O zi din viața femeilor războinice din Nepal

În fiecare zi, la ora patru dimineața, călugărițele de la mânăstirea Druk Gawa Khilwa (DGK) din Himalaya dau deșteptarea, se îmbracă în robele de arte marțiale și încep să exerseze mișcări de kung fu.

Femeile sunt mai puțin vocale în budism, unde călugării sunt cei care ocupă locurile cele mai importante. Dar asta s-a schimbat în 2008, datorită lui Gyalwang Drukpa, șeful spiritual al școlii antice Drukpa a budismului tibetan.

Gyalwang Drukpa, care mai e cunoscut și ca Jigme Pema Wangchen, e un activist pe mediu, educator și susținător al drepturilor femeilor. După ce a mers în Vietnam și a văzut cum se antrenează măicuțele, a înființat mânăstirea DGK ca să facă același lucru și pentru femeile din regiunea sa.

Mânăstirea de la periferia Kathmandu-ului, Nepal, e plină de acțiune. Există și cursuri de engleză pe lângă antrenamentele de kung fu, iar măicuțele sunt învățate tehnici din afaceri și cum să țină rugăciuni budiste. În jur de 400 de măicuțe din Bhutan, Nepal, India și Tiber trăiesc laolaltă în locul ăsta de rugăciune, în care nu-i ceva ieșit din comun ca ele să vorbească mai multe limbi.

„Am decis să mă călugăresc în 2010, iar de atunci locuiesc aici. Majoritatea oamenilor cred că măicuțele doar stau și se roagă, noi facem mai multe", a zis tânăra de 16 ani, Jigme Yangchan Ghamo, una dintre călugărițele care învață în prezent kung fu.

Nu e singura activitate fizică la care măicuțele excelează. Anul trecut, 500 de femei au mers 4000 de kilometri cu bicicleta din Kathmandu spre Leh, în India, ca să atragă atenția asupra traficului de persoane.

Măicuțele speră că artele marțiale le vor ajuta să schimbe atitudinile conservatoare referitoare la femeile din țară. Unele dintre tinere, cum ar fi Jigme Paldel Lhadol de 26 de ani, s-a alăturat mânăstirii în ciuda refuzului părinților ei.

„Încă din copilărie îmi doream să devin călugăriță, plus că nu mi-a plăcut niciodată părul lung", a zis Lhadol. Tânăra din Tibet e călugăriță de opt ani. „N-am vrut niciodată să mă căsătoresc, deși ai mei voiau asta. Cumva am reușit să vin aici și nu m-am mai întors niciodată acasă."

În afară de sărituri și mânuirea sabiei, mânăstirea e mai mult decât un centru serios de arte marțiale, e o comunitate pe care femeile o consideră acasă.

Uite ce spune Jigmet Zeskit Lhamo de 22 de ani din Himachal Pradesh, care a devenit călugăriță când avea 12 ani. „Am fost convinsă de prietenii mei să vizitez mânăstirea din Nepal în 2007", a zis ea. „Familiei mele nu i-a plăcut ideea, iar acum nu mai vreau să mă întorc acasă. Aici e acasă."