Într-o lume în care parcările şi bordurile sunt suprapopulate de maşini, nu-i de mirare că găsești școli auto la tot pasul. Tinerii visează, încă de când şi-au făcut buletin, să conducă maşina părinţilor sau, dacă au noroc, pe aia personală. La mine, cel puţin, nu se aplică chestia asta. Nu sunt un împătimit al maşinilor și nu m-am ambiţionat să iau permisul de conducere. Sunt împăcat cu decizia mea, mai ales după ce am aflat că Finlanda îşi propune să elimine maşinile personale în următorii zece ani.

Dar asta nu înseamnă că nu-s curios să aflu poveștile instructorilor auto sau ale elevilor care fac școala. Spre exemplu, cât de glumeți sau enervanți sunt instructorii și ce tâmpenii au făcut începătorii în ale șofatului. Așa că am vorbit cu câțiva instructori auto din București, precum și cu mai mulți elevi ai școlilor de șoferi din țară. Uite cele mai tari povești ale lor:

„Am făcut şcoala de şoferi acum doi ani. Instructorul pe care l-am avut era tare zăpăcit. Rădeam cu el (uneori, de el) pe toată durata orelor. Deseori, când vedea tipe care arătau bine pe stradă, mă punea să le claxonez. Dar nu scurt, ci claxon din ăla care dura multe secunde, gen un „tiiiiiiiiit". Era atât de dilău omul, încât atunci când eram aproape de trotuar, iar prin jur era vreo gagică mișto de la spate, mă obliga să încetinesc, iar el deschidea geamul şi îi dădea palme la fund tipei. În timp ce râdeam amândoi, striga la mine: «Dă-i blană, tinere!». Recunosc, mă distram copios pe treaba asta. Bine că n-am rămas cu apucăturile lui." (Cristi, elev)

„Acum cinci ani, şcoleam un puştan. Pe vreme aia, examenul se dădea prin Titan, iar el locuia chiar prin zona în care se făceau multe trasee, pe strada Şapte drumuri. Spre sfârşitul orelor de condus, îmi zice: «Băi, nea Petre, tot Bucureştiul ia permisul pe strada mea. N-oi avea şi eu noroc să dau tot acolo?!». Ca să vezi, s-a nimerit să dea fix acolo şi a picat examenul. A fost dezamăgire mare pentru el.

Altădată, a m avut un băiat care stătuse mult timp prin America. Ştia bine copilul să conducă. Era as, învârtea maşina de ziceai că-i la raliuri. Tot ce-am făcut a fost să-l învăţ să meargă regulamentar. Când să dea examenul, pleacă de pe loc, iar după vreo sută de metri, văd că-l trage pe dreapta poliţistul. Eu m-am gândit în sinea mea: «ce s-o fi întâmplat, domne, că ăsta-i şofer ca lumea?». Am fugit la maşină să văd despre ce-i vorba, iar poliţistul îmi zice: «Ia-l de aici, am atâţia de examinat care mă aşteaptă, băiatul ştie cu şofatul». După faza asta, am luat o pastilă de Aspardin." (Nea Petre, instructor)

„Eu am terminat liceul Dacia, din Argeş. Nu ştiu cum mai e acum, dar în 2011, liceenii de acolo plăteau doar jumătate din cât ar fi costat în mod normal şcoala de şoferi. Ca să se componeseze cumva, noi făceam orele pe-o hârcă albă de Dacia 1310. Când trăgeai mai tare de volan, aveai impresia că rămâi cu el în mână. Se nasolise maşina atât de rău, încât, deseori, eram nevoiţi s-o impingem, că altfel nu pornea. Scenariul era aşa: instructorul stătea la volan, în timp ce eu şi ceilalţi trei-patru colegi o împingeam.

Amuzant e că după ce pornea, instructorul ne punea să ne urcăm din mers, la viteza de 30 de kilometri pe oră, ca să facă mișto de noi. Aveam un coleg durduliu care rămânea mereu ultimul să urce şi îl vedeai cum rămâne fără suflu. Să facă şi mai multă caterincă, instructorul striga la el: «Hai, Fane, hai!». Noi eram mereu pe sub banchetă de râs. Să-l vezi p-ăsta cum alerga cu ultimele lui puteri spre maşină: «Nu mai pot, domn instructor, nu mai pot… vin cu autobuzul până la următoarea staţie.»" (Georgian, elev)

„Instructorul pe care l-am avut a făcut sex cu mai mult de zece femei, numai cât am făcut eu şcoala cu el. La fiecare oră de condus, omul se apuca să-mi spună ce femeie nouă a mai cucerit el. Ba ce-au făcut la pat, ba ce sâni frumoşi avea femeia respectivă. Ajunsesem să-l invidiez ușor, măcar pentru stilul lui actoricesc de a povesti. La cum arăta, n-ai fi zis că-i vreun mare Don Juan.

Avea vreo 40-45 de ani, chelios şi slăbănog. Nu ştiu dacă minţea sau nu. Dar la ultima şedinţă de condus l-am văzut cam abătut. L-am întrebat dacă se simte ok, iar el mi-a povestit tot drumul că una de venea la el acasă a rămas însărcinată, iar ea îl suspectează că el e tatăl. De atunci, nu mai știu nimic de Titi, aşa cum ne spunea să-l strigăm. Poate în momentul ăsta îşi leagănă copilul." (Alex, elev)

„Era prin `96. Întâmplător, rămăsesem la examen ultima maşină cu elevul meu, Mihai, student la Medicină. Poliţistul mi-a zis să urc şi eu pe bancheta din spate, ca să vedem ce l-am învăţat, în glumă. Aşa am şi făcut. Poliţistul era o fire deschisă, vorbea cu el, încerca să-l mai destindă. La un moment dat, îi spune: «Mihai, le-ai cam scârţâit tu la volan, nu prea eşti sigur pe tine, pot să te pic uşor. Totuşi, eşti de-o seamă cu copii mei, eşti tânăr, vreau să te ajut. Dacă-mi spui cine a scris Scrisoare a treia , eu îţi dau carnetul». Cum îţi ziceam, Mihai era băiat isteţ, dar emotiv. Nu și-a amintit cine a scris poezia şi-a picat.

Tot la examen, aveam un grup de zece oameni, nouă fete şi doar un băiat. Până să-nceapă examenul, fetele erau panicate. Le era frică mare , aproape că plângeau de emoţie. Numai băiatul ăsta se dădea meu. Se lăuda că el n-are nicio teamă și se făcea mirat că de ce plâng atât fetele. La final, toate fetele au luat permisul, însă doar băiatul a picat. Eu, mirat, le-am întrebat pe ele ce s-a întâmplat, că stătuseră martore. Mi-au zis că tremura maşina cu el şi trans pirase tot de emoții și frică ." (Nea Florin, instructor)

„Instructorului meu i se zicea nea Puiu, că semăna cu antrenorul de fotbal Iordănescu. Diferenţa e că el nu pupa icoane, dar injura de toţi sfinţii. Când făceam vreo chestie care îi placea, gen eram atent în trafic sau parcam cum trebuie, mă ridica în slăvi și aproape că mă pupa. Ei, când puneam o frână bruscă sau uitam să semnalizez, se criza: urla, mă facea prost şi scuipa din gură organe genitale. Omul ăsta era tare bipolar. Țipa la mine, dar îşi revenea rapid și se comporta de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câteodată, aveam impresia că mi-e cel mai bun prieten.

La jumătate de an după ce am luat permisul, eram cu maşina şi aştepam la un semafor. În dreapta mea stătea iubita mea de atunci. În fața mea, îl văd pe nea Puiu în mașina de școală . Ştiam că îl enerva când il claxona cineva. Am tot claxonat, până a deschis geamul şi se pregătea să mă înjure. Mă recunoaște, totuși, și-mi zice: «Oho, ce faci, Gogule? Ia uite, plimbi gagicile, aşa te-am învăţat eu, golane?!» La scurt timp după întâmplarea asta, am aflat că nea Puiu a decedat." (Flavius, elev)

„Aveam o elevă, acum 10-11 ani. Era la a treia sau a patra şedinţă şi era încă ameţită în ale şofatului. Am pus-o să oprească pe strada Candiano Popescu , ca să merg până la un magazin și să-i iau o carte de circulaţie. Abia ce mă așezasem la coadă, c-a venit un poliţist la mine și mi-a zis să ies afară, pentru că eleva mea i-a lovit maşina. Am ieşit panicat să văd ce s-a întâmplat. Maşina poliţistului era lovită pe toată partea stânga şi nu înțelegeam cum. Apoi, am aflat că o persoană i-a zis fetei să mute maşina mai în faţă că n-are loc să treacă. Ea a făcut asta fără să mă aştepte pe mine, dar cred că i-a fost învăţătură de minte, pentru că a trebuit să-i repare maşina poliţistului din banii ei." (Ioan, instructor)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre șoferi:
Poveştile şoferilor de RATB: Pistolul la tâmplă, Sauna cu vapori de pişat şi Pietonii cu pietre
M-am angajat șofer la Uber, în București, ca să înțeleg de ce vor dispărea taximetriștii
Clipul ăsta despre o bătaie între șoferi îți va distruge visul pentru o lume mai bună