Publicitate
Vera Modena a fost un nume pe care am vrut să-l folosesc ca să mă separ de mine și de performance-urile mele în contextul artistic. Când ai un alter ego, ai mai multă libertate să te joci și să te pierzi.Deci a fost foarte separată de performance-urile tale artistice?
Da, mi-am luat o identitate misterioasă – încă îmi era misterioasă când am început, am construit-o pe parcurs. Cântă doar în bulgară și n-o simt ca și cum aș fi eu. Eu sunt pe jumătate englezoaică și pe jumătate bulgară, sunt o combinație. Am vrut să am o identitate exotică, diferită de identitatea mea pe care o simt foarte complicată.
Se furișează Vera, da. Uneori cânt câte o doină acapella la finalul spectacolelor noastre. E foarte tonică și, în același timp, vulnerabilă. Are și ceva penibil, dar îmi place sentimentul ăla.
Publicitate
Mie cultura pop și cea folclorică mi se par paralele, pentru că au un numitor comun: reușesc să atingă și să influențeze un număr foarte mare de oameni. Această putere – de a încuraja mii de oameni să învețe un dans Beyonce – e specială și ciudată. Ce se petrece aici? Mă afectează și pe mine, dar sunt și suspicioasă, așa că încerc să folosesc aceeași mecanică atunci când îmi fac performance-urile. În film, cântecul folcloric pe care îl cânt a fost scris în anii '50 și pentru mine, cultura folclorică e un semn al autenticității, mai ales când națiunile îl folosesc ca să-și vândă imaginea, când își comercializează propria cultură pentru export și pentru un simț al identității – sunt fascinată de treaba asta.
Chalga mi se pare interesantă pentru că e o cultură pe care majoritatea prietenilor mei din Bulgaria n-o suportă din cauză că susține lucruri superficiale și kitsch. Dar în același timp e un export cultural. Are atașată o identitate națională, una nefericită în anumite feluri. E primitivă, dar e și foarte bulgărească, și sărbătorește cultura națională prin cântece cu motive folk, în timp ce încearcă să fie modernă și capitalistă. În Balkan Idol, amfiteatrul în care cânt e un fost monument al partidului comunist. E un loc care pe vremuri avea semnificație națională. Am vrut să fac o paralelă între el și un loc modern.
Publicitate
Exact – nu mă interesează specificitatea. Îmi place să mă joc cu ideea de autenticitate, de a încerca să fiu pe bune, oricât de amuzant ar suna. Să cânți un cântec din toată inima, să dansezi ca și cum ești total liber.Dansul tău după videoclipul Beyoncé e ireproșabil. Cât timp ți-a luat să-l înveți?
Inițial două săptămâni. Dar apoi am exersat un an și am dat performance-uri timp de doi ani. Apoi am ajuns la spital pentru că mi-am scrântit șoldul de la mișcarea aia (mimează mișcarea din șold)! A trebuit să fac fizioterapie din cauza lui Beyoncé!Urmărește VICE pe Facebook.Traducere: Oana Maria ZahariaMai multă artă pe VICE:
M-am săturat să mă prefac: nu înțeleg arta postmodernistă românească
Corporatiștii români fac artă din birotică
GIF-urile astea graffiti redefinesc arta stradală