Printează-ți propriul penis

Fotografie de Ellen Rogers

Bun venit la noua rubrică săptămânală scrisă de comedianul și autorul de romane Warren Ellis. Rubrica va analiza știrile zilei și le va transforma într-o viziune asupra viitorului corectă în măsură de 99 la sută.

Undeva, în buncărul celor 1 la sută, un bogătan foarte bătrân are în plan să-și confecționeze o nouă sculă. Una cu camere incluse. Și poate cu un pistol.

Printing-ul 3D e deja cunoscut de ceva vreme și e în continuă evoluție. Vorbeam zilele trecute cu cineva de la un studio de efecte speciale și mi-a spus că acum au posibilitatea de a printa și mașini. Unul dintre maeștrii lor a luat o imprimantă 3D standard, a desfăcut-o ca să vadă cum funcționează și apoi a folosit ca să printeze pe rând elementele pentru o imprimantă 3D imensă, pe care a folosit-o apoi ca să printeze o mașină. Un fel de mobilă stradală pentru filme.

Imprimantele la scară mică, pentru acasă, cum e Makerbot Replicator, costă 1 200 de dolari și poate reproduce diverse obiecte. E un început. (La urma urmei, o mașinărie mai ieftină, cum e Stratasys, a fost folosită recent pentru printarea unui pistol.)

Un început care i-a făcut pe mulți să se gândească ce altceva ar mai putea printa. NASA lucrează încă din 1980 la ceva numit „bioreactor” , dorind să furnizeze astronauților abilitatea de a-și putea clona și crește țesuturi și oase. De aici s-a ajuns la ideea de a printa carne. Carnea printată ar fi o carne etică, pentru că n-ar mai fi nevoie să moară nicio ființă pentru producerea ei. Bine, s-ar putea să apară niște probleme de textură, pentru că dacă n-ar mai aparține unei ființe care să se miște și să aibă diverse secreții, s-ar putea să fie o carne cam flască și pocită. Așa că s-ar putea să fie nevoie să treacă prin niște electroșocuri ca să arate bine când ajunge pe farfurie.

Eu unul n-am o problemă cu asta, sunt un omnivor care abia așteaptă să se printeze sandvișuri cu carne de delfin. Dar pot înțelege reticența celor care au renunțat la carne din motive etice atunci când li se servește un cotlet de porc care a fost printat și electrocutat pentru plăcerea lor.

După bioreactoare și carne printată, următorul pas ar fi organe printate. În 2011, pe scena TED, doctorul Anthony Atala a printat un rinichi uman în fața publicului. Nu era funcțional, îi lipseau vasele de sânge. Dar era corect din punct de vedere structural. Un an mai târziu, Institutul de Tehnologie din Massachussetts și Universitatea Pennsylvania au construit arhitectura circulatoare din zahăr.

Au printat-o cu ajutorul RepRap, o imprimantă 3D, o mașinărie ciudată care se poate auto-replica și a cărei reclamă încuraja utilizatorii s-o folosească pentru a printa încă una la fel pentru început). Dacă gândești puțin în viitor, ajungi la Mașinile Von Neumann: sonde spațiale care aterizează pe alte planete și sateliți și folosesc materialele colectate pentru a printa și a lansa copii ale lor. Un roi de imprimante.)

Între timp, la Harvard, o echipă de oameni înfricoșători au creat carnea de robot biocompatibilă care se poate uni cu carnea umană și avea acces direct la sistemul electric al corpului. Corpul ar putea trata aparatele atașate ca organe și le-ar putea opera prin sistemul nervos central. S-ar subția linia între sintetic și biologic.

Imaginați-vă în cazul ăsta, peste vreo 20-30 de ani, un om foarte bătrân și foarte bogat, pe patul de moarte, deconectându-și penisul și lăsându-l să zboare printre stele, unde va crea alte copii ale lui însuși din sol lunar și reziduuri de meteoriți.

Viitorul sună caraghios, dar probabil că e viitorul pe care-l meritați. Bună dimineața, păcătoșilor.

Urmăriți-l pe Warren pe Twitter: @warrenellis

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre viitor:

Dealerul tău de droguri din viitor va fi o imprimantă

Frate, oare trăim într-un calculator în momentul ăsta?