Ce am învățat cât am fost iepuraș Playboy

Am fost fascinată mult timp de Playboy Club. Cât timp am lucrat ca crupieră în cazinourile Mayfair, am cunoscut niște foști Iepurași din domul plăcerii lui Hugh Hefner din anii 1960, Park Lane. Poveștile lor mi-au trezit interesul: de atunci, mi-am zis că dacă Playboy se va redeschide vreodată în Londra, aș aplica.

În 2011, s-a deschis. Avea și un Cottontail Lounge pentru „cei decadenți și misterioși". După ce am participat la un casting de dans și cântat, am primit un job ca Iepuraș. Am primit un salariu de 25 000 de dolari și mi s-a promis că voi primi bacșișuri grase – și așa a fost.

Ca feministă, mi-am imaginat că îi călcam pe urme jurnalistei Gloria Steinem, care a lucrat undercover la Clubul Playboy din New York în 1963 și a scris despre experiența ei pentru Show Magazine. Dar spre deosebire de Steinem și feministele care au pichetat lansarea londoneză, eu n-am vrut să se închidă clubul – sinceră să fiu, am avut de-a face cu misogini și am fost hărțuită sexual la joburile de birou unde am lucrat mai mult decât în anii în care am fost iepuraș.

Iată ce am învățat cât am fost Iepuraș Playboy.

CUM SĂ MĂ JOC DE-A V-AȚI ASCUNSELEA CU SFÂRCURILE

Sfârcurile mele n-au fost atât eliberate, cât scoase la vedere involuntar. Purtam un costum nepotrivit să le ascundă, care părea să aibă scopul de a găsi momente surpriză în care să le țâșnească afară. Pe lângă jocurile standard de cazino, le ofeream clienților ocazia să facă pariuri: Care dintre sfârcurile mele va fi următorul care țâșnește afară?

În cele mai bune cazuri, costumul îmi ascundea sfârcurile pe jumătate. Croitoreasa mi-a spus să-mi scot sutienul și să ridic brațele ca să văd dacă sfârcurile treceau de tiv.

Treceau. Încontinuu.

Nu eram singurul Iepuraș cu această problemă. Una dintre fete își ascundea sfârcurile cu corector de cearcăne. Eu mi le ascundeam sub extensiile de păr, care mă ajutau să evit și frigul (cine spune că majoritatea căldurii din corp se pierde prin cap, n-a stat toată iarna cu țâțele pe-afară).

LENJERIA INTIMĂ DE MARI DIMENSIUNI E UN DAR DE LA DUMNEZEU

Când ai o infecție urinară dureroasă, ultima chestie de care ai nevoie e să te înjunghii cu un tampon. Nu – ce-ți dorești atunci e să-ți pui cea mai mare pereche de chiloți și un absorbant cât o saltea, să ridici un semn pe care scrie „Accesul Interzis" și să-ți vezi de treabă.

Din păcate, atunci când chilotul costumului tău e îngust ca o pilă de unghii, nu-ți prea poți permite acest lux. Pentru că mă plânsesem că-mi ies sfârcurile, croitoreasa îmi lungise costumul și din cauza asta trebuise să-l subțieze între picioare.

Așadar, trebuia să port două perechi de ciorapi și mă sufocam constant.

NU DOAR ADOLESCENTELE ÎȘI BAGĂ ȘOSETE ÎN SUTIEN

Ca să reprezentăm țâțele standard promovate de Playboy, ne îndesam în costum tot ce găseam. Cupele sutienului erau atât de cavernoase încât îmi încăpea în ele tot sertarul de șosete. Când nici șosetele nu mai erau de ajuns, foloseam ca bonus hârtie igienică.

NU E UȘOR SĂ MERGI LA TOALETĂ COSTUMATĂ ÎN IEPURAȘ

Când ne deschideam costumul, conținutul cupelor se vărsa pe jos imediat. După ce reușeam să ne strecurăm afară din ciorapi ca dintr-un boa constrictor și ne pișam, trebuia să ne culegem țâțele deconstruite de pe podeaua băii și să le îndesăm la loc.

Nu vă mai spun că din cauza costumului strâmt și a materialului sintetic din care era făcut, toate aveam candidoză sau infecții urinare.

AUTOBRONZANTUL NU POATE ASCUNDE SEMNELE DE GĂLBINARE

În nopțile lucrătoare, mâncam cantități enorme de plăcintă cu pui și biscuiți. Niciuna dintre chestiile astea nu sunt sănătoase în cantități mari pe o perioadă lungă de timp, ca să nu mai spun că probabil carnea aia de pui conținea pui cât un sandviș McDonald's.

Evident, când te umfli cu genul ăsta de mâncare multă vreme, pielea începe să arate nașpa. Într-o zi, în drum spre casă, m-am întâlnit cu o vecină care mi-a spus că am culoarea pielii lui SpongeBob SquarePants. Ca să remediez problema, am folosit și mai mult autobronzant. Doar că, din păcate, nu am reușit să arăt ca Crystal sau Kendra, ci ca o nebună care a adormit în cabina de bronzare.

CÂND EȘTI TREAZ DE 36 DE ORE, PUȚI CA UN CÂINE MORT

Dacă n-ai dormit de trei zile, nu contează cu cât Paco Rabanne îți dai pe gât. Poți să-l aplici cu furtunul și tot o să miroși a căcat. Dacă n-ai apucat să faci duș, nu păcălești pe nimeni.

La clubul Playboy venea regulat o clientă care mirosea de la distanță, deși era îmbrăcată mereu la patru ace și avea o coafură impecabilă. Ne venea să strâmbăm din nas la fiecare respirație când eram în jurul ei și nu știam cum s-o mai trimitem acasă să se spele și să se culce dracului odată.

Cred că nu era o coincidență că alarma de incendiu se declanșa de fiecare dată după ce gagica jucase la cazino 40 de ore fără oprire. Nu cred că exista altă modalitate s-o dai afară.

CUM AR ARĂTA SHAKESPEARE ÎN MÂINILE LUI JIM DAVIDSON

Imaginează-ți cum ar fi dacă Jim Davidson ar regiza Visul unei nopți de vară. E cel mai bun mod în care aș putea descrie vestiarul Iepurașilor de la Playboy.

Șefa Iepurașă umbla de colo-colo în pielea goală. Țâțele ca niște torpile îi erau flancate de niște floci negri în jurul mameloanelor. Pentru mine, efectul era destul de neplăcut, dar presupun că anevrismul ocular al unei persoane e fantezia erotică a alteia.

Urmărește-o pe Samantha Rea pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Playboy pe VICE:

Am fost în casa Playboy și a fost deprimant Iepurașii Playboy ai lui Marc Jacobs