Școala de wrestling pentru amatori e cea mai tare experiență prin care să treci

Articolul a apărut inițial pe VICE US

De ce wrestling? Ce anume atrage la acest tip de divertisment, acest mix de atletism și show, care ridică publicul în picioare? Nu poate fi doar apetitul pentru violență fizică, deoarece durerea de pe scenă nu e reală, nici răutatea. Toată lumea știe asta, chiar și copiii. Nu e cu nimic diferit de un teatru, cu excepția faptului că wrestling e o dramă fizică, iar fiecare schemă și lovitură invocă o narativă de invidie sau răzbunare.

Dacă pentru public, wrestling înseamnă detașare, pentru luptători oferă o transcendență. Un exemplu ar fi Matt Travis, care se antrenează la școala de wrestling The House of Glory din Queens, care organizează regulat meciuri. La nouă dimineața, în ziua unui meci recent, el stătea cocoșat în apartamentul lui înghesuit din South Bronx, iar mama lui, cu care locuiește, îi împletea părul lung.

„Wrestling e colacul meu de salvare”, a spus pentru VICE, Travis, în vârstă de 24 de ani. „În fiecare noapte când vin acasă aud despre cineva care a fost împușcat și mă gândesc… dacă o să urmez și eu? Dar cu wrestling, simt că, în sfârșit, mi se oferă o șansă.”

De cealaltă parte a New York-ului, 12 ore mai târziu, Travis a urcat în ring, în timp ce două mii de oameni răsuflau profund. Îmbrăcat în colanți de spandex și cizme înalte, cu brațele pline de sudoare, s-a avântat peste adversar. În jurul lui, mulțimea era destul de uluită, până la urmă se aflau în prezența unei vedete.

House of Glory e una dintre numeroasele companii „indie” de wrestling din New York, spații cu buget mic, care scot bani din meciurile organizate ce prezintă atleți de-ai casei dar și nume regionale mai consacrate. Dar spre deosebire de celelalte circuite, House of Glory funcționează și ca o școală pentru tinerii care vor să învețe wrestling. Școala i-a oferit lui Travis, dar și altora, acces la o viață dublă: ei se strâng după amiaza într-o sală mică, unde învață meseria asta care consistă în părți egale de sport și spectacol.

Matthew Travis și alți studenți stau peste program la sală, ca să se antreneze cu Amazing Red și să urmărească meciuri veci de wrestling

Școala e fondată de doi foști luptători profesioniști, Jonathan „Amazing Red” Figueroa și Brian XL, care au crescut în Brooklyn și s-au antrenat împreună în adolescență în bisericile abandonate. Brian nu prea a avut succes, însă Figueroa a activat ani la rând pentru TNA Impact, care zeci de ani a fost al doilea cel mai vizualizat canal de wrestling, după WWE.

După ce un accident la picior i-a deraiat cariera, Figueroa s-a reconectat cu Brian, care de mult cocheta cu idea de a oferi copiilor șansa de a învăța wrestling de la profesioniști. Școala, care activează de zece ani, este mai mult o tabără de vară, decât de antrenament, o destinație pentru tineri obsedați de wrestling. E într-un bloc liniștit din cartierul Ridgewood din Queens, și dacă treci pe lângă, poți simți mirosul de cauciuc și transpirația.

După ce se antrenează suficient, studenții pot concura în meciurile House of Glory, alăturându-se echipei de personaje pestrițe. Pentru cei care ajung să participe la meciuri, momentele de pe scenă sunt esențiale: cele opt minute pe lună, când pot fi ei înșiși, în timp ce pretind a fi altcineva. După meci, ei dau autografe, vând produse și înregistrează clipuri amenințătoare pentru fani, în rolul personajelor din ring.

Promisiunea meciurilor îi determină pe studenții să revină, chiar și atunci când responsabilitățile vieții adulte îi solicită. Unul dintre luptători, Evander James are vreo 20 de ani și locuiește cu mama lui în Bronx, ceea ce înseamnă că pentru el e mai ușor. În dimineața meciului, el se poate trezi la răsărit și să se învoiască de la jobul de la școala primară, să umple patru caserole cu orez și fasole și toată ziua să se antreneze la sala din cartier.

Manuel, un student care se luptă sub pseudonimul „Mantequilla” (spaniolă pentru „butter sick”) e un talent consacrat la House of Glory. El poartă o manta și o mască de luchador, și sare pe spate de pe frânghiile ringului, iar fanii aruncă cu fanioane atunci când își face intrarea. El a avut parte de succes în circuitele independente, dar deja are 25 de ani, față de James la 22 de ani, și a început să nu mai ducă. El locuiește în Astoria și lucrează pentru o școală publică, iar deseori călătorește în alte orașe, pentru meciurile de weekend, după o săptămână întreagă de muncă.

Chiar și pentru vedetele sălii, un set complet de meciuri poate fi greu de susținut. Sonya Strong, una dintre principalele luptătoare ale sălii, participă serios la meciuri de cinci ani. Ea se uita la WWE când era mică, dar nu s-a gândit niciodată să facă asta, până când a visat într-o noapte că urca în ring în timp ce publicul o aplauda. Acum locuiește singură în cartierul Bronx, unde a crescut și unde își crește singură fiica de cinci ani. Ziua lucrează ca lucrător comercial, deși niciun coleg de muncă nu știe că ea participă la meciuri de wrestling.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, fiecare evoluție a unui student se bazează nu doar pe talentul de luptător, ci și pe rolul personajului în narativa continuă de la House of Glory. Brian creează povești pentru fiecare meci și alege câștigătorii, în funcție de luptătorii care consideră că ar atrage mai multă lume. Cu toate astea, procesul lui de selectare e un secret bine păstrat.

„E ca o telenovelă”, spune el. Oamenii vor o poveste. Ei vor ceva ce pot urmări, cu care să relaționeze.”

Dacă Brian nu poate găsi un loc pentru personajul unui student, aceștia vin să se antreneze două zile pe săptămâna, apoi trei, apoi patru, ore în șir și nu ajung niciodată în ring. Pentru mulți studenți, efortul de la sală nu oferă garanția meciurilor. „Ar fi trebuit să mă lupt în seara asta”, e o replică familiară, auzită din backstage.

Întrebarea care mocnește e în ce punct vor renunța, până când să se întoarcă la „cealaltă” viață care-i așteaptă. Bucuria pe care o primesc în acele minute din meci este transformativă, chiar catalizatoare. Dar ținând cont de cruzimea economiei, ținând cont că aproape niciunul dintre studenți nu o să ajungă faimos, „șansa” pe care Travis a primit-o e reală doar provizoriu. La fel ca wrestling, ăsta e un lucru inevitabil, totalizând ca o transă, și în viață atât timp cât lumea e de acord să renunțe la scepticism.

Urmărește lucrările lui Jose aici sau aici.