Marţi, 26 ianuarie, parlamentul danez a votat pentru înăsprirea legilor care reglementează acordarea azilului, cu scopul de a transforma Danemarca într-o destinaţie mai puţin atractivă pentru refugiaţi şi imigranţi. Printre altele, legea L87 extinde perioada obligatorie pe care trebuie să o aştepte azilanţii pentru a putea fi reuniţi cu familiile lor de la un an la trei ani, taie ajutoarele financiare ale azilanţilor cu zece la sută şi scurtează perioada de valabilitate a permiselor de şedere pentru viitorii azilanţi. De asemenea, legea le permite agenţilor de poliţie să confişte obiectele personale de valoare ale refugiaţilor, pentru a compensa costurile de şedere ale acestora pe perioada cât aşteaptă să primească azil.
Publicitate
Ăsta e fragmentul din noua iniţiativă legislativă pe care danezii l-au numit „Legea bijuteriilor" şi care a stârnit proteste pe plan internaţional. Danemarca nu a mai fost în centrul atenţiei de când ziarul Jyllands-Posten a decis să publice o caricatură a profetului Mahomed acum zece ani. La fel ca atunci, situaţia de faţă nu este un motiv de sărbătoare.Vocile care critică marile conglomerate media pentru că s-au grăbit să compare danezii cu naziştii, care le confiscau evreilor aurul şi obiectele de valoare, au dreptatea lor. Dar adevărul este că, de acum înainte, poliţia daneză are dreptul de a percheziţiona azilanţii şi de a le confisca obiectele de valoare pe care le au asupra lor.Referitor la noua lege, prim-ministrul danez Lars Løkke Rasmussen a declarat că „scopul ei este de a ne asigura că toată lumea este tratată la fel, indiferent că e vorba de cetăţeni danezi sau de azilanţi – asta înseamnă că dacă eşti apt, ar trebui să îţi câştigi singur traiul". Cu toate astea, poliţiştilor le este permis să confişte doar bunurile personale care valorează mai mult de şase mii de lei. Tocmai de asta, s-ar putea ca legea să nu aibă consecinţe reale în viaţa de zi cu zi a refugiaţilor.Ca să ne facem o idee despre ce fel de obiecte de valoare au refugiaţii la ei, echipa VICE Danemarca a vizitat un spital vechi din oraşul Helsingør, care este folosit, în prezent, pe post de centru pentru refugiaţi, unde sunt cazaţi aproimativ 150 de oameni. Mai jos sunt poze cu obiectele personale a cinci dintre ei, precum şi valoarea lor estimativă.
Publicitate
Abdul Khader are 44 de ani şi este din Siria. A ajuns în Danemarca acum cinci luni. Cel mai de preţ obiect personal al său este o brăţară neagră, pe care i-a dăruit-o fiica sa de 16 ani, care locuieşte, în prezent, în Turcia cu mama şi cei doi fraţi ai săi. Khader estimează că toate obiectele astea valorează cam nouă sute de lei.
Subhe Mohammad vine din Siria şi are 40 de ani. În Danemarca stă de patru luni. Soţia şi cei trei copii ai săi sunt în Siria în continuare. Cea mai de preţ posesiune a lui este telefonul său, pe care are poze cu copiii. Mohammad estimează că obiectele lui personale valorează în jur de o mie de lei.
Laith Wadea are 31 de ani şi vine din Irak. Stă în Danemarca de cinci luni. În Irak a lucrat ca profesor şi ca fierar. Cel mai de preţ obiect personal al său este un medalion cu Fecioara Maria, pe care l-a primit cadou de la mama sa. Pe lânga asta, mai are un iPhone 6 şi un ceas-replică. Din estimările lui, posesiunile sale valorează cam 3600 de lei.
Nashet Blank are 40 de ani. A călătorit din Siria până în Danemarca acum patru luni, împreună cu soţia şi cei trei copii. Şi-au vândut toate lucrurile de valoare, inclusiv verighetele, ca să-şi permită drumul prin Europa. Telefonul şi portofelul nu au nicio însemnătate pentru el. Blank crede că valoarea totală a obiectelor lui nu trece de trei sute de lei.
