Adolescente din zilele noastre mi-au explicat de ce se îmbracă aşa cum o fac

Nu știu să mă-mbrac. Când trebuie să-mi iau haine noi, sunt la fel de pricepută ca un tată care are o criză de identitate după divorț; mă chiorăsc dubios la manechinul de la Topshop și-mi dau cu stângu-n dreptul ca să găsesc chestiile pe care le-au pus ei laolaltă. Am nevoie să-mi spună o figurină din plastic cu ce să mă-mbrac. Și totuși până și eu știu că moda de vară de stradă pentru adolescente e ceva horror. Nu poți să te miști fără să dai de tricourile cu „I Heart Coachella", maiourile cu Slayer, tricourile cu franjuri și scris auriu care anunță lumea întreagă că ești, de fapt, „bae". Blugii scurți prespălați sunt singura opțiune pentru partea de jos a corpului.

Sincer, nu știu cine cumpără căcaturile astea. Jumătate dintre adolescenții pe care-i văd arată la fel de bătrâni ca mine și de două ori mai cool, deci clar nu ei. Cu gândurile astea, m-am gândit c-ar fi haios să iau niște adolescente să evalueze hainele care li se adresează.

Când am ajuns la Topshopul de pe Oxford Street, unde ne dădusem întâlnire, le-am reperat din prima, dar n-am crezut că sunt ele, pentru că purtau unghii false pe bune și păreau prea mari. Ele erau. Principala tipă cu care ținusem legătura, Faith, 16 ani, purta o fustă ecosez, șosete negre și machiaj seapunk. Prietenele ei erau Libby, 15 ani, care avea părul prins în codițe, platforme cu sclipici și o pereche de aripi, și Jo, 16 ani, care era șatenă, purta Vans și avea un tricou multicolor, hippie.

Își luaseră cu mare amabilitate o sâmbătă liberă de la învățatul pentru examenele GCSE și spuneau că vor să aibă meserii gen promovare în industria muzicală și fotografie de modă, ceea ce le făcea din start mai cool decât mine. M-au asigurat că și ele urăsc moda de mall. Ținutele lor erau de la Missguided, Dollskill (un brand american scump, de Tumblr goth) și „de la mai multe magazine online de peste tot, despre care nu prea știe nimeni". Jo a spus că ele preferă „brandurile independente de modă, pentru că nu sunt populare în rândul maselor."

„Chestiile din magazine sunt atât de scârboase", a spus Faith. „Să mor, sunt de căcat", a adăugat Libby. „Chestiile care nu-s cyclam și cu danteluță sunt aceleași bluze obosite, pe care le au absolut toți oamenii de pe planetă."

M-am uitat în jos la propria mea bluză. Clar are toată lumea bluza asta. „Ce părere aveți despre cum sunt eu îmbrăcată? Nu vă rețineți – spuneți pe bune."

„N-o să te mint: nu-mi place bluza ta. E obosită", a spus Faith pe loc. Jo a spus că fusta mea e „OK". Vanșii mei sunt prea murdari. „Apreciez ce încerci să faci cu rujul care se asortează cu bluza", a spus Libby. Sunt o obosită. O sămânță goală. Aveam să aflu nu doar că fetele astea sunt foarte haioase, dar și că mare parte din brandurile de mall sunt la fel de obosite ca și mine.

Alice, fotografa, le-a întrebat ce părere au despre cum e îmbrăcată. Nu știu de ce-a făcut asta după ce a văzut ce mi s-a-ntâmplat mie. Fetele au făcut o pauză, au măsurat-o din cap până-n picioare. „Nu prea-mi plac tenișii tăi", a spus Faith, șefa replicilor acide. „Sunt vechi. Poate arătau mai bine când erau noi?"

Când intrăm în primul magazin de brand de mall, se aude o cacofonie de „ce oboseală!". Primul lucru pe care-l observăm toate e un tricou cu vedere la buric stil sport, pe care scrie „UNICORN FAN CLUB". „Chestiile cu unicorni sunt atât de obosite", spune Jo. „Lime Crime făcea asta acum câțiva ani și era cool. Acum toată lumea o face. Toți au o colecție cu unicorni."

Cele trei fete au remarcat că e la fel și cu sirenele. „Poate-aș purta asta când dorm. E una dintre chestiile alea urâte, obosite, pe care le ai de când ești mai mică și n-ai chef să le-arunci, așa că le porți pe post de bluză de pijama", a spus Jo. „Aproape toată lumea poartă chestii cu scris japonez. Vorbești japoneză?"

Toate chestiile pe care le vedeam erau cu scris. Asta nu le-a mulțumit absolut deloc pe fete. Odată ce-au remarcat asta, a devenit iritant de evident. „Pe bune, TOTUL are scris", a spus Faith și și-a ridicat mâinile la cer. „Nu contează ce scrie. E absolut de căcat. N-o să mint, nimeni nu vrea așa ceva."

Într-un minut și jumătate, Faith a reperat o bluză cu vedere la buric, minusculă, pe care stătea scris cuvântul „Coachella" și a urlat. „ÎNGROZITOOOR!" Un alt tricou, cu „VACANȚĂ ÎN FIECARE ZI" a suscitat un țipăt asemănător. Ne-am amintit de tricourile cu GEEK pe care le purta toată lumea mai demult și m-am mirat să constat că sunt suficient de mari cât să-și amintească etapa respectivă.

Nu doar cuvintele erau o problemă, dar mi-am dat curând seama că chestiile cu feminism și „gașca fetelor" sunt pe toate gardurile.

„Simt că fac mișto de asta", a spus Jo. „Vezi toate chestiile astea cu feminism și girl power la brandurile de mall și, da, sunt chestii bune și-așa mai departe, cred că toate fetele ar trebui să creadă în asta, dar e dubios când magazinele încearcă să le facă pe fete să pună botul la chestia asta."

Faith a fost de acord: „Profită de noi și de feminism. Abia acum și-au dat seama ce piață mare sunt fetele care cred în el."

Jo a adus un argument bun: „Vezi un tricou cretin pe care scrie „Girl Gang" la H&M, dar nu vezi niciunul pe care să scrie „Black Lives Matter" sau ceva despre drepturile LGBT."

Libby a ridicat un tricou roz, minuscul, cu vedere la buric, pe care scria: „GAȘCA MEA REGULILE MELE".

„De ce avem toate găști și bisericuțe?", a întrebat. N-am avut niciun răspuns.

Pe un stand se aflau bluze cu mânecă lungă, cu simbolurile iconice ale adolescenței feminine – lămâi și rujuri – semnate de cine-știe-ce designer senior de 40 de ani. Pe unul scria „SORRY NOT SORRY" și avea, în mod bizar, un simbol de WiFi. „Cât de arogant", a spus Jo. Faith l-a luat de pe stand cu o sprânceană ridicată. „Se pare că fetelor le plac lămâile și rujul. Faith, ție-ți plac lămâile?"

„Da, îmi plac", a spus Faith.

„Atunci sigur faci parte din gașca mea de fete."

Majoritatea chestiilor pe care le găseam ca fiind marketate pentru adolescente au rădăcini evidente în micile brand-uri online care au demarat de pe Instagram. Insigne pe care le calci pe haine cu simbolul lui Venus sau șepci cu ilustrații DYI-punk – dar nu e doar faptul că arată ca niște copii fabricate în masă, ci și că lanțurile de magazine nu pot să țină pasul. Sunt toate cu un an sau trei în urma a ceea ce fac micile branduri sau vânzătorii independenți, iar adolescentele știu asta; ele își petrec mult timp pe Depup sau dând like pozelor unor bloggeri care tocmai au primit o întreagă cutie plină cu tatuajele din colecția nouă de la Boohoo.

Toate trei le-au menționat din plin pe surorile Kardashian. Sunt principala lor referință culturală. Iar asta a mers la fix cu ceea ce vedeam în timp ce ne plimbam. O mare parte din modă e inspirată de ceea ce fac surorile Kardashian. Una dintre surori purta o centură pe talie; magazinele au început să vândă centuri oribile de purtat în talie, în ciuda faptului că nu și-a mai cumpărat nimeni așa ceva de pe la finalul anilor 90. Altă soră a purtat un corset; „Doar cineva din clasa a opta ar purta așa ceva la o petrecere a școlii."

Rezultatul e că totul pare demodat, ieftin și, în mod bizar, imatur pentru adolescente.

Pe de altă parte, multe dintre chestiile astea sunt, în mod bizar, sexualizate. De la H&M, la Forever 21 la Claire's, am găsit o tonă de haine cu referințe la „tati". „Mă super scârbesc toți pantalonii scurți cyclam pe fundul cărora scrie „Tati"", a spus Faith. A împuns o zgardă din piele artificială de la Claire's – pe care scria „miau" – și care părea să fie marketată pentru fete foarte mici. „Toate fetițele astea de 14 ani care poartă chestii pe care scrie, gen „PLĂTITĂ DE TATI" și și-o ard cu „Mamă, cât de cool!" Nici nu știu ce-nseamnă. Dacă ți-ar pune cineva un căluș în gură, ai urla după mămica."

Credeam că gândesc cam la fel ca ele toate, dar pe măsură ce a evoluat dimineața, mi-am dat seama, ca și-atunci când m-au luat peste picior, că eu și adolescentele trăim în lumi diferite.

Eu tot găseam chestii care-mi plăceau și, pe măsură ce-mi ieșeau pe gură cuvinte de apreciere, se ciocneau de câte un „OBOSIT!" sau „Îh" ieșite din gura lor. Am văzut o rochie roz din tulle la Forever 21, la care ele au strâmbat din nas pentru că era „ieftină și kitchoasă". Am pus mâna pe un bikini din blăniță artificială cu perle false care-mi plăcea, sigură că o să fie și ele de acord. Jo a fost prima care l-a pus l-a zid. „Cââât de kitchos. E făcut din fetrul de la ora de lucru manual. Pune mâna pe el." L-a întins și fetelor, care au pus mâna și au aprobat solemn. „Spune: Sunt Marilyn Monroe. Dar sunt ieftină."

Dăm colțul și ne apropiem de un șir de papuci pastelați cu blăniță. Îmi țin respirația și aștept să le observe și fetele. Am o pereche exact la fel, pe care o ador. Papucii, ca și bluza mea cea roșie, n-au prea mare trecere.

„Știu o fată care avea o pereche de papuci cu blăniță, pe care i-a purtat în vacanță în Mexic. Vrei să fii îmblănită în Mexic? Pe bune?", a spus Jo. Faith a adăugat: „O să se murdărească în ultimul hal. Sunt neigienici, pe bune." Am cerut confirmări. „Papucii cu blăniță sunt nașpa?" S-au uitat la mine, ca și cum ar fi vrută să spună „dăă".

Abia la Primark, la finalul excursiei noastre, ne-am întâlnit gând la gând. Jo a luat de pe raft o pereche de ochelari supradimensionați cu ramă subțire, genul pe care pe vremuri le vedeai pe cap fie la a) bunică-tu sau b) Rolf Harris. Sunt, după părerea mea umilă despre modă – despre care s-a stabilit deja că e groaznică – cel mai nasol trend din ultimii zece ani. „Iisuse, sunt un pic gen Jeffrey Dahmer", a spus Jo.

În timp ce ne luam rămas bun, am observat toate niște tricouri cu Pride, pe un manechin. Iată: Primark, cel mai deschis la cap magazin dintre toate brandurile de mall. Poate că nu înțeleg regulile modei pentru adolescente, dar toate patru am putut fi de acord că e o mizerie. Dacă brandurile de mall vor să supraviețuiască, nu fetele de 15 ani o să le salveze. Poate că – de fapt – eu o să le salvez.

Când le ieșisem din raza vizuală, m-am întors la Forever21 ca să-mi cumpăr în secret rochia kitchoasă din tulle, înainte să-mi iau un smoothie de la Boost și să mă pierd în apusul meu obosit.