Cum am ars-o la TEDxYouth

Vinerea asta am fost la TEDxYouth la Teatrul Bulandra ca să aud cuvântări inspiraţionale din partea unor tineri de success din diverse domenii. Speram să aflu de la ei cum să-mi găsesc şi eu o modalitate de a-mi transforma pasiunile în carieră.

După ce primii vorbitori de la conferinţă, Gojira şi Călin Bucur ne-au dat ţeapă şi n-au mai apărut am dat ochii cu cel mai OK om de acolo, Filip Cherecheş-Tosa. El are o carieră de succes în IT, deşi n-a terminat facultatea.Tipul ne-a vorbit despre cât de inutil e să studiezi informatica în scoli, pentru că, până este publicată o carte cu un limbaj de programare, deja se foloseşte altul mai bun. Totuşi, pentru că eu am la fel de mult în comun cu programarea cum am cu ingineria genetică micromoleculară, nu prea m-a ajutat.

În pauză am ars-o aiurea prin sala de mese de la Teatrul Bulandra şi m-am îndopat cu cafea, că mi-era ruşine să fiu primul care începe să bage beri. Mi-a plăcut că aveai voie să iei băuturile cu tine în sala de conferinţe. Sucul de portocale vărsat a făcut podeaua atât de lipicioasă că mă simţeam ca în cinematografele din mall.

Sesiunea a doua a început cu discursul lui Ştefan Buciuc, ecologistul de la Let’s do it Romania. M-a impresionat cu tonele de gunoi pe care le-a reciclat şi cu puterea lui de a face oamenii să-şi dea subit seama că îşi pot umple hăul din suflet cu voluntariat eco în loc de alcool şi droguri. Totuşi n-am putut să nu mă întreb constant: De unde dracului are ăsta atâţia bani cât să-şi permită să piardă vremea aiurea salvând copacii?

A urmat Deliric care ne-a citit un fel de autobiografie în versuri de pe un pergament lung şi gros. A fost puţin ironic să vezi un tip care a consumat aiurea vreo trei-cinci metri de hârtie groasă, imediat după ce ţi-a vorbit altul despre protecţia mediului înconjurător. Mi-a plăcut c-a introdus p-acolo şi câteva scuze pentru c-a devenit foarte comercial în ultima vreme. Totuşi cel mai impresionant lucru din tot rapul lui, care a fost acompaniat de muzică dramatică marca Silent Strike, a fost faptul c-am aflat că-l cheamă Toto. Cum să te cheme Toto?!

După ei au urmat fetele de la Incubator107 care înţeleg că e un fel de atelier de workshop-uri inedite, deci un fel de atelier de ateliere de hipsteri. „Discursul” lor a implicat câteva testimoniale de cât de mişto e să fii creativ, numere de coregrafie, muzică, un tip care a intrat cu bicla pe scenă dintr-un salt şi un rastafarian care făcea origami într-un colţ de scenă fără să fie băgat în seamă de nimeni. Din nou m-am văzut lovit de eterna întrebare: De unde au ăştia atâţia bani s-o frece aiurea creativ?!

Sesiunea a treia a început cu Trupa de jazz a Irinei Sârbu. Ea a improvizat un cântec ciudat despre cât de obosită e c-a trebuit să se trezească devreme s-ajungă la TED. Mi-a plăcut vocea ei, dar sufletul meu mlădios e mai potrivit pentru metalcore.

După ei a urmat Allen Coliban care ne-a vorbit despre Curling. Ne-a zis c-a fost surprins când a aflat de pe net că politicienii români sunt campioni mondiali la sportul ăsta. El speră să se poată ridica la nivelul lor. Pe lângă curling el mai este şi campion la schi şi la adventure racing (curse pe munte care implică urcat, mers cu bicla şi înot). A fost a treia oară pe ziua aceea când m-am întrebat de unde bani să-ţi pierzi atâta amar de vreme cu pasiunile.

Următorul vorbitor a fost Andrei Chiriac, terapeut prin dans. Andrei ne-a pus o prezentare powepoint plină de mesaje de self-help precum „să-ţi găseşti echilibrul prin dans” şi „să fii fericită cu tine”. M-am simţit discriminat că sfaturile erau doar la genul feminin, aşa că nu mi se adresau și mie.

După discursul lui mi s-a zis să nu mai fac poze că le deranjam fotograful lor profesionist, aşa că vă povestesc de restul pe scurt. Radu Cotarcea, campion internaţional la dezbateri, ne-a zis cu o serie de cuvinte complicate ideea simplistă că e bine să fii sceptic. Ina Cotelea, director la o agenţie de media, ne-a sfătuit să investim bani în România şi ne-a arătat un video cu răţuşte şi o pungă de grâu. Hamid Nicola Katrib, arhitect româno-libanez, ne-a explicat că e bine să ajungem şefi în orice domeniu am activa. Kinda Geza, multiplu campion naţional la snowboarding, ne-a pus două filme mişto cu tipi care se dau cu placa şi ne-a zis că-i e mai frică să vorbească în public, decât să practice sporturi extreme. În lipsă de poze şi ilustraţii pentru ei vă prezint closetul Teatrului Bulandra care era destul de curat.

În concluzie nu pot să zic că mi-am găsit inspiraţia pentru o carieră nouă de succes în viaţă de la TEDxYouth, dar măcar m-am distrat şi-am băut multă cafea moca. Poate la următorul TED din toamnă o să am mai mult noroc.