Cum să te descurci cu ghiolbanii

Există în viața ta un căcănar suprem? Îți fac jobul, relația sau existența cotidiană un iad? Robert Sutton spune că poate să te-ajute.

Sutton a devenit Profesorul autor de bestseller de serviciu când vine vorba de a te descurca cu cei mai toxici oameni din lume, cu strategii bazate pe dovezi pe care le-a dezvoltat de-a lungul unui deceniu și jumătate. Cea mai nouă carte a sa, The Asshole Guide, se bazează pe discuțiile pe care le-a avut cu opt mii de victime disperate ale nesimțirii curate.

Am stat de vorbă cu Sutton despre ce-nseamnă să fii ghiolban, cum să contribui la pierderea jobului unuia dintre ei și despre de ce el, un respectat profesor de inginerie de la Stanford, a ajuns din întâmplare să fie cunoscut drept „Tipul cu muiștii".

VICE: Am auzit că ți se spune „Tipul cu muiștii"?
Robert Sutton: N-a fost tocmai țelul carierei mele, dar presupun c-am ajuns profesorul de serviciu de la Stanford pentru oamenii care au nevoie de ajutor să se descurce cu căcănarii din viețile lor. Acum zece ani am scris o carte intitulată The No Asshole Rule, care s-a vândut în aproape un milion de exemplare în State și și mai multe în afară – mai mult decât tot ce scrisesem până atunci și-am scris după. De-atunci, am primit vreo opt mii de email-uri și mesaje în rețelele de socializare, de la oamenii asaltați de ghiolbani. Sunt disperați, caută o soluție, dar una care chiar să se bazeze pe cercetare științifică pe bune, așa că, de-a lungul anilor, am studiat și-am dezvoltat strategii, până-n punctul în care toate chestiile legate de ghiolbani au devenit o slujbă cu normă-ntreagă pentru mine. Mă bucur de ea și încerc să am compasiune și să-mi păstrez optimismul.

Deci un ghiolban e doar un nenorocit sau e mai rău de-atât?
Dacă întrebi 25 de universitari, primești 25 de definiții diferite, dar, în mare, e o persoană care te face să te simți înjosit, secat de energie și nerespectat. Sunt agresori, oameni care te-njunghie pe la spate și ciocari tâmpiți, cărora le place să-ți dea peste nas, să urle, să înjure, să aibă un limbaj corporal intimidant și să-ți invadeze spațiul personal sau proprietatea. Cei mai silențioși se poartă cu oamenii ca și cum ar fi obiecte sau nimic – invizibili.

Și ghiolbanii pot să fie și bărbați și femei, nu? Dincolo de regulile corectitudinii politice, ghiolbănia se manifestă în feluri diferite, în funcție de genul persoanei?
Dovezile ne sugerează că există un pic mai mult ghiolbani bărbați decât femei, dar femeile tind să aibă ceva mai multe abilități sociale – în general, sunt mai subtile și mai sofisticate. Femeile știu mai bine să facă doi-trei pași înapoi și folosesc, într-o oarecare măsură, planificarea, în strategiile lor.

Pentru oamenii care-au avut o zi foarte nașpa azi: poți să dai câteva exemple de ghiolbănie sinistră?
Prezentatorul de știri care a scrumat din țigara aprinsă pe producătorul lui, live la TV. Tipul [care a întrebat] un afroamerican: „Ca cioroi, cum te face asta să te simți?", în timpul unei discuții despre un carnagiu comis de un lunetist afroamerican în Dallas, în urma căruia și-au pierdut viața cinci polițiști albi. Și să intre și pe @passengershame.

Și un ghiolban poate să aibă un efect devastator asupra vieții tale. Poți să ajungi în depresie, traumatizat – golit pe dinăuntru.
E ceea ce noi numim Otrava Ghiolbanului: probleme cu somnul, probleme de sănătate mintală, probleme de sănătate. Poți să ajungi să negi că ai o problemă: „Punct orb față de ghiolbani: «Nu e vina ta, e vina mea.»" Otrava ghiolbanilor se răspândește la fel ca o banală răceală. Dacă ești într-un mediu toxic, prinzi virusul ghiolbanului. De exemplu, clienții nașpa au un efect de domino asupra oamenilor din vânzări. Mai multe studii ne arată că oamenii care lucrează în servicii medicale sunt foarte vulnerabili. Săracele asistente – lucrează cu pacienți furioși, deranjați la cap, ostili… cu timpul, ajungi să te resimți.

Unde e foarte posibil să dai peste ei?
Când [se adună] un conglomerat de oameni foarte asemănători din punct de vedere social, se-ntâmplă chestii îngrozitoare. Îi desconsideră pe oamenii din afara grupului lor, ca fiind „celălalt". PR-ul de modă, armata, Silicon Valley – companiile de succes în tehnologie care nu angajează femei sau oameni care vin din alte domenii de pregătire universitară. E atât de greu să intri acolo, pentru că au un punct orb la fazele astea.

Ce se-ntâmplă dacă n-ai cum să scapi de ghiolbanul din viața ta: îți e șef, vecin, copil.
Trebuie fie să te detașezi emoțional sau să recontextualizezi situația. Distanțarea temporală e o strategie în care te concentrezi pe viitor – fie că asta-nseamnă că o s-ajungi diseară acasă să te uiți la serialul tău preferat sau te gândești cum o să fie peste doi ani, când vei fi depășit etapa. Mai poți și să reduci expunerea, prin ceea ce se numește „capul la cutie". Pentru mine a funcționat să țin capul la cutie, când aveam pe cap un coleg sinistru. Mi se făcea literalmente rău fizic când mă duceam la ședințele ei, așa că băgam capul la cutie și mă retrăgeam devreme din ele. Au început să facă și alți colegi la fel. Poate chiar a prins și ea mesajul.

Tu ești american și locuiești în California. Cu siguranță ghiolbanii din Marea Britanie sunt o categorie aparte, nu? Se și scrie altfel cuvântul (arsehole versus asshole, n. trad.). Arma preferată a ghiolbanilor britanici e agresivitatea pasivă. Te înjură deși par să te laude anemic, „uită" chestii, le neagă, își pun lor lapte când îți fac o cană de ceai.
Ghiolbanul pasiv-agresiv e unul dintre cei mai greu de înfrânt, pentru că o mare parte din comportamentul lui se bazează pe greșeli sau omisiuni făcute special, așa că e înnebunitor și greu de dovedit. Poate funcționa onestitatea frustă, cât timp nu-l umilești. Găsește un moment de liniște și spune-i cum te simți. Un alt argument zice să-i aduci într-un punct încât sunt într-atât de supărați încât poți să spargi gheața.

Și dacă ghiolbanul pasiv-agresiv refuză să recunoască greșeala?
Dovezile ne sugerează că dacă-ți face cineva un serviciu, e foarte greu, ulterior să ajungă să-ți displacă persoana respectivă. Cu narcisiștii nu funcționează prea bine, dar cei mai mulți oameni au o disonanță cognitivă între „nu te plac" și „ți-am făcut un serviciu". Când ceri cuiva sfatul e o metodă bună de a-i forța să-ți facă respectivul serviciu.

Mai povestește-mi un pic despre problemele de care s-au lovit oamenii pe care i-ai ajutat.
Studiile ne arată că o combinație de prestigiu scăzut și influență ridicată spre medie asupra vieților altora dă naștere unui tip aparte de sadic: tiranul meschin. Ei sunt ăia de la call center-ul pentru clienți care pot să-ți aprobe sau să-ți refuze cererea, asistenții de producție, bucătarii nefericiți din restaurante, naziștii care țin cu dinții de reguli sau autoritățile minore, care vor să-ți transforme călătoria prin birocrație într-o tortură. Cea mai eficientă metodă de a-i face să treacă de partea ta e să-i asaltezi cu iubire.

În cartea ta, descrii ghiolbani cărora le merge de minune în contexte surprinzătoare: voluntari de căcat de la biserica din localitate, de exemplu, plus rabinul extrem de nefericit care te-a sunat la un moment dat.
Există ideea asta, că atunci când faci ceva bun, ești îndreptățit să te comporți nasol – ți se acordă o licență morală: „Ia uite la mine, am făcut fapta bună a secolului, așa că nu trebuie să mai las bacșiș sau să-i fiu fidel nevesti-mii."

Din cartea ta, am cules câteva expresii utile: „sindromul agresivității pietonale" sau „ghiolbanul-șef".
Alta bună e „membru în consiliul ghiolban director" - un căcănar care se află la conducerea companiei.

Dacă m-am căsătorit cu un ghiolban, ce pot să fac?
E ghiolban tot timpul sau din când în când? Toți suntem vinovați de ghiolbănie ocazională. Și mie mi s-a spus o dată sau de două ori că sunt ghiolban. Dar dacă persoana ia constant multe puncte la ghiolbănie, găsește-ți alt partener.

Cum pot să-mi dau seama dacă și eu sunt parte din problemă?
E în natura umană să ne vedem pe noi înșine mai buni decât alții și să dăm vina pe ei când nu merg lucrurile cum trebuie. Încearcă să nu pui etichete altora rapid și îngroașă obrazul. Dacă tu ești singurul om care are o problemă cu altcineva, poate-i de la tine. Sigur, într-o situație intraculturală, se pot pierde multe la traducere. Ce se consideră normal în Jeddah s-ar putea să nu meargă la fel de bine în Kyoto.

Poți să recunoști pe loc un ghiolban sau te ia prin suprindere faptul că, încet, încet ți-au distrus viața?
Suie-te cu omul în avion. Toată lumea-i storcită la un loc, se grăbesc, sunt epuizați fizic și emoțional și există și diferențe mari de putere – clasa întâi versus ăia de la bou-vagon versus stewarzi cersus piloți; invidia și disprețul cresc.

Ziceai ceva de narcisiști…
Cea mai mare problemă cu narcisiștii e că dacă nu reușești să-i flatezi, o să te vadă drept inamic. Dacă ai de gând să te iei la trântă cu o persoană mai puternică decât tine, ți-aș recomanda să ții un jurnal al ghiolbanului și să nu te confrunți de unul singur cu problema. Am auzit un exemplu minunat de la un universitar care-a povestit cum departamentele de la el din universitate și-au unit forțele ca să-l doboare pe decanul lor narcisist. Au început prin a-l pupa zilnic în fund, apoi au documentat atent și au filmat comportamentul lui abuziv și incompetent. Jurnalul de ghiolban a fost prezentat în fața consiliului director și a fost concediat: exact ce-a pățit și Roger Ailes, căposul complet sexist de la Fox News, când angajații au înregistrat mai multe incidente în care hărțuia sexual și-a fost dat afară.

Ai recomanda răzbunarea?
Problema cu răzbunarea e că începi să te gândești prea mult la asta. Avantaj: te răzbuni pe fosta ta prietenă. Dezavantaj: nu-ți trece niciodată de ea.

Te rog, spune-mi că există karma…
Studiile ar sugera că există karma, cât timp joci la cursă lungă. Cei care fac jocurile, în general, au doar câștiguri pe termen scurt.

Robert I Sutton e profesor de Comportament Organizațional la Școala de Business de la Stanford Business. Aici poți să-i dai follow pe Twitter.

The Asshole Survival Guide poate fi cumpărat via Portfolio Penguin.