M-am uitat o săptămână pe camere video de supraveghere din cele mai ciudate locuri

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Ai stat vreodată să te gândești la toate lucrurile care se întâmplă în lume? E un haos total.

În momentul scrierii acestui articolul, un vulcan din Hawaii a propulsat trei kilometri în aer un nor uriaș de cenușă. Își aduce aminte cineva de zborul de la Malaysia Airlines, care a dispărut acum patru ani? Experții au ajuns la concluzia că toți pasagerii au fost uciși de pilot, care a umblat la presiunea de aer și i-a lăsat pe toți inconștienți. Iar săptămâna trecută zece oameni au fost omorâți într-un alt atac armat de la o școală din America.

Ai înțeles mesajul. Știrile îți sugerează că se-ntâmplă lucruri majore mai tot timpul. Și eu presupun asta, pentru că pe o planetă atât de mare, nu are cum altfel.

Dar apoi am redescoperit Insecam.

Insecam este un registru online de camere de supraveghere nesecurizate, care pretinde să aibă în momentul actual 73 de mii de înregistrări live din jurul lumii. A existat pentru o perioadă, iar Motherboard a scris despre Insecam prin 2014, dar nimeni nu s-a mai interesat de atunci. Asta mi-a stârnit curiozitatea, pentru că, în multe feluri, Insecam e singura modalitate de a vedea în timp real, ce se întâmplă în lume. Poți scrola pe Facebook până când te doare degetul, poți strânge cât mai multe statistici sau poți explora lumea cu Google Earth, dar niciuna din aceste opțiuni nu îți oferă o perspectivă reală, ca atunci când poți observa vizual prezentul, din atâtea cadre.

Biserici, restaurante, ferme, străzi, baruri, grădini private, plaje și frizerii, găsești de toate, cu un streaming live non stop, clasificate ordonat pe categorii, cum ar fi „Ferme”, „Trafic” și „Interesant”. Deoarece proprietarii acestor camere de supravegheat probabil nu sunt conștienți că înregistrarea este difuzată online, practic tu ești ca o muscă pe perete. Dacă sună dubios și deloc etic, bine ai venit în 2018, unde probabil cineva te urmărește în timp ce citești articolul ăsta.

În orice caz: cei care mă cunosc știu că am o personalitate obsesivă. Odată, am luat atât de multe vitamine, încât mi-au amorțit extremitățile vreo șase luni. Eu sunt genul de persoană care nu poate avea un hobby, decât dacă respectiva activitate îmi acaparează cu totul personalitatea pentru o perioada de timp. Acestea fiind spuse, timp de aproximativ o săptămână, Insecam a devenit viața mea.

Primul lucru pe care-l făceam dimineața era să mă uit pe Insecam. Intram regulat și la job, în loc să-mi văd de treabă, în autobuz când mă duceam spre casă, înclinând telefonul ca ceilalți pasageri să nu observe că mă holbam în gol la un live-stream de la o fabrică de cartofi din Bolton. Pentru ceva care prezintă toate aspectele plictisitoare ale vieții, pe care le omitem intenționat pe social media, Insecam te prinde destul de ușor. „Arunc o privire la salonul ăsta de coafură din Taiwan și apoi mă opresc”, îmi spuneam eu înainte să mă pierd cu orele, spionând alei lăturalnice, biserici protestante și patiserii din Israel.

După ce am urmărit înregistrările video din jurul lumii, aproape constant, timp de o săptămână, concluzia mea principală e asta: în majoritatea timpului, nu se întâmplă mai nimic. Serios. Noi considerăm lumea un balamuc dezastruos, o miasmă nonstop de evenimente și acțiuni. De fapt, când nu suntem atenți sau când dormim, ce e în jurul nostru și departe de noi sunt doar spații goale și obiecte statice.

Ce mi s-a părut interesant la aceste live-stream-uri nu au fost bătăile, întâlnire secrete sau accidentele, ci nimicnicia sublimă care tronează în orice colțișor al Pământului. De exemplu, atunci când pleci la birou, dormitorul tău rămâne gol, cu toate lucrurile tale înghețate în timp. Acum imaginează-ți asta la o scară globală. Spălătoriile publice sunt scufundate în liniște. Drumurile sunt pustiite de mașini ore în șir, oceanele își poartă curenții și la cinci dimineața, când cerul e întunecat. E absolut uimitor.

O altă revelație pe care am avut-o din experiența asta e că oamenii nu reprezintă centrul universului. Noi așa credem, pentru că așa am evoluat, dar nu ne apropiem deloc de a acoperi lumea. Există și păsări flamingo care se scaldă în lacuri, vaci care se culcă liniștite și care privesc goliciunea spațiului fără întrerupere. Iar când apar oameni, și suntem destul de mulți, mișunând ca niște furnici, vorbind la telefoane în parcări, conducând furioși prin ploaie, rareori pare ca și cum facem vreo ceva interesant.

Ba mai mult, majoritatea oamenilor pe care i-am observat pe Insecam, de obicei lucrau. A fost un pic ciudat să observ cum se desfășoară capitalismul la o scară atât de mare: hoarde de oameni care coseau haine, care tastau la birouri, ambalau produse pentru comercializare. Dacă te întrebi ce fac oamenii acum, cel mai probabil sunt la muncă, se duc la muncă sau se întorc de la muncă. Dacă streamurile astea Insecam sugerează ceva, atunci ar fi că timpul liber e pe ducă.

Merită menționat că un site ca Insecam, în ciuda atracției, nu e deloc OK. Există un aspect deranjant în a urmări o persoană fără consimțământul acesteia, indiferent dacă e relativ legal sau ni se întâmplă tuturor.

Creatorul, un administrator anonim care pare să găzduiască serviciul din Rusia, a explicat că site-ul „a fost conceput pentru a prezenta importanța setărilor de securitate. Pentru a scoate de pe site camera ta publică și de a o face privată, singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să schimbi parola.” Cu alte cuvinte, un tocilar a setat-o doar pentru că poate. Probabil că există oameni care folosesc site-ul în scopuri îndoielnice și cu siguranță există și genul de persoane care găsesc ceva conținut pe care să se masturbeze. De exemplu, dacă intri pe Reddit, o să dai de utilizatori care spun chestii de genul: „Am găsit o tipă drăguță în Columbia.” Care nu e nici măcar un pic acceptabil.

Dar într-o lume în care ne identificăm prin acțiunile întreprinse și mediile noastre sunt construite în termeni de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, Insecam e ca un portal în realitatea ne-editată, care nu prezintă mare lucru. Pentru mine, atracția nu a constat în voyeurism, care nu e posibil dacă ești prezent fizic în mediile respective.

Așa cum a spus și un prieten de-al meu, „dacă te afli fizic în spațiu, atunci strici atmosfera prin prezența ta. Nu ar fi un spațiu gol în același sens. Dar cam așa e să simți într-un fel, un spațiu complet pustiit. Ești ca o fantomă.”

Există ceva captivant să descoperi ce se întâmplă în toiul nopții sau în zone mai izolate. Insecam îmi alimentează aceeași curiozitate, aproape ca un răspuns autonom senzorial meridian, ca atunci când mergi cu un Uber între trei și cinci dimineața și te uiți pe fereastră și vezi o parcare încuiată și te gândești ce se întâmplă acolo. Insecam răspunde la unele dintre aceste întrebări, îți satisface o parte din curiozități și oferă o mică alinare în privința misterelor condiției umane.

Sau, poate romantizez eu niște camere web extrem de dubioase și plictisitoare și ar fi mai bine să mă uit pe geam ca tot omul.

@daisythejones