Trashy spa la Herculane

Acum doi ani am trecut cumva sărbătorile de iarnă, dar coşmarul în care trăiam a continuat tot sezonul ăla sinistru. Mi-am dat demisia din jobul sufocant, iar apoi băiatul cu care locuisem în ultimii ani, Speedy, şi-a găsit o gagică şi s-a mutat cu ea. Am rămas singur în apartament, m-am îmbolnăvit rău, luam tone de ketamină şi mă târam ca un muribund prin casă. Prin geam vedeam mereu acelasi cadru fix cu oraşul îngheţat şi tripam că lumea a dispărut, eu am murit şi sunt captiv pe vecie într-o cameră cu vedere nicăieri.

Prin februarie mi-am revenit puţin din crizele de ulcer şi din depresia suicidală provocată de hepatită şi voiam să fug o vreme de ketamina din Bucureşti. M-a mai salvat amicul meu (şi atât) Adrian Şchiop care s-a mutat cu mine şi cum ne plictiseam crunt, mi-am adus aminte că văzusem la o prietenă nişte poze cu oameni care făceau baie în ape termale undeva în mijlocul zăpezii.

Fascinat de contrastul dintre confortul apei fierbinţi şi cancerul de afară, am vorbit cu Adi Şchiop să ieşim din oraş, să ne mai revenim. De ani de zile nu mai fusesem nicăieri pentru că toţi banii mei mergeau pe casă, droguri şi sex (Adi n-avea treabă cu ultimele două preocupări). Aşa că ne-am gândit ce să facem să ne simţim şi noi ca oamenii normali măcar câteva zile şi am citit pe net despre mai multe staţiuni termale. Am decis să mergem la Băile Herculane şi am descoperit că există tren direct din Bucureşti.

Speedy şi prietena lui aveau chef să meargă cu noi în excursie, gen turişti în vacanţă. Întâmplător, tocmai atunci Udrea se găsise că voia să revigoreze turismul românesc şi staţiunile balneoclimaterice în special, aşa că ne-am suit pe trendul ăsta şi am zis că o să fim printre primii hipsteri care o să se bălăcească prin apă sulfuroasă. Cum suntem unul mai freak ca altul (de fapt i-aş lăsa onoarea asta lui Adi), ne-am simţit imediat ca acasă printre localnicii burtoşi şi babele venite la bălăceală.

Speedy a venit complet trotilat în gară şi s-a mai trezit pe drum, iar Şchiop s-a îmbătat rangă pe tren şi în prima seară făcea scandal prin pensiune, în timp ce eu venisem să fac pauză de k, aşa că m-am dus primul la culcare.

A doua zi am plecat în căutarea izvoarelor termale, deşi afară erau în jur de zero grade. Am trecut de hotelurile comuniste abandonate şi ele.

Apoi am dat o raită prin oraşul vechi unde am făcut poze cu ruine într-o veselie şi am descoperit singurele bazine publice, adică ne-concesionate vreunui hotel sau vreunei pensiuni. Am auzit că primarul ar face ceva mânării cu izvoarele astea, dar habar n-am care e situaţia.

După ce Banatul a fost cucerit de austro-ungari, aristocrații au umplut stațiunea de arhitectură habsburgică demenţială, mici palate care îi cazau pe alde Franz Iosif şi Regina Elisabeta, acum intrate în putrefacţie. Orăşelul se umple însă zilele astea de mici pensiuni kitschoase, dar confortabile şi foarte ieftine, ca cea în care ne-am cazat şi noi.

Am făcut o poză gen "prietenul meu şi prietena lui", la picioarele statuii lui Hercule, simbolul oraşului.

Dacă nu ştiaţi, aflaţi că Peştera Hoţilor din Herculane a fost locuită din Paleolitic, iar băile termale erau vizitate de nobilii romani şi erau renumite în tot imperiul. Am trecut de Hotelul Roman comunist de pe malul Cernei, care adăposteşte cel mai mare bazin termal, în ziua aia din păcate închis. Tot acolo e şi izvorul antic cu apă sacră potabilă.

În primul bazin care ne-a ieşit în drum se înmuia liniştită o fată, aşa că nu ne-am băgat peste ea.

La cel mai vizitat bazinaş termal, Şapte Izvoare, ne-am dezbrăcat în şandramaua care ţine loc de vestiar şi am intrat în apa minune alături de localnicii ieşiţi în weekend la o gură de aer.

Într-un colţ al bazinului un băştinaş burtos făcea masaj pentru câteva zeci de lei, dar n-aveam bani de aruncat pentru tratamentul de lux. N-aş putea să vă spun câte grade are apa (probabil undeva pe la 40-50) sau ce minerale conţine, doar că e de bine. Fiecare bazin are altă combinaţie de săruri.

Cu greu mi-am făcut curaj să scot aparatul şi să trag nişte cadre aburite la propriu şi colorate ca dracu, cu jaful meu de aparat Sanyo.

Să stai direct în şuvoiul de apă fierbinte din bazin e prea tare şi ne înghesuiam lângă ţeava prin care iese jetul. Speedy umbla după Schiop, să-i pună coarne de drac, pe lângă mustaţa lui de ţigan gabor, iar localnicii se uitau la noi ca la circ. Eu arăt bineînţeles irezistibil.

Localnicii ieşeau din apa fierbinte şi intrau direct în Cerna îngheţată. Adi Şchiop şi Roxana au preluat imediat cutuma, eu am stat departe de apa rece.

Puştii ăștia veniseră la baie cu tata, care a lăsat jenat ochii în jos când i-am pozat.

De la un moment dat i-am lăsat baltă pe tovarăşii mei şi am plecat în căutarea altui bazin, sub un pod. Aici un moş vorbea non-stop vrute şi nevrute cu oricine mai era în apă. Povestea că noaptea vin băieţii cu fetele de la discotecă şi şi-o trag acolo prin apă. Fiind termală, presupun că pericolul de BTS-uri e exclus. Şi eu eram horny ca dracu şi îmi surâdeau câţiva localnici, dar nu mai scăpam de moş şi în plus ăla chiar nu e loc de agăţat. Ceea ce nu m-ar fi împiedicat dacă n-aş fi fost oricum prea puţin în formă pentru aşa ceva.

În a doua seară gazdele noastre ne-au adus peşti din păstrăvărie şi am făcut un grătar, deşi mi-era frică că rămânem fără bani de întoarcere. Eu am încercat să curăţ peştii, dar eram complet incapabil. Ne-au făcut o mămăligă cu mujdei, dar au cinat separat. Am mâncat până n-am mai putut, nu ştiam că păstrăvii la grătar sunt atât de buni.

Şchiop a stat vreo două zile şi a început să se deprime, aşa că s-a cărat înapoi la Bucureşti. Eu am ieşit cu ceilalţi seara într-un bar unde tv-ul era pe postul Mynelle. După încă o zi n-am mai rezistat nici eu, mă cam plictiseam cu un cuplu de puştani, fie şi disfuncţional. Speedy cu Roxana au mai rămas câteva zile şi au făcut nişte plimbări pe acolo pe munţi. Dar mie mi se făcuse un dor nebun de ketamină şi am fugit înapoi la Bucureşti.

Gara din Herculane e o mică bijuterie.

Hercule e prezent peste tot, până şi pe uşile din gară.

Asta e Dunărea văzută din tren pe la Porţile de Fier, dacă-mi amintesc bine. N-am avut mai mult succes la agăţat nici pe tren, deşi numai la asta îmi stătea capul. Când am ajus acasă mi-am luat un bidon de k iar a doua zi mi-am băgat pula în ea de pudoare şi am pus poze cu mine cu burta la vedere şi pe Facebook.