Tot ce ai vrut vreodată să știi despre aur

Imagine: Flickr, CC

Când spiritul faraonului Tutankhamon i-a părăsit corpul, decedatul și-a găsit liniștea de veci într-un sicriu din aur curat de 110 kilograme. La prețurile actuale, această cantitate de aur s-ar vinde la 4,8 de milioane de dolari. Ca să echivalăm cu situația istorică, aflați că Michael Jackson, Regele popului, își doarme somnul cel de veci într-un sicriu placat cu aur care a costat 25 000 de dolari; un chilipir.

Estimările recente plasează cantitatea de aur aflată la suprafața pământului la 171,300 de tone. Această cifră reprezintă cantitatea totală de mineral regal scos din măruntaiele pământului de-a lungul a șase mii de ani în care oamenii au tot săpat după el. Aproape jumătate din această cantitate există sub formă de bijuterii și a trecut prin tot felul de topiri și transformări de-a lungul istoriei. Astfel, e foarte posibil ca lanțul de aur pe care îl porți să conțină rămășițe ale bijuteriilor unui vechi conducător.

Imagine: Flickr CC

Potrivit unui raport U.S. Geological Survey din 2011, doar 51 000 de tone de aur au rămas în pământ și pot fi extrase. Producția totală e aur în 2012 a fost de 2 700 de tone, ceea ce ar valora, prin vânzare en detail, până la 110 miliarde de dolari. Ceea ce ne face să ne întrebăm, când comparăm valoarea relativă a mărfurilor: de ce valorează producția anuală a unui metal ornamental inert precum aurul de două ori mai mult decât informațiile pasibile de acțiune judiciară găsite de miliardele de oameni care folosesc internetul?

Elementul aur ocupă locul 79 pe tabelul periodic, între platină și mercur. Fiind cel mai accesibil metal necoroziv, rezistența lui l-a transformat într-un simbol veșnic al imortalității. Așa cum masca lui Tutankhamon a fost la fel de strălucitoare când a fost dezgropată în 1922 ca și în ziua morții regelui în secolul 14 î.Hr., o grămadă de bani de aur va rămâne neatinsă de rugină sau alți dăunători de-a lungul epocilor. Asta înseamnă că poate fi păstrat mult timp în condiții optime.

Pe lângă faptul că nu e coroziv, aurul e cel mai ductil metal. O uncie (28 grame) de aur poate fi transformată într-un fir lung de 80 de kilometri. Ceea ce înseamnă că aurul e extrem de util pentru fabricarea de electronice minuscule precum procesoarele de calculatoare și telefoanele mobile.

Utilizarea aurului în domeniul manufacturii de electronice a crescut încontinuu în ultimul deceniu și mai mult de 7 procente din producția de aur din 2012 a fost folosit la telefoane și calculatoare. Conform unelor estimări, o tonă de telefoane celulare folosite conține până la 340 de grame de aur (aviz căutătorilor în gunoaie). Dar cel mai mult e folosit aurul la confecționarea de bijuterii (57%). Aurul de investiții, sub forma lingourilor, e pe locul doi, adică 21 de procente din producția totală anuală.

Muncitori într-o mină de aur din Africa de Sud: Flickr CC

Până în 2007, Africa de Sud, care, după Australia, are cele mai mari rezerve de aur din lume, a fost furnizorul principal al planetei timp de 100 de ani. Dar, în urma creșterii dramatice a costurilor de producție din ultimele două deceni, a căzut pe locul cinci, după Rusia, Statele Unite, Australia și liderul actual de producție: China. China a scos din mine 403 de tone de aur în 2012, deci rezervele ei totale de aur reprezintă doar 7 procente din totalul mondial de aur. Disperarea după aur din China e alimentată de cadourile de nuntă. Se pare că mirii trebuie să predea mai multe kilograme de aur ca mireasa să spună „da”. Unii prezic că China va ajunge principalul consumator de aur anul acesta, dar deocamdată, locul e încă ocupat de India.

Dar extracția de aur are un preț. Multe daune ecologice și sociale sunt asociate cu mineritul, mai ales în țările corupte, unde nu se respectă legea. Evident, mineritul la scară mare (necesar pentru un profit maxim), devastează regiunile naturale virgine. Cea mai mare mină de aur, de exemplu, mina Grasberg din Papua de Vest, Indonezia, operează într-o regiune de păduri virgine de mărimea statului Vermont, care e cel mai mare parc național protejat din Asia de Sud-Est și face parte din patrimoniul global. Minele de acolo deversează 110 000 de tone de deșeuri toxice miniere pe zi în râurile presupus protejate, iar atunci când mina își va termina treaba în zonă, va lăsa în urmă un crater imens vizibil din spațiu.

Cât despre impactul social și cel economic, istoria corporațiilor care excavează mine enorme în regiuni din Africa, America de Sud și Indonezia, e plină de acte inumane de cruzime. Profitorii corporatiști au condamnat la moarte nenumărate suflete nevinovate în minele lor groaznice. Acum mai puțin de un an, poliția sud-africană a deschis focul asupra minerilor aflați în grevă la nord-vest de Johannesburg. Abia sfârșitul Apartheid-ului și scăderea popularității sclaviei a forțat Africa de Sud să pună punct unui secol de minerit ilegal și imoral.

De curând, Ministrul indian de Finanțe Palaniappan Chidambaram a descurajat public indienii să mai cumpere aur, numindu-l „un bun neproductiv.” Ca să-și susțină declarația, Chidambaram a decretat o taxă de 01% pe comerțul de bunuri non-agricole, care, speră el, va ghida oamenii spre investiții mai productive, care să nu implice aurul. Deși taxa de .0,1% pare mică, efectul ei asupra profitului comercianților are scopul de a scădea cererile. China pare hotărâtă să profite de această schimbare pentru a ocupa primul loc în lume la consumul de aur. Sistemul chinez n-are slăbiciuni; când oamenii vor să se căsătorească, nimic nu le stă în cale.

Mireasă indiană cu bijuterii din aur. Imagine: Wikipedia CC

Deși ar fi ușor să desființăm cererea de bijuterii din aur, numind-o frivolă, e mai interesant să analizăm forțele din spatele obsesiei noastre pentru acest „bun neproductiv.” Economiștii cu viziune precum Chidambaram ar prefera ca populația țării lor să investească în bursă sau domenii asemănătoare, care ar pompa capital în mâinile industriei. Aurul e inactiv, leneș, stă pe loc timp de milenii, dar industria transformă capitalul în profit. Dar ca oamenii din India și China să renunțe să investească în aur în schimbul unor instrumente financiare productive, acele instrumente ar trebui mai întâi să câștige încrederea publicului investitor. Oamenii cumpără aur nu pentru că sunt înnebuniți după strălucirea lui, ci pentru că știu că atunci când îl au în mână, pot dispune de el după cum au chef ani de zile după ce l-au achiziționat. Așa că, după atâția ani, oamenii încă folosesc aurul ca liant pentru cel mai intim legământ universal – căsătoria.

Atâta timp cât ființele umane continuă să investească în complicațiile sentimentale precum căsătoria, elementul-simbol, tangibil, al valorii veșnice va rămâne aurul. Încercați să dați zestrea fetei în bitcoins și vedeți ce se întâmplă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

Aurul nu se exploatează doar cu cianură

Suntem plini de aur