele participante la studiu au răspuns negativ la prima întrebare și după ce au răspuns pozitiv la a doua întrebare, au primit-o și pe a treia: „Din punctul tău de vedere, avantajele sunt mai numeroase decât dezavantajele?" Toate au răspuns cu un nu hotărât.

Donath spune că studiul – și cartea inspirată de el, Regretul maternității, care a fost publicată în Germania în februarie – nu vrea să facă o generalizare pentru toate mamele și nici să reprezinte marea majoritatea a populației. Dimpotrivă, scopul a fost să informeze mamele din diverse grupuri sociale despre varietatea de experiențe maternale subiective care există, mi-a scris Donath într-un e-mail. Ca femeie care nu și-a dorit niciodată copii, Donath a zis că a întreprins această cercetare tocmai pentru a spulbera tabuul din jurul lui.

„Existența mamelor care regretă maternitatea e negată și, din acest motiv, nu există studii despre asta", a scris ea. Dar grupurile ei de cercetare au dovedit altceva, iar cercetarea a deschis posibilitatea unor analize mai profunde sau măcar a unor conversații între mame care simt regret.

Când Isabella Dutton a scris în 2013, în Daily Mail, că regretă maternitatea, a primit o avalanșă de critici în mediul online. Comentariul cu cele mai multe like-uri o numea „o femeie mizerabilă și egoistă, cu inima de gheață". Dar la articol au rezonat și părinții care s-au identificat cu regretul lui Dutton și i-au admirat sinceritatea. Dacă îi cauți numele pe Google, găsești o grămadă de postări pe bloguri, eseuri și forumuri despre curajul femeii de a spune lucruri care nu se spun.

Și alte părinți au început să facă asta, inspirați de Dutton. În luna martie, Simone Chubb a scris un articol pe XOJane intitulat Îmi iubesc copilul, dar regret că am devenit mamă , în care își povestește chinurile sarcinii și felul în care sarcina și nașterea i-au sabotat viața sexuală și încrederea în sine – ca să nu mai vorbim de depresie și insomnii. Forumurile anonime de pe Reddit, Quora și Whisper sunt pline de conversații între mame care încearcă să-și accepte propriul regret. S-ar putea să descopere că nu sunt singurele care simt asta.

Urmărește-o pe Jennifer Swann pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre mame pe VICE:
Cum e să crești cu o mamă alcoolică
Cum e când mama ta lucrează la linia fierbinte
Poveștile mamelor care și-au pierdut copiii, despre cum au trecut peste durere