Ieri seară am fost la Universitate ca să iau pulsul protestului împotriva închiderii Antenelor. Ce mi s-a părut frapant e că, în timp ce programul Antenei 3 era, la fel ca-n ultimele două zile, o citire disperată de mesaje de susținere ale românilor de pe Facebook, nicio echipă de filmare a trustului Intact nu venise să ia pulsul pieței.

Pe burtiera postului de televiziune curgeau mesajele de genul „Valul uriaș de susținere pentru Antena 3", însă singurul venit să se lase purtat de valul real de susținători din piață păream să fiu eu. Ulterior, a apărut și reporterul de la Mic News, care s-a ținut scai de mine.

Mă așteptam să găsesc toată țara în stradă, dar am dat de un grup de oameni cu care noi ne-am mai întâlnit, de-a lungul timpului. Timp de o oră, cât le-am invadat intimitatea celor cincizeci de protestatari, am vrut să aflu cum va fi viața lor, dacă dispare Antena 3. Am primit răspunsuri pline de emoție care m-au tulburat. Un domn de 70 de ani mi-a spus chiar că se va îngropa de viu la Universitate, dacă se va întâmpla asta.

Dincolo de lozincile scandaloase, oamenii păreau o gașcă de prieteni vechi. Susținătorii antenelor sunt oameni cu sufletul la vedere, gata să vorbească unii peste alții dacă ești prietenos și le pui întrebările potrivite.

În final, articolul ăsta s-a lăsat cu cereri de prietenie pe Facebook, poze și povești din excursiile lor împreună la Roma și Brussels, alături de europarlamentarul Mircea Diaconu.

La orele 18 am ajuns, alături de fotograf, pe biciclete, la fântânile de la Universitate. Ne propuseserăm să fim cât mai mobili în cazul în care se realiza, așa cum era anunțat pe grupurile de susținere, remake-ul plimbării din 2014. Atunci n-a ieșit prea grozav pentru reporterul VICE care și-a luat bătaie de la pensionari.

Îngrijorat că protestatarii ar fi la Parlament și eu la Universitate, am intrat în vorbă cu o echipă de filmare stingheră, instalată pe trotuarul din stația de autobuz. Nu m-au ajutat cu vreo informație, pentru că ei erau acolo așteptând un alt protest - cel de solidaritate cu polițistul pamfletar Mircea Godină, la care nu venise chiar nimeni.

Reporterița mi-a spus îngrijorată că intră în direct și nu are ce să transmită. Am încurajat-o să urmeze exemplul Antenelor și să spună adevărul cu orice preț.

Am lăsat oamenii să-și facă live-ul și am contemplat puțin ideea asta, că bucureștenii au organizat două proteste la aceeași oră și în același loc, dar n-au mai venit la niciunul.

Mă și pregăteam să sun în redacție, să anunț că nu a venit nimeni pentru susținerea Anteniștilor, când, de pe partea cealaltă a drumului, dinspre Teatrul Național, am auzit câteva voci sonore care m-au făcut să tresar:

Asta a fost momentul în care am știut că grupul vigilent anti-băsescu a salvat rușinea susținătorilor de pe Facebook.

Începutul a fost mai greu. Deși mai aveam experiența unui protest cu sexagenari luptători pentru dreptul la libera exprimare, nu mai întâlnisem manifestanți atât de prietenoși.

Încă din momentul în care am ajuns în dreptul lor, unii din ei s-au apropiat și-mi vorbeau de la o distanță de maximum cinci centimetri de față. Le simțeam respirațiile și, uneori, stropii de salivă care se opreau pe fața mea.

Chiar dacă mă îndepărtam instinctiv, ei continuau să se apropie. La un moment dat, aveam chiar senzația că unii vor să mă sărute. Sigur, nu era cazul, interpretasem aiurea o apropierea umană cu care nu eram obișnuit.

A fost mai ciudat la început, dar m-am obișnuit în scurt timp. Chiar am ajuns să-i invit deoparte, când scandările cu „Jos Guvernul tehnocrat (uneori spuneau și „stenograd"), c-ați mâncat numai căcat!" deveneau prea sonore ca să mai pot înregistra.

Întrebarea cu care am ieșit la atac a fost cum se simt susținătorii Antenelor, când niciunul din jurnaliștii lor preferați nu e alături de ei. Am discutat mai întâi cu o doamnă-n paltonaș roșu și am întrebat-o dacă știe unde este domnul Gâdea sau domnul Mircea Badea. Ea fost înțelegătoare și ușor conspirativă:

„E normal să nu vină, că s-ar face interpretări, că ne-au scos ei", a intervenit și domnul Gheorghe, aflat în apropiere.

Întrebarea pe care am pus-o tuturor celor cu care am vorbit a fost asta: „Ce faceți dacă se desființează Antena 3?".

Un domn mi-a răspuns de îndată că:

Apoi, domnul din imagine s-a apropiat de noi și a vrut să ne citească un „imn compus de el". Versurile erau cam așa:

Aici l-am întrerupt puțin și l-am întrebat :

Apoi, domnul mi-a cântat poticnit și refrenul imnului:

Pentru că nu a reușit să convingă prea multi manifestanți să învețe cântecul lui, s-a întors către mine și mi-a spus tremurând: „Dacă ne desființează antenele, să veniți să ne îngropați de vii aici la Universitate".

Am înghițit în sec.

La un moment dat, în piață se striga: „Iohannis, mergi unde vrei, noi suntem cu Antena 3!", iar un alt manifestant m-a asigurat că românul la necaz face ce-a făcut el de-a lungul momentelor grele din istorie:

Protestatarii de aseară nu sunt unii obișnuiți. Aceștia au fost invitați de europarlamentarul Mircea Diaconu să facă „hora unirii" în Parlamentul European de la Brussels, dar și la columna de la Roma.

Am fost plăcut surprins să aflu că grupul s-a închegat așa de bine, încât călătoresc împreună. Domnul Ioan mi-a trimis chiar și poze pe Facebook din excursiile lor, ca să văd că nu-s simple povești. Într-adevăr. Am primit poze cu manifestanții la Roma, în costume populare românești. Uite una dintre fotografii:

Iar pentru curiozitatea mea antropologică, am aflat că la Brussels domnul Mircea Diaconu „le-a asigurat cazarea", dar la Roma au trebuit să-și plătească singuri hostelul, în camere cu patru paturi. Nu sunt amatori de lux, important e „să nu te lingă câinii când dormi".

Cea mai mare parte a grupului se cunoștea de mult timp, dar erau și câțiva protestatari sateliți, care gravitau în jurul grupului principal. Am vorbit, de exemplu, cu domnul Gheorghe, un domn timid care își lăsase nepoțica la un curs de balet la Operă și a venit, între timp, să „protesteze puțin".

Am încercat să-l prezint grupului, dar a fost întâmpinat cu reticență. Domnul Gheorghe a spus că „e mai retras" și că „preferă să fie singur". Mi s-a strâns puțin inima.

O altă doamnă, de altfel foarte vocală și vehementă până în momentul ăla, mi-a spus așa:

Legătura dintre oamenii ăștia era aproape palpabilă. Cred că magnetismul dintre ei i-a atras chiar și pe niște copii romi care s-au lipit de grup, deși nu păreau că știu ce se întâmplă acolo.

La un moment dat, în timp ce luam unul din interviuri, unii protestatari îi strigau unui băiat rrom să plece, pentru că este „băsist refugiat sirian". Mai târziu, am înțeles că era și el prieten vechi al grupului și că era asta doar o glumiță internă.

Antena 3 nu îi arată pe cei care îi susțin cu adevărat, deși se află într-un delir disperat de promovare a mesajelor de solidaritate pe care le primesc. Poate că oamenii din piață nu dau suficient de bine pentru Antena 3. Cu toate astea, ei sunt cei care mi-au spus că, dacă în trei zile Antenele sunt evacuate, vor face „cordon uman în jurul sediului din Băneasa".

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre Antena 3:
Fă cunoștință cu avocatul Antena 3, care a făcut mișto de Julio Iglesias, Jr.
Ce să fac cu maică-mea? Pentru ea Antena 3 este Europa Liberă
Ce s-a văzut din filmul cu consiliera lui Oprescu și toată lumea se face că nu înțelege