Vietnamezii aduși în România să-ți izoleze blocul au fost expediați acasă

„Goodbye, Romani. Bye-bye”, zic stâlcit câțiva vietnamezi în timp ce se uită în cameră și fac cu mâna, de parcă este ultima reprezentație a unui spectacol. E 1 aprilie și s-au strâns în parcarea unui supermarket din strada Fizicienilor, în apropierea containerelor Construcții Erbașu, unde locuiesc, să-mi povestească despre frământările din ultima lor noapte în țara noastră.

El și alți 13 muncitori ai firmei Erbașu au zburat ieri înapoi în Vietnam, după nici patru luni de muncă, trimiși acasă pe motiv că ar fi adus atingere reputației companiei care i-a adus în România. Asta se întâmpla la două săptămâni după ce VICE publica un articol despre viața lor în containerele de la marginea Bucureștiului.

Pe 20 martie, VICE scria despre condițiile în care sunt ținuți vietnamezii care lucrează pentru una dintre cele mai mari companii de pe piață în această industrie. Locuiesc chiar și câte 12 într-o cameră și muncesc zece ore pe zi, șase zile pe săptămână, la izolarea termică a blocurilor din bani publici și fonduri europene, în trei sectoare ale Capitalei. Asta contravine Codului Muncii, care impune un maximum de 48 de ore de muncă pe săptămână.

Până în prezent, nicio autoritate nu a verificat condițiile în care locuiesc peste două sute de oameni, care împart șase toalete și nouă dușuri și mănâncă de pe jos. Singura schimbare a venit din partea companiei, care a început săptămâna asta instalarea unor noi grupuri sanitare, potrivit unuia dintre muncitori.

22-25 martie. La două zile după publicarea materialului în VICE, printre muncitorii vietnamezi încep să circule liste, prin doi șefi de șantier, cu numele a 31 dintre cei care urmează să plece acasă. Una dintre ele are sigla Construcții Erbașu, conform mai multor muncitori. Interpelate de lucrători față în față, pe e-mail sau la telefon, compania românească și firma de recrutare vietnameză Tamax, care i-a angajat și trimis în România prin contract de detașare, nu le dau nicio explicație.

25 martie. 31 de muncitori primesc de la Tamax un formular tipizat prin care își asumă „încălcarea disciplinei”, pentru că ar fi înțeles greșit regulamentul companiei Erbașu. Dacă-l semnează, se pot întoarce la muncă. Toți refuză. Doi dintre ei fug din containere, cu ținta Germania. Soarta fugarilor e necunoscută până la acest moment. Nu e clar ce ar fi însemnat semnarea formularului, având în vedere că rezilierea, care va veni câteva zile mai târziu, e datată cu o zi înainte de 25 martie.

1 aprilie. 29 de muncitori primesc o foaie de reziliere a contractului, datată pe 24 martie, pe care apar numele Erbașu SA și Tamax JSC, și care-i anunță că de a doua zi sunt concediați și vor fi expediați în Vietnam. Motivele: „Nu v-ați supus regulamentelor interne ale companiei, nu ați respectat dispozițiile date de directorii de șantiere, nu ați menținut condițiile la locurile de cazare și muncă și ați participat la greve”. Supărați că nu li se explică ce reguli au încălcat, muncitorii refuză să semneze.

„[Compania] Erbașu a spus că, dacă nu semnăm, nu ne va plăti [pe ultima lună]. Și că responsabilitatea plecării este la [compania de recrutare vietnameză] Tamax, cu care am semnat contractul de angajare”, îmi spune NGuyen van Chien, un muncitor care în cele patru luni de contract s-a ocupat de coordonarea celorlalți vietnamezi detașați la Erbașu.

Ceea ce muncitorii vietnamezi nu au. De aceea, ARCA - Forumul Român pentru Imigranți și Refugiați a făcut sesizare la ITM București. Legea e de partea lor: Ordonanța privind regimul străinilor în România spune că cei detașați beneficiază de condiții de tratament egale cu cetățenii români în ceea ce privește condițiile de muncă și salarizare.

Întrebat de ce muncitorii au fost anunțați că nu mai este nevoie de ei chiar în ziua rezilierii, specialistul în marketing de la Construcții Erbașu, Bogdan Popescu, mi-a răspuns:

„Nu există o reziliere contractuală din partea companiei noastre. Eventualele compensații și condițiile în care acestea se acordă pot fi stabilite doar de către angajatorul vietnamez.”

Acesta a enumerat și alte motive ale rezilierii, și anume „consumarea de băuturi alcoolice” și „numărul absențelor nemotivate”.

Tamax JSC nu a răspuns întrebărilor trimise de VICE prin e-mail. În schimb, în ziua rezilierii, muncitorii au primit o scrisoare de la o filială a companiei de recrutare.

Tamax înșiră mai multe reguli din Oferta de Muncă semnată cu compania Erbașu, care ar fi fost încălcate. Una este absentarea nemotivată de pe șantier mai mult de trei zile pe lună.

Listele de prezență din ultimele trei luni arată că doar 13 dintre ei au lipsit nemotivat. Iar în cazul unora dintre ceilalți 16, absențele datează după ziua în care și-au văzut numele pe lista indisciplinaților trimisă de Tamax.

În plus față de motivele enumerate până acum, Tamax consemnează și „producerea de pagube reputației companiei”. Iar asta se întâmpla la mai puțin de două săptămâni după ce VICE publicase articolul despre condițiile în care trăiau muncitorii.

Avocatul Vasiliu mi-a spus că această mențiune poate fi interpretată astfel încât să permită concedierea angajaților care vorbesc public despre condițiile grele în care trăiesc.

De aici cred și muncitorii vietnamezi că li se trage. Unul dintre ei, Ha van Than, care între timp a șters de pe profilul său de Facebook clipul în care VICE prezenta viața lor în container, îmi spune:

Reprezentanții companiei Erbașu au negat, însă, că rezililierea contractelor celor 29 de muncitori ar avea vreo legătură cu articolul din VICE.

2 aprilie. Astăzi zboară în Vietnam primii 15 muncitori. Cu o seară înainte, Chien îmi spunea: „Vrem să protestăm la aeroport. Știu că pot primi interdicție, dar nu-mi pasă. Dacă mă întorc, o fac pentru români, nu pentru Erbașu”.

Sunt percheziționați și urcați în două dube de o echipă de intervenție de la firma de pază și protecție SSG. Îi însoțește Mihai Banu, reprezentantul companiei Erbașu. La aeroport, refuză să facă check-in-ul și stau în mijlocul terminalului timp de o oră. Cer să primească în scris o explicație pentru rezilierea contractului înainte de termen și pentru anularea vizelor de România.

„Vreau să-mi scrie compania Erbașu un memo, de ce s-a terminat viza. Poliția îmi pune cătușe? Ok. Nicio problemă! Nicio problemă!”, urlă Chien înconjurat de muncitori și de trupele de securitate de la SSG. Singurul răspuns vine de la Mihai Banu: toate documentele au fost trimise la Tamax, muncitorii nu mai lucrează pentru compania Erbașu.

Între timp, Damian, unul dintre agenții SSG, îmi explică: „Este a doua misiune [în care duc muncitori vietnamezi la aeroport]. La prima nu am avut nicio problemă, dar acum avem [în grup] un sindicalist care v-a dat un contract și pac, scandal. Credeți-mă că, dacă erați în Vietnam, erați deja arestată”.

Nici muncitorii nu pot fi arestați. Deși pașapoartele lor au fost în permanență în posesia companiei care le-a folosit pentru a le anula viza, aceasta nu a cerut și ordine de deportare de la Inspectoratul General de Imigrări (IGI).

„Tura trecută au fost civilizați. Dar se mai trezește unul revoluționar”, se scuză Mihai Banu când intervin reprezentanții Poliției de Frontieră, nemulțumiți că nu au fost anunțați în prealabil de situație. Unul dintre ei se adresează muncitorilor: „Vezi că ți s-a terminat viza? Ce realizezi dacă rămâi? Mergi la închisoare. Primești interdicție în România. Ajungi cu forța în Vietnam. Dacă te duci de bunăvoie, poți să dai în judecată compania, să mergi la ambasada României, să faci ceva”.

Cinci vietnamezi cedează și se îmbarcă în avion. Zece se întorc în dubele SSG și sunt predați în custodia IGI. Pe numele lor au fost emise ordine de returnare sub escortă și urmează să fie deportați în viitorul apropiat. Al doilea grup de muncitori, care a zburat ieri în Vietnam, nu a protestat.

Ambasada Vietnamului la București a ales să nu intervină, deși Chien s-a plâns secretarului secund al reprezentanței diplomatice, Nguyen Hoang Long, acum o săptămână: „Mi-a spus că pot face ceva doar dacă suntem abuzați sau amenințați”.

Într-un răspuns oficial primit de la Ambasadă, diplomații mi-au explicat că: „problema ar trebui rezolvată între angajatorul român, compania de recrutare vietnameză și muncitori”.