Fotografii cu bărbaţii care au renunţat la carieră ca să lupte împotriva Statului Islamic

Yassin Yassin a crescut în Londra şi probabil că nu s-ar fi aşteptat vreodată să ajungă în prima linie a conflictelor din Irak. Viaţa lui a fost în mare normală, în afara faptului că a fugit de regimul lui Saddam Hussein ca să fie alături de familia din Marea Britanie. Acum are 24 de ani şi s-a întors în Londra după o călătorie în Irak, unde a fotografiat grupurile armate care luptă pentru guvern (şi care preferă să nu fie numiţi miliţie, spune Yassin), în timp ce se străduiau să ţină ISIS-ul departe de baza lor. Proiectul a fost parte din eforturile lui Yassin de a înţelege în ce s-a transformat ţara din care a plecat şi de cetăţenii care s-au înarmat împotriva ISIS în încercarea de nu pierde controlul de tot.

A petrecut timp cu trei grupuri (Kataib Jund Al Imam, Tayyar Al Risali şi Forket al imam Ali), de unde a căpătat un al şaselea simţ pentru pericolele din umbră ale vieţii pe câmpul de luptă, dar a simţit şi gustul prieteniilor suprinzătoare pe care le creează genul ăsta de condiţii. „La început, mi-era teamă pentru că nu mai fusesem expus la pericol, dar m-am liniştit cu timpul, când am văzut cât de relaxaţi erau soldaţii ăia", spune el. Dar după ce i s-a arătat o clădire din apropiere care era atacată de ISIS, şi-a dat seama că experienţa era într-adevăr una de război. Astea sunt câteva fotografii şi mărturii despre cele cinci săptămâni petrecute anul ăsta în Irak.

VICE: Cum ai reuşit să te apropii aşa tare de miliţie?
Yassin Yassin: Am plecat din Marea Britanie şi efectiv am început să intru în birourile lor şi să întreb dacă le pot documenta acţiunile. A fost greu, evident. Mulţi n-au avut încredere în mine. S-au gândit că aş putea fi spion. Dar cineva din familia mea cunoştea un reporter care ştia oameni care ştiau oameni şi mi s-au deschis uşile.

Cum arată o zi obişnuită în bază?
E greu de descris o zi obişnuită, pentru că fiecare e diferită în felul ei. Am ajuns fix înainte de eliberarea oraşului Fallujah. Fusese capturat în ianuarie 2014, după ce oraşele Mosel (10 iunie) şi Tikrit (13 iunie) păţiseră acelaşi lucru. Cât am stat acolo, Hashd Al Shaabi era în defensivă şi încerca să ţină inamicul deoparte, iar eu m-am alăturat.

Cum au decurs lucrurile? Ce ai observat, ce te-au lăsat să vezi?
Fiecare miliţie se împarte în soldaţi şi echipa media, care m-au luat cu ei la baza din Camp Speicher, din Tikrit. Am cunoscut un inginer care dezamorsează bombe, care lucra cu grupul său. A refuzat să stea la poză, pentru siguranţă. Mi-a spus că fusese translator pentru armata americană în timpul războiului din Irak.

Mult mai târziu, am cunoscut un soldat care nu-l ştia pe inginer, dar luptase pentru armata Mahdi în 2003. Fusese afiliat cu un grup care le făcea zile negre americanilor, omorâseră mulţi soldaţi şi răpiseră translatori. Deşi el personal nu luase parte la asta. Mi s-a părut interesant cum oameni cu viziuni total diferite s-au alăturat în lupta pentru un inamic comun. Toţi oamenii din Hashd Al Shaabi au ceva în comun: scopul de a distruge ISIS. Au fost optimişti şi mi-au arătat respect.

Ce poveşti ţi-au rămas în minte?
Era un tip, Malik (deasupra), pe care l-am cunoscut la Camp Speicher. E un jihadist de 20 şi ceva de ani, din sudul Irakului şi se alăturase mişcării de un an. Mi-a povestit despre un pact dintre el şi ceilalţi patru fraţi mai mari. Dacă şi-ar fi pierdut viaţa, următorul frate avea să-l înlocuiască şi tot aşa, până s-ar fi dus toţi. Avea calităţi de prieten: era un tip drăguţ, cald, a păstrat legătura după ce ne-am despărţit. În acelaşi timp, i-am văzut şi cealaltă faţă. Uitasem că e o maşină de ucis până să-mi arate poze şi filmări cu el în luptă.

Cum ai perceput experienţa prin prisma meseriei tale?
Ca britanico-irakian, e trist să văd la ce s-a ajuns. Când vezi condiţiile în care trăiesc oamenii, corupţia, mizeria din stradă, sărăcia, te simţi neputincios. Proiectul ăsta m-a învăţat o chestie: irakienii trăiesc vremuri grele, dar sunt oameni puternici şi pasionaţi, care pot râde şi în condiţii ca astea. Fiecare zi în Baghdad e ca o ruletă rusească. Dacă eşti în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, eşti dus. Dar asta nu-i opreşte pe oameni. Nu pot sta acasă, cu mâinile în sân. Trebuie să-şi trăiască vieţile.

Asta e Camp Speicher, baza militară care poartă numele locotenentului comandant american Michael Scott Speicher, ucis la 33 de ani, în 1991, în timpul Războiului din Golf.

Oamenii ăştia provin din trei generaţii de luptători jihadişti. Cel mai tânăr poartă tricoul clubului Manchester.

Echipa de presă a Hashd Al Shaabi spune că aşa au găsit zona din jurul palatelor prezidenţiale ale lui Saddam, în Tikrit.

Când am întrebat dacă-l pot fotografia, tânărul ăsta a dat din cap, a continuat să zâmbească şi a revenit la discuţia cu camarazii, ca la o întâlnire cu prietenii. Fără mitraliera de calibru 50 din spatele lui, ar putea părea o fotografie făcută la petrecere.

Liderul de trib Sheikh Abdul Adheem, lângă un „mokib" (un punct caritabil) din Saqlawia, centrul Irakului. El ţine aici un bar non-stop, unde soldaţii se pot odihni şi ruga. Lucrează cu o echipă mică şi totul e susţinut din donaţii.

Găuri de glonţ şi sânge pe maşinile abandonate de lângă palatele prezidenţiale.

Acesta e satir (protectorul) –un zid de pământ făcut de oameni pentru a nu permite accesul vehiculelor explozive ISIS pe teritoriul Hashd Al Shaabi.

Un lunetist se pregăteşte să stea la pândă în spatele satirului, la 150 de metri de lunetiştii ISIS.

El e Hussein, un soldat Hashd Al Shaabi de 70 de ani, din miliţia Tayyar Al Risali. Mi-a spus că vrea să ocupe singur de ISIS, ca să elibereze Irakul. S-a alăturat miliţiei pentru că e prea bătrân pentru armată.

Un soldat păzeşte turnul unui cimitir de maşini din Karma. Când l-am întrebat cum se distrează, mi-a spus că abia aşteaptă să elibereze Al-Fallujah.

Traducere: Alexandra Andrieş

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre ISIS:
Ce s-ar întâmpla dacă Statul Islamic ar învinge?
Cum poate fi distrus Statul Islamic
Cum au ajuns femeile din Statul Islamic să agațe noi teroriști