Auzite la Sunwaves 14

Nu ştiu cum dracului s-a făcut, că a mai venit pe lume încă un Sunwaves, ăla de se cheamă al 14-lea. E dureros că nici nu știu cum s-a dus, a fost mai scurt ca niciodată, dar intens cât două la un loc. Totul s-a desfăşurat atât de rapid, încât unii dintre noi ne-am trezit luni dimineaţă în pline calcule: „Oare câte zile mai sunt până la Sunwaves 15?"

Dacă de poze nu prea m-am lipit în telefon, cu notiţele nu stau rău. Sâmbătă noapte, când puhoiul de tineret a dat buzna între corturi, a început şi delirul auditiv. Unul venea plăcut dinspre scene, iar altul venea, surprinzător, dinspre public. M-am poziţionat între cele două şi am ciulit urechile, așa cum am făcut și la ultima ediție.

Cum stăteam ca-n peluză la Naţional Arena, hopa şi cuplul cunoscător: „Hai dragă aici, că e mai deep house". Era doar Carl Cox. Intervenţia a continuat. El: „Poate dăm de Adiţă, ce dor îmi e de el!" Ea: „Ce-ai dragă, cum să-ţi fie dor de-un băiat?"

La coadă de la intrare o tanti venită în camping m-a întreabat cu nelinişte: „Oare cât mai ţine nebunia asta?". Grăbit, am liniştit-o: „Mai ţine puţin, doamnă, acum se termină."

În spatele meu, tineri şi proaspeţi posesori de brăţări de acces erau în dilemă: „Bă, cred că ăsta e Kudosu'". M-am întors, m-am uitat, am realizat: nu era glumă, treaba era serioasă.

La fel de serioasă a fost şi remarca unora care au intrat după clasica coadă de juma' de oră: „Hmmm, nu prea e lume, hai în altă parte". Oamenii se opriseră la cortul Kent şi nu aveau idee că mai la mal de mare nişte zeci de mii de oameni găsiseră calea spre aglomeraţie.

În backstage, un mic grup se bucura de minune: „Frate, ce tare, aici e intrarea liberă." S-au bucurat ei până s-au sfătuit: „Cel mai bine e să bei o bere dimineaţa, înainte de masă", „Eu dacă m-apuc de-o bere, termin după zece şi mai bag şi patru cuie."

Un grup de fete își găsiseră admirator: „Care, fată?", „Ăla cu lanţul ăla gros, dacă îl pun la wc se trage apa singură."

O tipă vorbea la telefon, din dorinţa de a se găsi cu prietena ei: „Sunt aici, în spate cu Rhadoo. Am o şapcă verde, galbenă…aaa roşie, mă."

O tânără domniţă l-a întrebat pe unul dintre organizatori: „Când intră Rhadoo?" „Nu ştiu, mă duc să-l întreb." Și dus a fost!

Pe drumul spre budă, de pe nisip, un tip ţinea teorie unei coţofane: „Munca pentru el este ca lumânarea pentru mort, îl luminează, dar nu-l deşteaptă."

O echipă de jandarmi a ieșit din perimetrul festivalului, imediat de partea cealaltă a gardului, unde un muşteriu rula cu greu un cui. Au stat jandarmii ce-au stat, apoi unul a zis: „Dorele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?"

Alt jandarm vorbea la dispecerat: „Coleguţa, avem aici o mică problemuţă, dar se rezolvă imdediat, în cinci, zece momente."

Duminică pe zi s-a pus de after, fix când lumea glăsuia chestii notabile. Unul îi explica altuia unde e cazat: „Stau acolo, la Amiral, pe lângă Lido", „Uh?", „Acolo mă, unde a fost Mania", „Nu ştiu mă, eu sunt din Militari."

La bar se comanda dilematic: „Auzi, dă şi mie trei ciuci" Voia să zică Ciuc, dar serveau doar Heineken.

Mai la dreapta se vorbea de cranberry: „De fapt, sunt nişte merişoare ca nişte cireşe roşii, dar când sunt verzi sunt mai negre".

La un pai se discutau chestii geometrice: „Bă, aia e raza pătratului, prostule!", „Sorry, bro, voiai să zici diagonala cercului."

La alt pai, unul trăgea de zor din el şi-l întreba pe prietenul aflat într-un stadiu mai spart decât prevede legea: „Auzi, ia zi-mi, miros cumva a băutură?"

Mai spre luni dimineaţă cineva făcea prezenţa: „Unde-i Cristi?", „A plecat, că are infecţie alimentară?", „Cum bă, de la ce?", „De la alimente."

Nu la scurt timp a fugit şi Rhadoo la cazare. A sărit omul gardul exterior şi la pupitru a apărut Cabanne. Lumea era dezamăgită straşnic că nu le-a pus omu un set d-ăla de patru zile şi cinci nopţi. Dar n-au plecat, s-au descurcat foarte bine până luni la amiază. Las' că mai vine un Sunwaves şi poate Rhadoo pune data viitoare de duminică până joi. Aştept cu nerăbdare următorul party serios. Urechi sunt peste tot, voi vedeți-vă de treabă. Sau cum zicea cineva la Suwaves 14:

„Dacă viaţa asta este main-ul, aştept cu nerăbdare after-ul." (Text de Amdraci)

Vezi mai multe fotografii de Valeriu Cătălineanu, pe site-ul său.

Citește și: Auzite la Sunwaves 13