Mi-am înlocuit amprentele cu proteze, ca să nu fiu urmărit

Sistemele de recunoaștere a feței și de citire a amprentelor prin telefon sunt tot mai populare. E clar că biometria devine soluția pentru dispozitivele noastre digitale, mașini, conturi bancare și așa mai departe.

Există niște motive întemeiate pentru autentificarea biometrică. Încă le e prea ușor hackerilor să acceseze contul cuiva prin păcălirea unui reprezentant al relațiilor cu clienții și mulți oameni tind să refolosească aceleași parole slabe pentru aproape orice. Dar și sistemele biometrice se pot sparge și, spre deosebire de PIN-urile și parolele veșnic schimbătoare, rămânem cu ele pentru totdeauna.

Așadar, ca pregătire pentru această lume nouă, am hotărât să-mi înlocuiesc amprentele. Și, în mod remarcabil, a fost la fel de ușor și de puțin dureros ca și aplicarea unui plasture.

Amprentele înlocuitoare mi-au fost furnizate de Mian Wei, un student în anul trei la design industrial, la Școala de Design din Rhode Island. Cu ajutorul kitului lui pentru identitate, oricine își poate acoperi amprentele reale cu unele false care sunt perfect funcționale, înlocuibile și, practic, imposibil de copiat.

„Mulți oameni cred că acum suntem cyborgi, conectați la internet 24 de ore", mi-a zis Wei când ne-am întâlnit de curând într-o cafenea lângă Harvard Square în Cambridge. „Când ne folosim propria piele drept parolă, e o conectare solidă și clară. Acum îți poți fotoșopa fața, dar nu-ți poți schimba amprentele și le pierzi de fiercare dată când atingi ceva."

Ca să înțelegi cât de nașpa ar putea arăta viitorul biometric, gândește-te că anul trecut s-au furat 5,6 milioane de amprente ale angajaților și antreprenorilor din guvernul american. Cu ajutorul acelor amprente, cercetătorii au arătat că un infractor priceput ar putea crea copii funcționale ale degetelor proprietarilor, ceea ce ar însemna că ar avea acces la toate felurile de informații private, fără ca victima să poată face nimic pentru a-l opri.

Wei a creat amprentele false pentru un curs de design de proteze și a zis că scopul lui a fost să creeze un produs biometric privat pe care oamenii să-l poată folosi în lumea reală. Ambalajul IDENTITY arată ca un produs farmaceutic obișnuit și fiecare amprentă e ambalată separat, ca niște plasturi.

Protezele negre și lipicioase sunt făcute dintr-un amestec de silicon și conțin o grămadă de fibre care înlocuiesc șanțurile minuscule pe care le scanează de obicei senzorii la o amprentă reală. După ce o înfășor pe degetul arătător, pot seta amprenta falsă să-mi acceseze telefonul așa cum aș face-o cu degetul meu.

Dacă cineva ar reuși să facă un mulaj după amprenta mea reală – cum a făcut un membru al clubului de calculatoare Chaos în 2013 ca să facă mișto de senzorul TouchID de la iPhone – tot n-ar fi capabil să-mi spargă telefonul.

Mai mult, amprenta creată de degetul fals când atinge obiecte nu e un tipar anume, cât niște linii aleatorii; fibrele care formează acele lini sunt mixate în materialul de silicon, ceea ce înseamnă că urma lăsată de ele ar fi imposibil de recunoscut ca amprentă, cu atât mai puțin de copiat, conform spuselor lui Wei.

Așadar, ar folosi cineva întreg la minte o amprentă falsă? După ce am purtat una timp de două săptămâni, aș zice că da, în circumstanțele potrivite.

Vestea bună e că sigur funcționează. După ce am setat telefonul să se deschidă la atingerea amprentei false, proteza a devenit la fel de indispensabilă ca propriul meu deget. (Eu am folosit un iPhone 6S și un Nexus 5X, dar teoretic se pot obține aceleași rezultate pe orice dispozitiv cu cititor de amprente.)

Nu am scos plasturele decât înainte de culcare. Și asta doar pentru că m-am temut că o să-l pierd printre cearșafuri.

Dar nu era mare chestie să-mi pun amprenta la loc în fiecare dimineață, era ca și cum mi-aș fi pus niște lentile de contact. S-a integrat ușor în ritualurile mele de dimineață. Am avut o singură problemuță: trebuia să țin minte de fiecare să potrivesc pe buricul degetului exact bucățica de bandă pe care o folosisem la înregistrarea amprentei.

Dar am dezvoltat un sistem care mi-a ușurat mult situația: de câte ori îmi puneam proteza, intram în setările telefonului și setam o amprentă nouă. Până la urmă, am făcut asta de atâtea ori, încât telefonul a înregistrat majoritatea secțiunilor din proteză ți n-a mai trebuit să-mi fac griji dacă am pus-o bine pe deget sau nu.

În primele zile, am fost foarte conștient de prezența protezei. E ușor elastică și lipicioasă și trebuia s-o înfășor bine pe deget ca să n-o pierd. Când mă spălam pe mâini sau găteam, trebuia să am grijă de ea. La început mi-a fost mai greu să tastez, dar apoi m-am obișnuit.

În orice caz, creatorul protezei nu s-a gândit că purtătorul ei va trebui s-o poarte constant. Deși proteza falsă încă funcționa perfect după două săptămâni, Wei a conceput-o ca pe un produs efemer. Deocamdată e mai mult în stare de proiect, dar dacă ar începe să le producă în masă, Wei spune că ai putea înlocui proteza cât de des dorești.

Am descoperit că cele mai bune cazuri pentru utilizarea amprentei false sunt cele situaționale. De exemplu, dacă ești la un protest politic, o amprentă falsă ar putea împiedica poliția să te oblige să-ți deblochezi telefonul dacă ești arestat.

În Statele Unite, legea susține că un polițist nu te poate obliga legal să deblochezi un dispozitiv cu ajutorul amprentei decât cu mandat.

Iar un protestatar care poartă o proteză de-a lui Wei poate arunca proteza discret de pe deget înainte sau după ce a fost prins de poliție.

Nici hackerii guvernului n-ar reuși să deblocheze telefonul cu ajutorul amprentelor reale ale proprietarului stocate în baza de date biometrice. Un nou raport întocmit de Biroul Guvernamental American de Decontabilitate a dezvăluit că baza de data FBI a colectat sute de milioane de amprente și de fotografiicu fețe care aparțin americanilor care n-au fost niciodată suspectați de vreo infracțiune.

Totuși, majoritatea persoanelor care au iPhone sunt destul de protejate de sistemul de securitate al telefonului. Apple a setat ultimele modele de telefoane să dezactiveze automat deblocarea cu ajutorul amprentei și să ceară parola utilizatorului după cinci încercări eșuate. Cu Androidul e altă poveste.

Concluzia ar fi că IDENTITY e o provocare, și încă una foarte bună.Wei a creat un prototip funcțional care imaginează un viitor în care ne putem bucura de avantajele biometriei în timp ce ne păstrăm intimitatea și autonomia. Chiar dacă n-o să se repeadă toată lumea să-și înlocuiască amprentele, știm măcar că avem o soluție în momentul în care hotărâm că vrem să fim stăpâni pe viața noastră.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre intimitate și securitate pe VICE:
Contul tău de Yahoo Mail ar putea să devină mai sigur ca ăla de Gmail
Aplicația de messenger Facebook te urmărește mult mai mult decât crezi
Cum să îți aperi calculatorul de SRI