Ce sunt în stare să facă deținuții ca să rămână-n viață în închisoare

Închisoarea este un loc singuratic. Sistemul este creat să izoleze condamnații ca să-i facă să reflecte asupra crimelor pe care le-au comis. Dar pentru unii pușcăriași ideea de închisoare este atât de terifiantă încât vor „evada” dintre mase și se vor înscrie într-o unitate de protecție. Unitatea de protecție găzduiește pușcăriași care se tem pentru siguranța lor în mijlocul populației din închisoare. Oameni ca informatorii, violatorii, pedofilii și criminalii de copii.

Pușcăriașii obișnuiți supraviețuiesc după regulile care sunt romantizate în cultura stradală, dar care funcționează doar în curtea închisorii. La baza legii din închisoare stă faptul că nu cooperezi niciodată cu autoritățile. Asta generează o atmosferă suspicioasă care-i amplificată de plictiseală și îi forțează pe toți să fie cu ochii în patru după semnele de disidență.

De-a lungul timpului, suspiciunea a divizat masele în grupuri tribale, segmentând curtea după rasă, religie și etnie. Această fragmentare variază în severitate și violență în funcție de țară, cultură și situația politică.

În Australia, închisorile din Australia de Vest, teritoriul nordic și Queensland sunt dominate de prizonieri aborigeni. În New South Wales și Victoria, segregarea este majoritar multiculturală și religioasă, datorită populației migratoare extrem de răspândite.

În Victoria, închisorile au fost inițial divizate în cinci grupuri distincte; albii, koorii, asiaticii, insularii și musulmanii. De-a lungul ultimului deceniu, totuși, relațiile au depins de alianțele pușcăriașilor cu găștile de motocicliști și sindicatele criminale de afară.

Ceea ce nu se discută prea des este cum aderarea la bande aduce beneficii pușcăriașilor. Bandele pun prizonierii să treacă prin reguli care nu sunt predate la inițiere și îi protejează pe noii veniți de pârnăiașii hoțomani și prădătorii sexuali. Adițional le oferă un sentiment de apartenență care lipsește adesea în închisoare.

VICE a vorbit cu trei prizonieri despre bandele la care au aderat și de ce a fost nevoie să facă în procesul de inițiere.

Când m-am ars pentru prima oară, am fost îndeajuns de norocos să cunosc un Bandito din Geelong în autobuz. Babalâcul meu obișnuia să călătorească cu ei și îi cunoștea pe câțiva mai în vârstă. A făcut și el pârnaie, deci știau că sunt ok. Mi-a făcut cunoștință cu câțiva băieți din interior. Și când lucrurile din curte au luat o întorsătură aiurea cu alt lot (o bandă rivală de motocicliști) am fost primul care am pus cotul la treabă. Așa m-a învățat taică-miu. Unii fătălăi nu prind mingea și se cacă pe ei. Fac o pasență. Alții fug cu oportunitatea și fac ceva.

Băieții m-au echipat cu o bucată de metal ascuțită. Există o zonă a sălii de sport care nu are cameră de supraveghere. M-am dus la bădăran și l-am înjunghiat în timp ce făcea flotări. I-am tras două cu bara de metal pe spate și i-am făcut o cruce din care sărea sânge peste tot. Nu tăcea din gură, așa că îi tot spuneam: „Taci dracului din gură, fătălăule!” Voia garda acolo, dobitocul. Băieții au găsit sânge pe echipament săptămâni întregi după asta.

Deci, n-aș putea zice că a fost un test. O ardeam deja pe acolo, dar nu căutam o mână de ajutor moca, iar băiețașii importanți observă căcatul ăsta, deci nu se uită la tine ca la restul pizdelor care o freacă prin curte cu băieții. Majoritatea maimuțoilor ăștia slabi primesc un permis de la unii dintre viețași pentru că le-o sug în timpul stingerii. Mi-am câștigat locul ca bărbat, nu ca un poponar și oricând era treabă de vreo mișcare, eram chemat la datorie.

Dacă sunt musulmani, avem grijă de ei, coaie. Avm grijă de cei ca noi. Când ajung aici le dăm șampon și pastă de dinți. Ne rugăm și mâncăm împreună. Și dacă vrea cineva să ne-o tragă, mergem la război împreună. Ăsta e testul, frate, dacă ești un musulman real vei face orice pentru frații tăi. Chiar și când suntem depășiți numeric și în arme. Murim unul pentru altul și ne protejăm numele.

Ne-am luat la bătaie cu câtiva insulari anul trecut. Gagiii erau bușiți în fiecare unitate. Jumătate din băieții noștri erau la zdup (slot separat) și tot o ardeam cu ei în curte în timp ce puștanii de 19 ani se băteau cu insularii de 150 de kile. Avem tupeu, și când văd asta se pișă pe ei. Mi-am dat seama că unul dintre noii pușcăriași era puțin suspect. O parte din băieți îl aveau la mână fiindcă vindea tabac musulmanilor, așa că l-am tras deoparte, i-am dat o armă improvizată și i-am spus să facă praf pe cineva de culoare sau asiatic în curte. S-a conformat și așa și-a asigurat protecția. Știm cum arată trădarea.

Când am început să o ard cu frații, am înjunghiat un asirian în sala de sport pentru că s-a luat de unul din bătrânii noștri. Am adunat niște pietroaie și le-am îndesat în șosetă, am dat buzna peste văru-său în celulă și l-am cotonăgit și pe el. În cazul în care se gândesc să facă ceva legat de asta. Ne doare în cur, coaie. E o singură cale pentru noi, atinge-te de unul și te spargem, oriunde, oricând. Dar nu căutăm belelele. Dacă le vor ei, le spunem, „veniți, yallah!”

Pakeha (bărbații albi) se sug unii pe alții, iar, în Barwon, cu unii se joacă înainte să le permită să o ardă cu ei. Se fut unii pe alții ca să demonstreze că sunt băieți. Frate, sunt drogați și bolnavi la cap.

Fiecare are ceva de demonstrat aici, deci ești într-o continuă luptă. În special dacă ești mai mare pentru că idioții ăștia vor să-și impresioneze băieții spunându-le că s-au bătut cu cei mai malaci din unitate. Vrei s-o arzi cu noi, trebuie să fii gata să ți-o iei. Mulți dintre băiețașii noștri și-au luat-o. Este un obicei mai vechi din închisorile din Noua Zeelandă și de pe străzi să o arzi în bande. Unul din tipii noștri mai în vârstă din Noua Zeelandă este extrem de dur și tocmai a fost deportat pentru că a încercat să înființeze Black Power în închisorile de aici.

Prima oară când le-am spus că vreau să ader, am primit o mamă de bătaie. A continuat preț de câteva runde. Am mers în celula unui tip. Am încuiat și ne-am pornit. Am fost chiar ok pentru primele două runde, dar apoi unul dintre băieți mi-a tras un uppercut din neant. Am văzut sânge și m-am ațâțat mai tare. Mi-a tras una-n cap și m-a izbit de perete. Dar când se termină înveți că trebuie să fii în aceeași linie cu băiețașii tăi dacă vrei să le câștigi încrederea. Mi-am spart nasul, dar m-am călit. Pentru că atunci când se-mpute treaba, toată lumea știe cum arată ce-i mai rău. Noi suntem cei mai răi, stând unii peste alții, călcându-ne în picioare. Așa că atunci când alt mârlan o face, deja ai trecut prin asta, la fel și tipul de lângă tine, nu avem frică.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.