Ce legătură există între lupta anticorupție și drepturile gay din România

În cadrul proiectului „Once Upon a Time in Romania", vom realiza și un interviu video cu procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, având ca temă implicațiile corupției asupra vieții tale de zi cu zi. De asemenea, nu vom ocoli nici subiectele de actualitate privind activitatea DNA. Dacă ai întrebări pentru șefa DNA, trimite-le pe pagina de Facebook sau pe adresa de mail: contact-romania@vice.com până miercuri, 25 octombrie.

Un proiect mișto, care se numește „Once upon a time in Romania", a fost lansat zilele trecute de mișcarea civică Inițiativa România, în parteneriat cu VICE România. Ți-am explicat aici, pe larg, toate detaliile proiectului, dar ce trebuie să reții, mai important, este concursul de scurtmetraje pe teme de anticorupție, la care poți să participi și tu dacă te interesează subiectul și, evident, ești pasionat de film.

În acest proiect a fost implicat și judecătorul Cristi Danileț, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care s-a ocupat în principal de secțiunea „De ce tu?" de pe site-ul proiectului, unde vei găsi legile ce „guvernează corupția din România" și pașii care trebuie urmați pentru a sesiza infracțiunile de corupție.

L-am sunat pe Danileț să aflu mai multe despre cum te afectează corupția în viața de zi cu zi, care este costul acesteia și multe alte chestii care nu au neapărat legătură cu „Once upon a time în Romania".

VICE: Cum ați ajuns să vă implicați în acest proiect?
Cristi Danileț: Acum câțiva ani eram singurul magistrat care a denunțat corupția din justiție. Am scris o carte, „Corupția și anticorupția din sistemul judiciar", pentru care am devenit cunoscut și încetul cu încetul am avut diverse ieșiri publice, poziții publice în legătură cu combaterea corupției.

Teoria mea este că nu poți să combați corupția dintr-o societate dacă ai justiția coruptă. Ei, și pentru că eu deja ocupam o funcție importantă în stat, din care puteam să-mi permit să iau diverse poziții, am zis că anticorupția trebuie să fie unul dintre subiectele pe care să le abordez, alături de independența justiției. Și acum câteva luni am fost contactat de colegii de la Inițiativa România pentru a fi rugat să explic, pe înțelesul cetățeanului obișnuit, ce este corupția, cum poate fi ea combătută, care sunt formele de corupție, unde se produce ea. Ați scris, într-o secțiune a site-ului, că doar 10% din prejudiciile produse de corupții condamnați au fost recuperate de organele fiscale. De ce credeți că se întâmplă asta?
Știți, o justiție nu e suficient să fie eficientă, adică să soluționeze rapid procesele, ea trebuie să fie și „efectivă". Chiar așa e termenul în engleză, effectiveness, nu e prea des utilizat în limba română. Asta înseamnă că scopul unui proces penal nu e să obțină o hotărâre, ci executarea unei hotărâri - cei vinovați de corupție să fie în închisoare, iar prejudiciile produse și mita dată să fie recuperate de statul român.

Din păcate, până-n urmă cu câțiva ani, nu se vorbea de recuperarea prejudiciilor, nu era un subiect al justiției. Din momentul în care dau hotărârea și confiscă bunurile vehiculate drept mită sau averea nejustificată, judecătorii nu mai sunt interesați de ce se întâmplă ulterior hotărârii lor.

Pentru că asta e o chestiune fiscală, adică ANAF trebuie să se ducă, să pună-n executare hotărârea judecătorilor. În urmă cu câțiva ani, ne-am dat seama că, de fapt, hotărârile noastre nu se execută, ANAF-ul fiind o agenție al cărei șef este numit politic. Și cum condamnările răsunătoare vizau mediul politic, logic că se găseau tot felul de tertipuri pentru a nu fi puse-n executare hotărârile. Pe de altă parte, atunci când ANAF a început să-i caute pe acasă, să meargă să confiște bunurile ordonate de judecător, am constatat o șmecherie, un fel de inginerie inventată de către corupți - în cursul procesului, reușeau să scape de bunurile de pe numele lor.

De exemplu, divorțează și prin acord cedează toată averea nevestei. Când vine ANAF să caute bunul, să-ți confiște averea sau să-ți închidă conturile, constată că tu nu ai nimic pe numele tău. Și atunci ANAF nu se duce mai departe. Sau îți cumperi proprietăți în afara țării, în paradisuri fiscale. E foarte greu ca autoritățile din România să descopere în ce țară ai tu averea, mai ales dacă nu-i pe numele tău sau nu e declarată.

Tocmai de asta s-a și înființat acea nouă agenție acum doi ani, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, ANABI. Cred că anul ăsta i-au dat drumul, vă spun sincer că nu am urmărit cât de eficientă e, dar am ceva speranțe pentru că conducerea sa e independentă, nu e subordonată unui minister.

Cum e ANI pe integritate, averi nejustificate și incompatibilități, așa e ANABI pe confiscări. Dar asta e o ciudățenie în România - adică nu-ți funcționează o instituție și tu înființezi alta. Ar fi fost mai eficient să depolitizeze ANAF. Oricum, așa cum e reforma asta nouă pe justiție, care tinde să recontroleze justiția, tot așa, în cursul timpului, probabil se vor găsi pârghii de control și pe ANABI. Ori le tai fondurile, ori le schimbi șefii, ceva găsesc ei.

Am observat că se vorbește des despre pedepsirea actelor de corupție, dar foarte rar despre cum am putea să le prevenim.
Statul român investește foarte mult în represiune. Pe partea de prevenție nu există programe. Eu întrevăd o singură soluție, dar care produce efecte pe termen lung: educarea juridică a tinerilor. Copiii trebuie să înțeleagă de la o vârstă timpurie care-s faptele permise și care-s cele nepermise într-o societate democratică. Inclusiv ce sunt actele de corupție și cum pot fi ele blocate.

Dacă un copil vede că tata și mama îi aranjează o grădiniță bună din șpagă pe la inspectorat, apoi, mai târziu, la școală, se întâmplă același lucru cu un loc bun la o școală centrală, dacă e învățat că pe 8 martie trebuie să dea cadou doamnei diriginte - când o să ajungă om în toată firea, să aibă o funcție, firește că practicile astea imorale și ilegale o sa i se pară normale.

Lucrurile astea trebuie demontate încă de la o vârstă timpurie. Efectul va fi pe termen lung, pe termen scurt n-avem ce face, pentru că adulților degeaba le zici că ajung în închisoare. Am observat că, în plină campanie anticorupție, numărul de infracțiuni de corupție nu s-a diminuat. Dar pe termen scurt chiar nu există soluții? Adică, chiar nu-i putem descuraja în vreun fel pe funcționarii și politicienii care activează acum în viața publică?
În primul rând, judecătorii trebuie să dea pedepse foarte mari pentru corupție. Cu cât este funcția mai mare-n stat a unei persoane, cu atât pedeapsa trebuie să fie mai mare. În al doilea rând, toți judecătorii ar trebui să dea interdicția de a mai profesa într-o funcție de genul respectiv. Uitați-vă că avem corupți în Parlamentul României care sunt condamnați, chiar dacă sunt cu suspendare, și nu li s-a dat interdicția de a profesa, ei sunt în continuare acolo.

Alte metode decât amenințarea pușcăriei și a confiscării bunurilor nu vedeți? De exemplu, în cercurile de stânga, se vorbește despre creșterea salariilor pentru funcționarii publici. N-ar putea ajuta?
Da, n-are legătură. Salariul este doar așa, un factor al corupției, dar nu este o cauză. La noi sunt practicile din diverse instituții. Dacă omul de pe stradă știe că el trebuie să meargă la finanțe sau la primărie ca să dea o atenție, cel de acolo învață că trebuie s-o primească. Apoi, dacă altcineva din primărie vede că toți din jurul lui iau, o să ia și el.

Dar asta-i corupția mică, de zi cu zi, administrativă, noi avem probleme mari la nivel înalt, ălora nu mai poți să le crești salariile. N-ai cum să-i blochezi mărind salariile, aici vorbim de sume uriașe - de exemplu, pentru achiziționarea unui tronson de autostradă, vorbim de cifre care nu pot fi estompate prin mărirea salariilor. Acum, e adevărat că funcționarii din România sunt prost plătiți. Mă gândesc la colegii juriști care au undeva pe la vreo mie de lei într-o primărie. Un salariu de genul ăsta e minuscul. Dar nimeni nu garantează că, dacă-ți mărește statul salariul, nu mai iei mită. Cred că sensibilizarea oamenilor e mai importantă, să fie învățați că nu-i ok să dea sau să ia mită.

Acum se discută mult și despre scandalul deținuților eliberați pentru că li s-ar fi încălcat drepturile. Mă gândeam că, dacă am fi mai eficienți în a preveni actele de corupție, am putea rezolva cumva și problema supraaglomerării.
Să știți că numărul de corupți din pușcării nu este mare. Pe site-ul ANP-ului aveți niște statistici în care veți vedea că majoritatea sunt hoți, criminali, d-ăștia. Dar, într-adevăr, pentru un funcționar, un demnitar sau chiar pentru un magistrat, a fi condamnat este deja o foarte mare rușine, indiferent dacă ei ajung la pușcărie sau nu. Nu toți cei condamnați ajung acolo, să ne înțelegem, doar o treime dintre cei condamnați fac închisoare. Suprapopularea penitenciară este un fenomen, iar eliberarea asta recentă despre care se face mare tam-tam n-o să rezolve problema de fond a condițiilor din penitenciare. Eu când voi condamna mâine un om, unde-l trimit?

Îl trimit tot în închisoarea din care alții au plecat pentru că nu-s condiții proprii. O soluție nu este să-l dau afară, ci să îmbunătățesc condițiile dinăuntru. Dacă le dai drumul afară irațional, la hoți, criminali violatori și așa mai departe, lumea are dreptate să se întrebe: bă, un judecător l-a trimis pe ăsta 10 ani acolo și guvernul sau Parlamentul vine și după cinci ani îi dă drumul? Până la urmă, care putere se impune când vine vorba de pedepse?

Am observat că-n ultima vreme ați postat foarte mult despre chestiuni ce țin de drepturile omului, mai ales acum, cu referendumul Coaliției pentru Familie. Cum se poate împleti lupta împotriva corupției cu discuția despre drepturile minorităților?
Din experiența mea proprie, am constatat că omul nu-și cunoaște drepturile în România și ia de bun ce se spune la televizor. De exemplu, dacă i se spune la televizor că avem un referendum pe familie, omul chiar crede, fără să deschidă proiectul de lege respectiv și să vadă că nu se referă la modificarea Constituției cu privire la familie, ci la căsătorie. Oamenii ar trebui să înțeleagă, de exemplu, că-n străinătate se practică parteneriatul civil, adică un concubinaj legalizat. În România nici nu ai voie să deschizi subiectul ăsta, că ești imediat atacat. Românii ar trebui totodată să-și cunoască drepturile, să știe că suntem protejați de societate, indiferent cât suntem de diferiți. De exemplu, cum este comunitatea LGBT - ei sunt diferiți de majoritatea populației, probabil vin în contradicție cu biserica, dar ei trebuie să se știe protejați de lege.

Nu trebuie să se ascundă, nu trebuie să fie temători și, mai mult, majoritatea nu trebuie să-i urască, nu trebuie să-i agreseze. Or, lucrurile astea nu se știu în România. De aceea zic, o campanie de asta de promovare a drepturilor omului, a cunoașterii legii, a prevenirii corupției trebuie să înceapă din stadiul incipient și poate, peste 10-15 ani, vom avea rezultate. Credeți că discriminarea minorităților poate fi o consecință a corupției sistemice?
Cumva, ele sunt în legătură, să știți. Corupția formează o anumită conduită morală. Eu mituiesc pentru a convinge o persoană să facă ceea ce eu doresc. Și, încetul cu încetul se înfiripă în mintea omului ideea că ceilalți trebuie să facă ceea ce noi dorim. Că ceilalți trebuie să fie așa cum suntem noi, majoritatea.

Că cel mai puternic câștigă întotdeauna, cei mai mulți trebuie să se impună. Cam asta-i mentalitatea care se formează în urma corupției. Or, omul care gândește așa va încerca întotdeauna să aibă putere, să aibă bani, să îi minimalizeze pe ceilalți, să le încalce drepturile celorlalți. Ori îi cumpără, ori îi domină, cam asta e atitudinea pe care ți-o formezi în urma corupției, iar asta se va manifesta apoi în orice latură - fie că vorbim de Biserică, fie că vorbim de familie, fie că vorbim de o instituție publică sau mediul privat.