Români care au trăit anii ‘90 mi-au spus ce ar vrea să aibă cei născuți în anii 2000

Cam ce șoc ar fi pentru generația care știe doar anii 2000, când ar afla că lumea folosea telefoane ca să vorbească la ele? Sau că trimitea scrisori sau scria de mână? Nu zic că adolescența nostră a fost mai mișto decât a puștilor de azi, ăia ce par conectați la priză oriunde ar merge și pentru care smartphone-ul pare o prelungire a mâinii. Dar, da, sunt de părere că noi, cei de vârste de 30+, am fost mult mai prezenți decât ei. Și, odată cu îmbătrânirea noastră, a îmbătrânit și ultima generație care știa să comunice face to face.

Am vrut să aflu dacă anii ‘90 au chiar atâtea părți mișto și am vorbit și cu alți membri ai acestei generații, prima generație de adolescenți liberi din România.

„Cred că cel mai mișto erau simplitatea vieții și că nu eram așa de conectați ca acum. Telefoanele fixe erau mișto pentru că trebuia să te duci tu la el ca să-l folosești. Nu știai cine te sună și nici nu-ți făceai așa mari probleme, de obicei te bucurai când sună telefonul. Acum, dacă vezi număr necunoscut, ți se ridică părul în cap. Puteai să faci o gafă fără să te gândeșți că ți-a făcut cineva poză sau te-a filmat și că o să apari pe Facebook sau YouTube.

Dacă aveai calculator, puteai să pui mileu pe el, că nu stătea tot timpul pornit: era un moment special când te așezai la calculator. Te vedeai cu oameni fizic, aveai libertatea să-ți creezi personalitatea interacționând face to face. Puștii de azi cred că sunt socially awkward. Am auzit o chestie mișto: acum, copiii își creează un brand în loc să-și creeze o personalitate.“

„Pe atunci, exista acel «afară în față blocului» - unde făceai ce voiai, fără control parental, fără telefoane mobile cu GPS. Iar părinții, în loc să le ia copiilor device-uri cadou, ca acum, îi trimiteau în excursii. Existau vacanțele la bunici la țară, unde mâncai ce apucai, fără teamă de microbi. Se făceau petreceri cu bani puțini și, neavând atâtea surse de inspirație, moda nu era un must.”

„Eram activi și eram vii, nu aveam tehnologie care să ne țină în casă. Eu mă jucam de-a v-ați ascunselea în spatele blocului, mă ascundeam sub mașini, făceam bombe cu carbid, mă băteam cu praștia și cu pistolul cu bile, jucam fotbal în praf de un centimetru grosime.“

Asta cu starea ai înțeles-o: simplitate, libertate, exista viață și-n afara social media. Și mai e ceva, dacă mi-este permis s-o spun fără să jignesc pe cineva: adolescenții din ’90 nu se ofensau atât de ușor și puteau să se uite la seriale ale vremurilor, Seinfeld, Friends sau Doi bărbați și jumătate, fără să le caute vini incorecte politic.

„Îmi plăceau casetele și că trebuia să derulezi, adică nu primeai direct ceea ce voiai, trebuia să lucrezi pentru asta, să aștepți. Când apăsai play și era piesa ta, creștea inima în tine. Casetele cu bandă magnetică erau de o simplitate elegantă, dacă mi se permite a spune. Cred că, azi, casetele intră pe hipstereală, cum a fost cu vinilul și polaroidul, în anii trecuți. Și nu cred că oamenii le cumpără azi ca să le asculte. Sunt precum cărțile alea din colecția de la Adevărul: lumea le ia că să dea bine în bibliotecă.“

„Îmi plăcea să mă joc Brick Game: jocul acela cu sunete enervante pentru cei din jur, să port blugi stretch, să particip la campionate de elastic organizate în faţa blocului, să mestec gumă Turbo, să fac baloane, apoi să strâng surprizele din pachetul de gumă şi să îmi imaginez cum ar fi să am eu maşinile acelea.“

„Eu îți pot face un top 10 cu ce au însemnat anii ’90 pentru mine, cu lucrurile care au dispărut și de care mi-e dor.

1. Băuturile la dozator TEC, în special cele cu aromă de kiwi.
2. Insignele cu cântăreții preferați. În vremurile alea vorbim de Michael Jackson, MC Hammer, Vanilla Ice.
3. Revista Bravo cu ai ei rubrică de educație sexuală și poze explicite.
4. Înghețata Delta pe băț sau la cornet.
5. Concertele gratuite de la baza Keoke.
7. Pagerul.
8. Primele două secunde gratuite în rețeaua mobilă.
9. Sandy Bell și oracolul.
10. Guma de mestecat Bervery Hills, 90210, cu abțibilduri cu actorii din serial.“