De ce live set-urile de techno sunt de rahat

Iată-mă, la doua dimineața într-o duminică, cu prietenii mei. Toți avem în mână sticle de bere din plastic și stăm la coadă la toalete. Am ieșit pentru că nu mai ieșisem demult. Era una dintre nopțile alea magice, în care se aliniaseră toate stelele și toată lumea era fericită și râdea. Cel puțin, ne doream cu disperare să fie o astfel de noapte, dar deodată am realizat un lucru îngrozitor. Următorii DJ nu făceau DJ-ială, ci aveau un live set.

Sunt destul de sigur că nimeni n-a întâmpinat cu bucurie sau aplauze furtunoase un producător sau DJ care deschide un MPC, dintr-un singur motiv: seturile live de techno sunt de căcat. Dacă ești deja de acord cu această afirmație, atunci felicitări, ești o ființă umană rațională și poți închide acest tab liniștit, cu satisfacția că înțelegi foarte bine lumea înconjurătoare. Dar dacă ții să mă contrazici cu: „Josh, n-ai dreptate, seturile live din cluburi și de la festivaluri sunt chiar mișto și habar n-ai ce vorbești" – te rog să citești mai departe, cu convingerea că îți voi schimba părerea.

Nimeni nu s-a bucurat vreodată de un live set în club pentru că nu sunt chiar atât de bune. Și nu sunt bune din câteva motive pe care vi le voi enumera mai jos.

Un exemplu rar de live set techno bun.

Primul e acesta: dacă materialul propriu al unui artist e atât de bun, atunci nu e nimic de pierdut și nici de câștigat dacă artistul îi trântește publicului un album complet și se duce în backstage să mănânce Skittles și să bea bere. Ceea ce înseamnă că live set-ul e un concept care devine imediat redundant, după ce dispare interesul pe care ți l-a trezit artistul când a venit cu un drum machine și un synth mic și simpatic. N-are niciun sens să te uiți la un tip care apasă niște butoane pe un Kaoss pad. Și, să fim sinceri, de multe ori face activitatea asta cu atâta seriozitate și aroganță de parcă o ființă umană cu un sequencer devine deodată impresionantă. Nu e. Impresionant e să mănânci 62 de hotdogi în zece minute sau să ridici 15 kilograme cu urechile. Nu e impresionant să programezi niște ritmuri de tobe peste care să bagi un arpegiator de synth.

Al doilea motiv pentru care live set-urile nu sunt niciodată satisfăcătoare decât pentru persoana care pune muzica, e faptul că e foarte plictisitor să le privești. Acum știu că unii dintre voi m-ar târî de păr prin țărână, urlând la mine: „NU E NEVOIE SĂ TE UIȚI LA ELE, BOULE! NU EȘTI OBLIGAT SĂ PRIVEȘTI UN TIP CHEL CU O EXPRESIE SERIOASĂ PE FAȚĂ CUM FACE LUCRURI SERIOASE PE NIȘTE INSTRUMENTE SERIOASE!"

Ba da, cam ești nevoit să faci asta, pentru că un set live într-un club e o chestie foarte narcisistă. Transformă rolul, altfel anonim, al DJ-ului, într-un performance – ceea ce ne obligă să stăm cu fața la performer. Chestia asta se bazează pe faptul că suntem animale cărora le place să stea nemișcate și să se uite la lucruri și e mai ușor să te uiți la cineva care cântă la un instrument decât la un DJ care pune muzică.

Mulțimea furioasă mă lasă să plec. Îmi aduce apă și își cere scuze. Își dau seama de eroarea pe care au făcut-o și vor refuza să mai plătească vreodată bilet ca să vadă un live set.

Al treilea și ultimul motiv e cel mai simplu dintre toate: live set-urile nu sunt la fel de bune ca DJ set-urile. DJ-ul te ia cu el într-o călătorie și îți pune muzică de la mai mulți artiști, nu doar de la un singur artist. Dacă aș vrea am parte de un concert, m-aș duce la unul. Dar nu vreau. Pentru că muzica live e jenantă și demodată și îți provoacă dureri de spate și mereu există niște tipi triști așezați în spatele unor cupluri care se sărută și toată lumea miroase a bere stătută și a saci de dormit nespălați.

Live techno: spune NU!

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre DJ pe VICE:
Nu e deloc mișto să fii iubita unui DJ
Techno-punker-ul Andrew Weatherall are 50 de ani și e mai cool decât tine
Am vorbit cu DJ-ii români despre cât de enervant e să pui muzică