Când Xavier Aaronson mi-a recomandat să mă uit peste blog-ul său, Babes at the Museum, n-am avut nici cea mai mică idee în ce mă bag. Are stilul ăsta subtil europene în care nu-ţi dă nimic anume de înţeles când îţi spune ceva. Când mi-a spus să-ţi arăt ceva, am avut senzaţia aia pe care o ai când ridici o cutie de Cola şi crezi că-i plină, dar de fapt e goală. Iar aici a fost invers.Şi are sens, pentru că doar un dubios ca Xavier, care ar putea să facă pentru Hitler ce a făcut Fantoma Crăciunului trecut pentru Ebenezer Scrooge, ar simula indiferenţa faţă de site-ul ăsta de neimitat. Aş putea să tot tastez aici ce este, dar am de gând să vă las să vă daţi seama şi singuri. Au şi tricouri. Asta-i mişto.
Publicitate
