Dacă îți place să tragi la măsea, de vină s-ar putea să fie jobul și muzica ta favorită

Am lucrat în spatele barului cu întreruperi cam toată viața mea de adult. În timp ce serveam băuturi unor membri din diferite segmente sociale, am observat, în general, că toți au o băutură pe care e de la sine înțeles că o preferă. La concertele de rock și metal e vorba despre bere artizanală. La serile de Soca e coniac cu un singur cub de gheață. La petrecerile de Crăciun de firmă e un șir nesfârșit de gin tonic.

E întotdeauna distractiv să încerci să ghicești ce-o să-și comande clienții – mai spargi din monotonia turnatului de lichide în pahare timp de opt ore și te face să te-ntrebi cum au apărut tiparele alea de băut. Cu siguranță oamenii ăștia nu se duc acasă din club și mănâncă fix aceeași mâncare, fumează aceleași țigări și folosesc aceeași pastă de dinți, nu?

Dr. Thomas Thurnell-Read, lector în Sociologie Culturală la Universitatea din Loughborough, a editat un volum intitulat Drinking Dilemmas: Space, Culture & Identity, care explică obiceiurile de băut ale diverselor secțiuni din societate. L-am prins să stăm un pic de vorbă.

VICE: În primul rând, cât de mult ați muncit la cercetarea obiceiurilor de consum de alcool de grup?
Dr Thomas Thurnell-Read: Istoria interesului lumii academice față de acest subiect e lungă, iar antropologii sunt demult fascinați de rolurile și funcțiile pe care le joacă alcoolul asupr diverselor secțiuni ale societății. În anii '30 a existat un studiu întreprins de [organizația de cercetare] Mass Observation care a trimis observatori într-un oraș din nord căruia i-au spus „Orașul Muncitoresc" – despre care am aflat ulterior că era Boltonul – ca să studieze natura de obicei a consumului de alcool și ce ne spune asta despre o comunitate și cum trăiește ea. Interesul față de detaliile cadrului de consum de alcool, dintr-o perspectivă socială, era profund. În ultimii ani, lumea sociologiei a fost din ce în ce mai atrasă de întoarcerea la temele astea ale băutului în colectiv și-ale obiceiurilor sociale din jurul alcoolului.

Cât din ce bem e legat de factori socioeconomici dincolo de, să zicem, faptul că doar oamenii extrem de bogați își permit sticle scumpe de vin?
Interesul academic, al massmedia și dezbaterile politice se concentrează adeseori pe băutorii din clasa muncitoare și pe felul în care beau. Băutorii din clasa de mijloc au fost de multe ori invizibili în dezbaterile astea. Mare parte din îngrijorarea asta are de a face cu băutorii din clasa muncitoare din secolele XIX și XX, cu industrializarea în masă și cu urbanizarea. Clasa conducătoare își făcea griji despre cât e de productivă forța de muncă – gen, dacă-și petrec tot timpul la cârciumă și beau, nu-i un pericol pentru munca în fabrică și productivitate? Cred că genul și clasa socială sunt demult cei mai importanți factori care fac diferența asupra înțelegerii despre cum bem și ce rol joacă alcoolul. În continuare există un standard dublu care ne face să acceptăm în general că bărbații beau la greu, sau că băutul la greu e o chestie prin definiție masculină, dar faptul că femeile beau la greu sau beau în public ne pune noțiunile binare de gen sub semnul întrebării. Femeile care beau din greu, sau beau într-un fel anume, pot fi supuse tabuurilor sau presiunilor sociale.

Când vine vorba de băut, suntem cameleoni sociali? 
Cred că e adevărat că ne modificăm obiceiurile de băut în funcție de context. Băutul depinde întotdeauna de contextul social; e și mult conformism la mijloc. Dacă te întorci în satul natal și bei la crâșma locală cu foștii colegi din școală o să bei într-un anume fel, în care probabil n-ai bea dacă ai fi cu colegii de la muncă. Ne pricepem din ce în ce mai bine să ne adaptăm obiceiurile și gusturile în funcție de context.

Oare toată lumea se preface că apreciază aceleași tipuri de băuturi ca să se simtă acceptați sau chiar le apreciază, într-un mod cumva inconștient? 
Băutul de alcool, ca orice altă activitate, e un proces învățat, socializat; suntem învățați cum să bem la o anumită vârstă. Cred că învățăm cum să bem și, în contextul ăsta, ni se formează gusturile și predispozițiile.

Volumul pe care l-ați editat atinge și scena de metal extrem din Leeds. Gusturile muzicale pot să fie indicii legate de gusturile cuiva în materie de alcool?  
Autoarea capitolului respectiv, Gabby Riches, a întreprins un studiu etnografic mai amplu al respectivei subculturi și a observat cât de mult se încadrează obiceiurile de băut ale oamenilor în niște tipare sociale. La concertele astea de metal nu se bea decât bere ale neacidulată, bere sau cidru. În anumite subculturi de tineret, alcoolul unește oamenii la fel de mult ca și îmbrăcămintea și simbolizează o atitudine – ideea că aparții acelei subculturi. Vrem să ne folosim de toate aspectele consumului ca să ne construim sinele sau identitatea, indiferent că asta înseamnă mâncare, haine sau alcool. Ideea asta stă în centrul abordării mele asupra studierii consumului de alcool.

Da, toată scena aia de bere ale neacidulată și bere artizanală s-a cam încetățenit. Faza interesantă la berea ale neacidulată este că, atunci analizezi brandingul, observi că e inspirat din imagini ale epocii industriale; berăriile mici se concentrează adeseori pe tradițiile locale și includ obiective sau personaje celebre din zonă care sunt asociate cu orașul sau orășelul din care provin. Într-un fel, se folosesc de ele ca să reconforteze; descriu „anii de glorie" al Marii Britanii industriale. Lumea clar e atrasă de genul ăla de beri ale în vremurile noastre caracterizate de nesiguranță și de dizlocare, pentru că berile astea ne permit să consumăm identitatea locală într-un mod interesant. Tendința ca oamenii să aprecieze produsele locale e în creștere, în detrimentul companiilor mari, care n-au identitate și sunt corporații. În multe feluri, e o chestie nouă, de natură să te entuziasmeze, dar e și o întoarcere la vremurile istorice, în care vasta majoritate a populației britanice ar fi băut chestii produse la nivel local.

Cum intră în ecuație beția și cât beau oamenii?
Beția a fost politizată foarte mult, de-a lungul timpului. În situația actuală, beția e văzută drept o amenințare la stabilitatea socială. Massmedia sunt fascinate de tineri – și mai ales de băutorii din clasa muncitoare – pe care-i vede drept devianți și problematici. În ziarele tabloide o să vezi douăzeci de poze cu elevi de 18 ani beți și răsturnați, chestie caare promovează ideea că beția e haotică, dezordonată și destabilizatoare. În același timp, menține ideea că tinerii sunt iresponsabili și naivi. Ce lipsește din asta e că anumite universități promovează săptămânile pentru boboci și le prezintă drept bazate pe alcool. Pub-urile din zonă exploatează și ele situația. „Studentificarea" orașelor britanice mai mici sau mai mari înseamnă că multe dintre ele sunt dependente de studenți să aducă bani orașului, în general prin timpul pe care-l petrec în baruri și cluburi. E un peisaj complex, mai amplu decât responsabilitatea aruncată pe umerii individului care bea prea mult, prea puțin sau greșit.

Ce spune perspectiva asta asupra beției despre societatea noastră?
Norbert Elias a vorbit despre un proces de civilizare, în cadrul căruia societățile europene au tins să evolueze spre mai multă auto-reglare și auto-control. Se spune, discutabil, ce-i drept, că grijile legate de băutul prea mult sunt, de fapt, griji pe care societatea și le face în legătură cu propria capacitate de auto-control. Sunt lucruri diferite alcoolul și beția. Societățile moderne se dezvoltă dintr-o nevoie de control, rațiune și birocrație; tind să fie ordonate; iar gradul de control social tinde să fie destul de ridicat. Atracția beției e că-ți oferă o cale de scăpare din asta, o evadare temporară din cotidian, din viața de zi cu zi.

Cred că viețile pe care le ducem când nu bem sunt strâns legate de felul în care abordăm băutul și dacă ne-mbătăm sau nu la finalul săptămânii. Poate că joburile la care avem acces sunt din ce în ce mai precare sau mai prost plătite – în cazul ăsta, cine n-ar vrea să bea un pahar  vineri seara, ca să se elibereze cumva, un pic, după stresul săptămânii de lucru? Dacă continuăm să batem darabana asta că „există băutori cu probleme și e vina lor, e problema lor", simt că n-o să ajungem foarte departe. Evident că există oameni care beau și unii care beau mult și apoi toată gama dintre ei, dar nu putem să scoatem asta din contextul social.

Ce responsabilitate poartă industria pentru încurajarea băutului în exces sau formarea obiceiurilor de băut? 
Industria e extrem de importantă; managerii și patronii de bar și cei care dețin diferite branduri de băuturi alcoolice iau multe măsuri conștiente pentru ca lumea să continue să bea. Se vorbește despre băutul „în cantități mari, în picioare", adică atunci când un patron de bar scoate în mod voit mesele și scaunele dintr-un bar sau club, pentru că oameni beau într-un ritm mai alert dacă n-au unde să lase paharul din mână și să se piardă într-o conversație. Sau patronii care dau muzica suficient de tare încât băutorii să nu poată deloc să stea de vorbă. Brandingul de alcool pe care-l face industria înseamnă că-l vând drept mai mult decât ceea ce e, de fapt. Carling e un brand care se poziționează demult ca o bere cumva totemică pentru prieteniile între bărbați. Campania lor de succes, cu „Știi care-ți sunt prietenii" a vândut un moment între prieteni, homo-social, exclusiv cu bărbați care se distrează și fac parte dintr-un grup. Cred că ne e destul de clar că nu e singurul mod și nu-i asta singura cauză care determină schimbarea practicilor de băut, dar e importantă și adesea uitată.

Și faptul că marile companii profită de pe urma chestiilor ăstora nu-i deloc nou, nu?
Ai dreptate, dar cred că ne-ar prinde bine să mai spunem lucrurilor ăstora pe nume din când în când. În același timp, cumva industria chiar se chinuie să-și păstreze influența. De-a lungul anilor, odată cu închiderea barurilor, lumea a încercat să găsească o serie de cauze care-au dus la situația asta. Statisticile ne arată că tinerii beau din ce în ce mai puțin și că, la ora actuală, există mai mulți abstinenți cu vârste cuprinse între 18 și 25 decât în ultimele câteva generații. Tinerii se folosesc de platformele de socializare ca să promoveze ideea că tocmai s-au dus la cursul de yoga și acum beau un smoothie, mai degrabă decât să ne arate cum se îmbată la pub. Probabil sunt constrânși și de situația financiară.

Cât de strânsă e legătura dintre comportamentele sociale de băut și alimentare ale oamenilor?
Cred că există o legătură. Când i-am întrebat pe producătorii de bere artizanală și ale neacidulat de unde cred ei că vine trendul, mi-au spus că se leagă de faptul că oamenii au evoluat spre un alt fel de a mânca. Mulți sunt interesați de produse locale, proveniență, calitate, alimente artizanale, le pasă ce mănâncă, le pasă de arome… Producătorii consideră că abordarea asta a influențat și obiceiurile de băut. Multe localuri din centru, în care nu poți decât să stai în picioare și să bei, se chinuie să supraviețuiască. Profiturile și dezvoltările interesante din domeniu din ultima vreme se petrec în localurile care combină cu succes aceste două trenduri: ce mănâncă și ce beau oamenii.

Care crezi că va fi următorul trend în materie de băut?
Cred că vor continua berile artizanale. În ce privește schimbările de trend și de practici, oamenii nu mai ies în oraș la fel de mult – beau acasă și fac binging de sezoane de seriale pe Netflix, la fel cum, pe vremea când au ajuns televizoarele pentru prima oară în sufrageriile caselor din Marea Britanie, mersul în mod regulat la pub a fost afectat. M-aș aventura să spun că industria băuturilor alcoolice, care-a observat tendințele în materie de alimentație sănătoasă și trăit „curat", n-o să se poată abține să nu inventeze vreo bere fortificată, poate, cu goji, sau cu extras de ceai verde. Îmi pot imagina că o să apară „alcoolul deștept" sau berea fortificată, ceea ce ar fi, de fapt, o întoarcere la perspectivele istorice asupra berii – o chestie sănătoasă, aproape ca un aliment. S-ar putea să ne întoarcem la sloganul: „Forță prin Guinness" – în ideea că alcoolul te hrănește și-ți dă putere.

Cu toate astea, nu cred c-o să prindă. Mulți beau pentru că vor să scape de control – să se pună în cap la final de săptămână, când nu trebuie să-și mai bată capul cu număratul de calorii sau de kilometri parcurși pe Fitbit. Cred că alcoolul o să-și păstreze atractivitatea din punctul ăsta de vedere. Îți permite să ai acces într-un spațiu spontan, de distracție, iar pentru mulți, chestia asta nu e disponibilă în alte zone ale vieții lor. Există și discursul des întâlnit, care spune că n-avem voie să vorbim despre plăcerile băutului. Vreau să afirm fără niciun dubiu că băutul în exces poate să provoace pericole și daune uriașe – distruge vieți. Dar, pentru mulți oameni e greu să disocieze prietenia, distracția și băutul, prin contrast cu chinul de a se descurca pe lumea asta.

Traducere: Ioana Pelehatăi