Fotografii cu dezastrul de la Crivina, unde Ceaușescu a vrut să ridice o termocentrală gigantică

Termocentrala de la Crivina, localitate aflată la nouă kilometri de orașul Anina, reprezintă cel mai mare eșec din perioada comunistă. Construcția termocentralei a început în 1976, în urma unui decret de stat, și-a costat în jur de un miliard de dolari, în banii de atunci. Mii de muncitori, din toate colțurile țării, au fost strămutați în zonă, ca să lucreze la proiect. Pentru că nu aveau toți cum să-și ducă zilele în colonia de barăci de la Crivina, comuniștii au construit „Orașul Nou" , un cartier aflat în munte, chiar deasupra Aninei. Termocentrala a fost gata abia în 1984 și-a funcționat timp de doar patru ani, până-n 1988, când a fost oprită, după o avarie la un generator. În urma ei, au rămas muntele ciuntit și-o zonă ruinată.

Oliver Merce a început să documenteze viața localnicilor din Crivina, precum și din cartierul „Orașul Nou", din Anina, după ce-a văzut niște fotografii și-a urmărit un documentar despre marea ambiție a lui Ceaușescu. Prima dată, a ajuns acolo în 2014 și de atunci se duce regulat, atât în colonia de la Crivina, unde mai sunt câteva zeci de barăci, cât și în Orașul Nou, din Anina.

VICE: Ce te-a făcut să începi proiectul ăsta?
Oliver Merce: M-a impresionat mult situația de acolo, faptul că unii oameni se încăpățânează să trăiască în zonă, deși zona nu mai are ce să le ofere. Am zis că trebuie neapărat să ajung acolo, să văd situația acelor oameni, „nefiltrată" prin ochii unui alt privitor. Am plecat de la ideea că ceea ce se întâmplă acolo trebuie prezentat într-un mod obiectiv, dar încetul cu încetul am eșuat și eu într-un ușor subiectivism. E destul de greu să rămâi „rece" la ce se-ntâmplă în jurul tău.

Cum arată acum locul unde, pe vremuri, era amplasată termocentrala?
Chiar dacă au trecut aproape 30 de ani de când la Crivina s-a încheiat exploatarea șisturilor, zona păstrează încă urmele excavațiilor. Vegetația încă n-a pus stăpânire în totalitate pe terenurile decopertate. Probabil că vor mai trece zeci de ani până când totul va fi ca înainte de exploatare. Cât privește fosta platformă a termocentralei, arată acum ca o groapă comună, în care parcă zac îngropate, alături de betoanele sfărâmate, visele multora dintre cei care au muncit la termocentrală.

Cât de complicat a fost să interacționezi și să legi relații cu oamenii din fotografiile tale?
Nu pot spune că interacțiunea a fost una anevoioasă. Oamenii de acolo sunt obișnuiți cu presa, fie că-i vorba de ziare sau de televiziune. Cu toate acestea, unii dintre ei sunt mai reticenți și mi-au spus că nu vor să fie fotografiați, așa că le-am respectat dorința. Cred că puțin mai dificil a fost să pătrund în locuințele lor, să reușesc să-i determin să-și spună poveștile și să facă abstracție de faptul că-i fotografiez.

Câți oameni mai locuiesc în zonă?
Nu am un răspuns exact, dar e clar că diferența este de câteva mii de oameni, față de vremea în care termocentrala era în construcție sau funcționa. De exemplu, la Crivina erau câteva sute de barăci și locuiau în ele câteva mii de oameni. Azi, mai sunt vreo 20-30 de barăci, în care-și duc zilele aproximativ 50 de oameni.

Cum trăiesc oamenii?
Viața lor e destul de grea, nivelul de trai e unul scăzut. Cei de la Crivina muncesc la diferite firme de exploatare și prelucrare a lemnului sau cresc animale. Dacă în trecut cei care locuiau în barăci benficiau de tot confortul, astăzi mai au doar electricitate. Apa curentă lipsește, oamenii adună apa de ploaie sau o aduc în butoaie de la aproximativ doi kilomeri. Situația e asemănătoare și-n Cartierul Nou, aici, însă, apartamentele dispun încă de canalizare și apă rece. În ambele cazuri, încălzirea se face cu lemn. Oamenii de aici muncesc în Anina, o parte din ei și-au făcut ferme, alții au mici afaceri. Mulți trăiesc din ajutorul social, din pensii sau din banii rudelor plecate la muncă în străinătate.

Copiii, atât cei din Cartierul Nou cât și cei din Crivina, merg la școală în Anina, iar părinții lor fac tot posibilul să-i trimită, pentru că altfel pierd alocația lor. Cred că singurele lucruri care-i determină pe oameni să rămână în zonă sunt obișnuința, prețul scăzut al locuințelor și al chiriilor (chiria pentru un apartament cu două-trei camere este 30 de lei/lună) și faptul că tot județul Caraș-Severin e sărac.

Zi-ne câteva din poveștile oamenilor din zonă. Te-a impresionat vreuna în mod deosebit?
Pe cât posibil, am încercat să nu fotografiez extremele sociale din zonă. Pot spune c-am fost surprins de ospitalitatea oamenilor, de dorința de a împărți cu un necunoscut puținul pe care-l au. Au fost cazuri când m-au pus la masă alături de ei, am dormit în casele lor și nu știu dacă am reușit să mă revanșez pe deplin pentru ce mi-au oferit. Am întâlnit oameni care au înaintat în viață în salturi dezordonate, alții care-au trăit mai multă tristețe decât cineva ar putea înțelege vreodată, dar fără a-și expune public dramele. Le-au păstrat discret, în singura cameră a barăcii pe care o împart cu întreaga familie.

Am fost impresionat de povestea lui Ildiko, din Crivina. Soțul ei e momentan deținut la penitenciarul din Timișoara, prin urmare își crește singură cei patru copii. Un exemplu de voință e cazul lui Adrian, locuitor al Orașului Nou, care deși a colindat o bună parte din țară, s-a reîntors în cartier și face tot ce poate ca să nu le lipsească nimic celor cinci copii ai lui. Din păcate, statul nu prea face nimic pentru acești oameni. Problema e una similară cu a altor orașe monoindustriale din România. Observându-i, viața acestor oameni pare, de multe ori, dacă nu o acuzație, măcar un reproș adus politicenilor care, prin diverse decizii, i-au descumpănit și le-au răvășit viețile.

Fotografiile sunt alb-negru. De ce?
În general, fotografiile mele sunt în alb-negru, dar în cazul de față cred că lipsa de culoare e cu atât mai potrivită decât în alte cazuri, pentru că le face mai greu de fixat în timp. De altfel, așa e și viața oamenilor din această zonă a țării: are mai mult nuanțe de gri.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre locurile părăsite din România:
Depoul Șerban Vodă
Catacombele Brașovului
Fabrica de biciclete Pegas de la Zărneşti