Politicienii-infractori din România pe care grațierea dorită de PSD i-ar scăpa de pușcărie

Nici n-a ajuns bine PSD-ul la putere, că a început să se discute din nou despre o lege a grațierii. Discuție inițiată de noul ministru al Justiției, Florin Iordache, imediat cum a primit aviz favorabil din partea Parlamentului. Mai exact, Iordache a declarat pe 4 ianuarie că discutarea unei astfel de legi în Parlament ar fi „de bun augur", ca mai târziu, adică-n dimineața asta, s-o mai scalde puțin și să spună că momentan vrea doar grațiere, nu și aministie. Foarte frumos din partea lui.

Și nici măcar nu-i prima tentativă de genul ăsta. Florin Iordache e suspectat c-ar fi coordonat din umbră episodul Marțea Neagră, când, deși nu ocupa oficial funcția de lider de grup al PSD, el ar fi fost cel care a dirijat modificările aduse Codului Penal și aprobarea proiectului de lege care i-ar fi scos din pușcărie pe marii corupți. Tot Iordache este cel care a propus în 2013 modificarea legii 51/1991, prin care procurorii n-ar mai fi putut utiliza în dosarele de corupție interceptări realizate pe baza mandatelor de siguranță națională.

Apoi, PSD-ul și aliații săi tot încearcă de ani buni să propună proiecte de lege în sensul ăsta prin diverși alți oameni. În noiembrie 2014, după ce Iohannis a câștigat detașat alegerile prezidențiale, vechiul proiect inițiat de Mădălin Voicu și Nicolae Păun a fost respins definitiv, dar, nici două săptămâni mai târziu, același Nicolae Păun avertiza că în sesiunea parlamentară din februarie 2015 va pune-n discuție un nou proiect de lege privind grațierea. În iunie 2016, senatorul PSD Șerban Nicolae spunea că vrea să propună o lege a amnistiei pentru cei cu pedepse mici.

Mi se pare interesant că, de fiecare dată când se vorbește despre o astfel de lege, e folosit pretextul supraaglomerării penitenciarelor. Semn că, vezi, Doamne, PSD-ul vrea să dea o nouă șansă celor care au comis infracțiuni minore și nu reprezintă un pericol pentru societate. Doar că, dacă ai mai mult de neuroni funcționali, îți dai și tu seama că „infracțiuni minore" înseamnă pentru ei fapte grave de corupție, nu furtișaguri prin Mega Image sau câteva grame de drog găsite-n torpedou. Nu-i interesează pe ei de soarta amărâților ajunși la pușcărie din disperare, ci de posterioarele sensible ale politicienilor penali.

De-asta cred că-i important să ne reamintim puțin ce fel de oameni ar beneficia de o lege a amnistiei și a grațierii.

Îl ții minte pe Adrian Severin? Sigur că da, a dat-o-n bară prea spectaculos ca să-l fi uitat cineva. În 2011, când era europarlamentar din partea PSD-ului, Severin a fost prins de doi jurnaliști britanici sub acoperire cum accepta o sută de mii de euro pe an în schimbul unor amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European. Alături de el au mai fost implicați alți doi europarlamentari, slovenul Zoran Thaler și austriacul Ernst Strasser, doar că ei și-au dat demisia imediat cum cazul a devenit public. Adrian Severin, în schimb, a demisionat din PSD și s-a retras din grupul socialiștilor, dar n-a avut bunul simț să renunțe și la funcția de europarlamentar și și-a dus mandatul până la capăt, că salariul din impozitele tuturor europenilor e frumos.

Motivul pentru care n-a demisionat? Pentru că totul a fost o înscenare, iar în spatele incriminării sale s-au aflat „anumite interese ale unor forțe politice europene". Și pentru că a vrut să demonstreze Europei că „românii nu pot fi scoși așa ușor din joc". Într-un interviu acordat Agerpres în 2014, Severin se plângea că ancheta n-ar fi trebuit deloc să existe, pentru că instinctul național ar fi trebuit să spună DNA-ului că „românii nu sunt corupți".  Practic, în opinia lui Severin, rolul DNA-ului nu este de a ancheta faptele de corupție, ci de a promova imaginea României peste hotare.

Anul trecut, în noiembrie 2016, a fost în sfârșit condamnat la patru ani de închisoare cu executare, fapt ce a generat o serie de reacțiii amuzante pe Internet. Cazul lui, spunea Severin pe contul personal de Facebook, a fost o „farsă jurnalistică ce s-a sfârșit printr-o farsă judiciară". În altă postare, alunecă lejer pe panta retoricii patriotarde: România este o colonie, „România a ajuns în încercuire strategică", iar condamnarea lui este o „acțiune de întinare a imaginii României și de compromitere a capacității ei de a-și apăra și promova idealurile". Și corupt, și grandoman.

Un alt beneficiar al unei astfel de legi ar putea fi Dan Voiculescu, cel mai vechi și aprig opozant al justiției băsiste. Domnul profesor a fost condamnat definitiv la zece ani de închisoare în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare și din august 2014 se află la răcoare, unde mănâncă varză cu cârnați, bea vin și se uită la Gâdea.

Când zici „Voiculescu", zici „capitalism de cumetrie". E exponentul perfect al sistemului de privatizări frauduloase care a îmbogățit atâția nemernici în ultimii 27 de ani. La fel ca mulți alții, a profitat de confuzia și haosul perioadei de tranziție pentru a cumpăra pe nimic companii de stat. S-a folosit din plin de poziția politică pe care o avea pentru a dobândi pachetul majoritar de acțiuni al Institutului de Cercetări Alimentare la un preț de 94,5 ori mai mic decât valoarea comercială reală a acestuia.

Apoi, merită remarcată maniera penibilă în care s-a fofilat pe tot parcursul procesului. A făcut recursuri peste recursuri, și-a dat demisia din Parlament de două ori, o dată-n 2012 și apoi în 2013, doar ca să-i fie mutat dosarul de la o instituție la alta și pentru a amâna astfel pronunţarea unei sentințe. Se pare totuși c-a meritat așteptarea, pentru că-n final a primit zece ani cu executare, nu cinci, cum primise-n 2013.

Grețos a fost și modul în care s-a folosit de aghiotanții de la Antena 3 pentru a face ani de zile propagandă anti-anticorupție. Nu s-a dat în lături de la nimic și a împroșcat cu rahat în stânga și-n dreapta prin oameni precum Mihai Gâdea și Mircea Badea. Nu conta cine ești, ce hram porți, ce simpatii politice ai - dacă îndrăzneai să cârtești vreun pic împotriva domnului profesor, să aduci în discuție dosarele-n care era implicat și vechiile legături cu Securitatea, erai imediat luat în vizor și terfelit cu săptămânile prin emisiunile Antenei 3.

Dar lasă pentru un moment PSD-ul și partidele satelit și uite ce e-n curtea formațiunilor de dreapta, care teoretic ar trebui să fie mari susținătoare ale luptei anticorupție. Așa ajungi la Relu Fenechiu, care a fost cercetat și condamnat în mai multe dosare de-a lungul anilor. Mai întâi a fost dosarul Transformatorul, în care Fenechiu a fost acuzat că-n perioada 2002-2004 a vândut transformatoare vechi că Electrica Moldova prin trei societăți comerciale la care era acționar. Pentru asta a primit cinci ani de închisoare.

Dar omul nu s-a oprit aici. A vrut să demonstreze că poate mai mult decât rivalii pesediști (foști aliați) așa că, doi ani mai târziu, când încă era la pușcărie, DNA a început efectuarea urmăririi penale pentru trafic de influență și spălare de bani. Spre deosebire de Severin, însă, și-a recunoscut vinovăția și pentru asta a primit „doar" trei ani și zece luni de închisoare. Asta înseamnă să fii liberal: când te saltă DNA-ul pentru a doua oară, să zici „da, șefu', așa e". Omul chiar ar merita să beneficieze de o lege a amnistiei și grațierii.

'Member Gheorghe Nichita? E băiatul ăla care a fost primar al Iașiului, dar care acum nu mai este pentru că-n loc să-și stalkuiască fosta amantă cu un cont fake de Facebook, cum procedează oamenii normali, s-a folosit de personalul Poliției Locale pentru a face asta. Fostă amantă care era angajată a primăriei, bineînțeles, nici nu se putea altfel.  Apoi, de parcă nu era suficient că-i un creeper penibil, DNA i-a mai făcut un dosar pentru că a pretins bani pentru acordarea unui contract de management al traficului.

Hăituit și luat peste picior de presă, părăsit de amantă și partid, omul și-a găsit refugiul în naționalism de mâna a doua. Adică s-a înscris în PRU, care l-a primit „cu brațele deschise". A zis c-a fost cucerit de efortul lui Bogdan Diaconu de a-i uni pe români prin xenofobie, patrule Vlad Țepeș și putinism îndoit cu propagandă anti-UE și anti-NATO. Mai zicea că vrea să devină ambasadorul Iașiului în Parlament, păcat că PRU a obținut vreo doi la sută în alegeri și ieșenii au fost văduviți de un asemenea reprezentant.

Când nu-și ascunde romii în spatele unui zid frumos pictat de grafferi, Cherecheș, primarul ales dar suspendat din Baia Mare, e arestat pentru abuz în serviciu și îi ajută pe alții să comită fals în înscrisuri. Mai exact, și-ar fi băgat coada în conducerea clubului local de handbal, pe care l-ar fi prejudiciat cu 650 de mii de lei prin documente contabile fictive, conform procurorilor. Le fraierea pe jucătoare cu contracte în care figura o sumă mult mai mare decât luau în realitate, iar diferența de bani intra în buzunarele altora, printre care și ale lui Cherecheș.

Sau cel puțin așa zice DNA, pentru că încă n-a fost condamnat. A fost plasat mai întâi în arest preventiv, apoi eliberat și băgat în arest la domiciuliu, apoi eliberat din nou și plasat sub control judiciar. Mai haios e că-n tot acest timp a fost reales de băimăreni cu vreo 70%, dar suspendat imediat după ce și-a depus jurământul. Și cum nu era deja suficient de penibil, la alegerile parlamentare din decembrie a împins-o pe mămica să candideze pentru un post de deputat.

Și lista celor care ar beneficia de o lege a amnistiei și grațierii ar putea fi continuată la nesfârșit. Cel mai evident beneficiar ar fi Liviu Dragnea, care pare gata să facă orice ca să scape de povara condamnării și să ajungă premier cât mai repede, dar despre el s-a tot scris. La fel de importanți mi se par toți baronii locali închiși în ultimii ani, care s-ar putea revărsa din închisori cu zecile sau chiar sutele dacă un astfel de proiect ar trece, în sfârșit, de Parlament. Ei se descurcă și acum, cu eliberări condiționate pentru „bună purtare" și cărți scrise pe bandă rulantă, dar parcă tot mai frumoasă-i o grațiere subită.