Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
AM LANSAT NUMĂRUL CĂRUIA ÎI PASĂ

Frustrarea creează istorie

M-am întâlnit cu Tara la o terasă în Centrul Vechi al Bucureștiului, ca să vorbim despre arta sa transgresivă.

de Ioana Moldoveanu
28 Noiembrie 2011, 12:00am

Tara von Neudorf este un artist contemporan controversat și adesea cenzurat din cauza lucrărilor sale centrate pe o lume dominată  de ră zboi, bombe, minciună , atacuri, jaf, sânge, atentate și terorism.

S-a născut în Luduș, un sat din județul Mureș, acum 37 de ani, din mamă săsoaică și tată maghiar. Simte că aparține mai mult de sași, căci plecarea lor din Transilvania a fost pentru el o traumă. De asta locuiește acum într-o biserică evanghelică luterană săsească, veche de 800 de ani, pe care vrea s-o restaureze și s-o picteze cu istoria strămoșilor. Până și garsoniera sa din București este o incursiune în Ardeal. Nu e obsedat doar de sași, ci de istorie, în general. A fost profesor suplinitor patru ani și are toată colecția de reviste Magazin Istoric, începând din 1963. Dacă nu știi trecutul, multe dintre lucrările sale nu le înțelegi. Într-o singură pictură concentrează secole de episoade cotidiene dominate de crimă și pedeapsă, credinţă și blasfemie.

Capitalism. Romania 20 years later in vain. Tara intervine pe suprafața unei planșe de propagandă socialistă, schimbă coordonatele, adaugă conotatii noi și consideră în mod sumbru că în acești 20 de ani de libertate aproape nimic nu s-a schimbat.

Cu o sursă de inspirație precum istoria, Tara poate desena mai mult decât ne putem imagina. Are mii de lucrări și face artă din orice și pe orice: hărţi vechi, cartoane reciclate, planșe școlare uitate, pânze împletite din zdrențe, obiecte găsite precum oase de animale, plăcuţe din lemn, bucăţi de fier și șuruburi. E artist de mic, deși a făcut Liceul Industrial pentru prelucrarea, exploatarea, comercializarea și industrializarea lemnului din Sibiu. Are diplomă de strungar, dar și de artist, eliberată de Universitatea de Arte și Design din Cluj. Până în prezent a avut vreo 20 de expoziții personale și tot pe-atâtea de grup, iar din 2008 a trecut granița în Ungaria, Olanda, Germania, Austria și SUA.

M-am întâlnit cu Tara la o terasă în Centrul Vechi al Bucureștiului, ca să vorbim despre arta sa transgresivă. Urma să zboare în aceeași zi în Macedonia, la relaxare, dar și ca să expună.

Chechnya și Chechnya Unbroken Heart vorbesc despre rezistența cecenă, despre ororile unui război nedrept în care populația civilă are cel mai mult de suferit.

Vice: Ce expoziție ai în Macedonia?
Nu știu. Mi-e lene să citesc mailurile dacă nu au în ele cuvintele „bani” și „femei”. Viața asta e durere și chin și astea sunt singurele lucruri frumoase care mă aprind. Nu că aș fi  lacom la bani, dar am moșii pe cap.

Cum ar fi  biserica proaspăt cumpărată. Locuiești acolo?
Da, am pat. Știu că pare aiurea. Atmosfera e halucinantă. Biserica are opt secole și se afl ă într-un sat fantomă cu un singur locuitor, o bătrână de 75 de ani. Mai sunt niște case peste care a crescut vegetație, pentru că au fost părăsite acum 40 de ani. Altcineva nu poate dormi aici, dar eu m-am învățat. Noaptea sunt niște sunete înfricoșătoare. Dețin și cimitirul de lângă, cu majoritatea crucilor distruse și gardul întreg. Se află chiar în mijlocul pădurii.

County of Sibiu 2 face parte dintr-o serie amplă de planșe de anatomie pe care Tara desenează sate, oameni, case și biserici din județul Sibiu.

Cum vei picta biserica?
Voi picta istoria comunității săsești din județul Sibiu pe niște panouri care vor fi  puse pe pereți – o să mă plictisesc de scenele respective și astfel le pot înlocui. Va dura doi ani.

Abordezi subiecte politice.
Dar mai degrabă sunt apolitic. Politica e făcută de porci criminali, din moment ce Barack Obama a primit premiul Nobel pentru Pace când a trimis trupe în Afghanistan. Ăia până la urmă își apără țara. Peste tot în lume unde e un război de rezistență se consideră că acei oameni sunt teroriști. Înseamnă că asta a fost și Robin Hood, nu?

Gaza Now vorbește despre incursiunea israeliană din Gaza, din 2008, în care au căzut victime foarte mulți civili. Lucrarea a fost cenzurată și expusă ulterior.

Sunt porci, dar sunt sursa ta de inspirație.
Îmi place să desenez porci. Am lucrări cu politicieni cu capete de porci. Dar nu exploatez părerea mea despre comunism și neocomunism într-un stil fancy și amuzant. Mi se pare o porcărie să prezinți ce a fost atunci așa, când de fapt a fost o tragedie.

Cât de des ești cenzurat?
În 90% din situații am fost cenzurat, începând din școală și până astăzi. Au fost cazuri în care lucrările se refereau la incursiunea israeliană în Gaza din 2008, când au murit 1500 de oameni, majoritatea civili. Anul trecut au fost scoase dintr-o expoziție în Germania lucrările care se refereau la crima comisă împotriva umanității de către armata germană în Afghanistan, la Kunduz. Organizatorii români au zis că nu putem jigni țara gazdă și au lăsat doar patru din 40 de lucrări, deși nemții au spus că pot fi  expuse, căci ei sunt o țară liberă. Acum câțiva ani mi-a fost retras premiul pentru cea mai bună pictură din Ardeal sub 35 de ani, în momentul decernării de către consulatul german, la Sibiu, pe motive politice. Ei pretindeau că lucrarea respectivă aduce aminte de perioada nazistă. Am  mai fost acuzat că sunt antisemit sau că fac apologia mișcărilor islamiste și a negaționismului.

In the Name of Communism este dedicată soldaților care și-au dat viața pentru ideologia comunistă. Face parte din următoarea expoziție de la Berlin, „In the Name of…”.

Și faci?
Nu. Reproduc o realitate oribilă, sub o formă pictată. Folosesc simboluri naziste doar ca să spun că această tragedie continuă și în ziua de astăzi: Cecenia, Kurdistan, Armenia,  Ruanda.

Nu mai știu pe nimeni care să deseneze pe hărți.
A fost ideea maică-mii. Ea și alți directori de școli rurale au hărți ale satelor nefolosibile, din perioada comunistă, regalistă, săsească. Stau aruncate prin podurile școlilor sau ale primăriilor și îmi sunt date gratis. Am cel puțin 500. Pe cele foarte vechi nu le folosesc. Pe celelalte le desenez și din lipsă de bani. Materialele costă zeci de milioane. Eu vând o hartă cu minimum 1500 de euro, iar investiția e de doi euro, adică două markere.

Transilvania reprezintă pentru Tara un spațiu mirific și în același timp o junglă. „Jungla Transilvană”, cum o numește artistul, în care figura lui Dracula și liliecii bântuie satele săsești părăsite. Doar bisericile își mai amintesc vremurile demult apuse.

Cât timp a trebuit să treacă până să vinzi?
Mult. E greu să schimbi apucăturile de a cumpăra artă de proastă calitate. Câteodată câștig sume mari, altădată nimic. Dar pot să trăiesc din asta. Oricum, altceva nu știu să fac, sunt un autist.

Să fie lucrările tale o eliberare de frustrare?
Da, într-adevăr, sunt frustrat. Dar fac ceva cu frustrările mele.

U.S. Army este o critică la adresa luptelor date de către armata SUA în Abu Ghraib, Baghdad, Fallujah, Baquba și Mosul.

Ce frustrări de viitor ai?
O sută de lucrări pe hărți reprezentând tot atâtea sicrie, care aduc acasă corpurile soldaților morți pe alte fronturi. O expoziție pe globuri pământești și niște cărți de Tarot , făcute manual și imprimate la presă, scoase într-o serie de 500.