De ce moda poate fi vitală pentru refugiați

Anul trecut un tânăr din Afganistan a intrat la EMMAUS Solidarite în Paris – un centru umanitar care până acum a oferit sprijin pentru aproximativ 60 000 de refugiați care încercau să găsească adăpost în Franța. După o călătorie de luni de zile, avea nevoie de pantofi noi – și avea o cerere specifică. A cerut niște adidași care „nu erau prea urâți, mai mult ca cei ai lui JAY-Z”.

Voluntarilor le-a plăcut că le-a cerut asta, pentru că le-a arătat cât de ușor este să subevalueze importanța socială a hainelor pentru refugiații – care, din diverse motive, ar putea lua în considerare alți factori dincolo de funcționalitatea de bază a unui outfit. Forma și stilul hainelor i-ar putea ajuta să se simtă egali cu oamenii pe lângă care trec pe stradă sau să le complimenteze personalitatea. Sau poate doar arată bine pe ei.

Din acel moment, voluntarii au decis să întrebe refugiații de ce au ales exact acele haine din coșurile pline cu pantofi, haine și pantaloni donați. După ce au lucrat cu fotografii Frederic Delangle și Ambroise Tezenas, aceste conversații au dus la expoziția „Sneakers Like JAY-Z’s”.

Imaginile și poveștile atașate – la început pe pereții de la EMMAUS Solidarite – sunt expuse toată vara la festivalul de fotografie Rencontres d’Arles în Arles, un oraș din sudul Franței. Dacă nu poți ajunge la Arles, uite o mostră exclusivă cu unele dintre fotografiile și poveștile din proiect.

„Am ales geaca asta neagră pentru că negrul se potrivește cu orice. De asemenea simbolizează originile mele – sunt african, pielea mea e neagră și îmi place tot ce e negru. Ca refugiat, este foarte important să te îmbraci frumos. Există o zicală veche: E mai bine să faci oamenii să te placă decât să le fie milă de tine.”

„Așa îmi place să mă îmbrac – reflectă stilul meu personal. Chiar dacă mi-ai fi dat 5 000 de Euro tot aș fi ales aceleași haine. Când eram în Chad mă îmbrăcam la fel – mă rog, cu excepția gecii. Nu aș fi avut nevoie de ea în acel climat.

Aici în Franța oamenii se îmbracă similar, chiar dacă totuși diferit, în comparație cu țara mea. Este greu de explicat, dar este diferit. Și cu geaca asta mă simt egal cu ceilalți. Când ajungi în țara altcuiva, cred că e normal să te adaptezi la modul cum se trăiește acolo. Este de asemenea important pentru mine să arăt bine ca să-mi găsesc un job sau să pot studia.”

„În primul rând am ales haine negre pentru că îmi plac culorile închise, din moment ce este mai greu să le murdărești, deci arăți bine în continuare. Brandul meu preferat este Nike și preferații ca stil sunt Fally Ipupa și cântărețul Abou Nidal. Dacă ești îmbrăcat bine, oamenii te vor respecta, iar asta te ajută de asemenea să fii în siguranță.

Dacă m-ar putea vedea acum prietenii mei, ar spune că am revenit la stilul meu mișto, lucru care m-ar valida. Știi, a trebuit să-mi las toată viața în urmă; totul mi-a fost luat – hainele, certificatul de naștere, diploma, totul.”

„Iubesc negrul și am ales acești adidași pentru că Nike este brandul meu preferat. Modul cum sunt îmbrăcat acum mă face să mă simt încrezător să interacționez cu oricine.

În Gambia aproape mereu purtam haine Nike originale, importate din Anglia. În Africa este ușor să dai peste falsuri, dar poți mereu să-ți dai seama care sunt cele reale. Dacă vrei să fii respectat, atunci e normal să vrei să te îmbraci bine. Dar când ești un refugiat, ar trebui să te bucuri de orice îți este dat.”

„Acum că sunt aici, port blugi și tricouri pentru că trebuie să mă adaptez la cultură. În Kabul te poți îmbrăca așa dacă muncești într-un birou. Doar câteva femei poartă blugi acolo, dar nu multe – aș spune că 99 la sută din ele poartă haine tradiționale.

Acestea fiind spuse, situația în Kabul este mult mai bună decât în restul țării. Afganistan nu este foarte bine echipată cu electricitate, internet sau telefoane mobile, așa că oamenii nu au acces la ultimele trenduri. De asemenea, talibanii nu-ți vor permite să porți ce vrei. Poți să mănânci bătaie dacă te îmbraci într-un anumit fel. De exemplu, dacă porți blugi, îți vor trimite un avertisment să te oprești. Apoi dacă îi porți și a doua oară, se poate întâmpla orice – poți chiar să fii omorât. Și nu știi niciodată exact cine lucrează pentru talibani. Posibil să fie și vecinii tăi, pur și simplu nu știi.”

„Nu mai am alte haine, pentru că de dimineață poliția a dat cu gaze lacrimogene în cortul meu și mi l-a tăiat. Am fugit, dar când m-am întors nu mai era nimic acolo.

Am ales acești pantaloni kaki pentru că bejul este culoarea mea preferată. Îmi place fiindcă este unică. Să ai stil înseamnă să atragi lângă tine oameni și să le arăți o imagine bună a ta. Hainele tradiționale în Republica Guineea sunt foarte luminoase și colorate – tricourile nu prea fac parte din cultura noastră. În schimb avem mai multe haine care seamănă cu tunicile.

Deși poate fi distractiv să le porți la o petrecere, nu sunt un mare fan al acelui stil tradițional; este mai mult pentru generațiile mai bătrâne. Dar aici, vreau să arăt și să trăiesc la fel ca toți ceilalți. Nu vreau să insult pe nimeni – am venit aici să mă conformez normelor din Franța, nu vreau să creez nicio problemă.”

„Cred că dacă te îmbraci prost, toată lumea te percepe ca pe un alt refugiat. Aleg culorile închise care se murdăresc mai greu pentru că aici nu avem acces la mașini de spălat. Pantofii sunt de asemenea foarte importanți, mai ales când este frig. Am pantofi, dar sunt găuriți, așa că atunci când plouă trebuie să port protecție din plastic.”

„Nouă, afganilor, ne place să copiem modul cum se îmbracă americanii și europenii cu jachete și blugi. Dar când eram acasa, talibanii nu te lăsau să porți ce voiai. De exemplu, amenințau cu moartea oamenii care purtau blugi. Așa că pentru mine, hainele noi înseamnă o viață nouă.”

Articolul a apărut inițial pe VICE FR.