18+

Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unei experte în educație sexuală din România

Adriana Radu povestește despre ce se întâmplă în culisele SEXUL VS. BARZA, singurul canal de YouTube din România dedicat educației sexuale.
Iulia Roșu
Bucharest, RO
13.4.18
Adriana Radu, fondatoarea „SEXUL vs BARZA”

Despre SEXUL vs BARZA am aflat prima dată în 2014, adică la un an după ce Adriana Radu a lansat platforma online, urmată de un canal YouTube care a devenit între timp cel mai util instrument prin care tinerii români învață educație sexuală. Adriana, 28 de ani, a reușit prin munca asta voluntară din ultimii șase ani să ajute zeci de mii de copii, adolescenți și tineri curioși să afle răspunsuri la problemele legate de schimbările fizice din corpul lor, de sex și relații, de igienă și sănătate.

Publicitate

În România, doar 6% din elevi au acces la educație sexuală, în timp ce peste 30% din copiii cu vârste între 9 și 18 ani au văzut cel puțin o dată un material pornografic pe internet. Cu toate adevărurile astea pe masă, încununate de locul întâi în Uniunea Europeană la mame minore, parlamentarii români trec tacit în Senat legea „Inocența Copilăriei” care vrea să-i bage la închisoare (între 3 luni și 2 ani) pe profesorii care fac educație sexuală în școli, fără acordul părinților. Inițiată de fostul deputat PSD, Ninel Peia, în 2016, legea asta n-a ajuns încă în Camera Deputaților, dar simplul fapt că este în Parlament e rușinos pentru România.

Așa că atunci când legile nu te ajută, o fac ONG-urile sau acei oameni dedicați și cu multă, foarte multă energie. Adriana Radu e unul dintre ei și, probabil, cea mai recognoscibilă voce care militează pentru obligativitatea educației sexuale în școlile din România. A făcut aproape 90 de clipuri pe YouTube, a răspuns la peste o mie de întrebări, a reușit să strângă 34 de mii de abonați la canalul SEXUL vs BARZA și o comunitate de 12 mii de oameni pe Facebook. N-a făcut niciun ban din acest voluntariat, dar a ajuns să coboare de pe internet în viețile offline ale tinerilor români, să țină workshop-uri în școli și să-i ajute să se cunoască mai bine.

Astăzi, la aproape șase ani de la primul clip pe educație sexuală, Adriana are nevoie de ajutor pentru a-și continua proiectul online și a lupta pentru cauza educației sexuale în România. Poți contribui și tu cu o donație recurentă de trei euro, iar ca să faci asta poți să intri aici: www.sexulvsbarza.ro/sustine/

„Aș avea nevoie de cam 500 de euro pe lună. Și mereu zic că dacă aș avea 1 000 de euro pe lună, aș salva România”, îmi spune Adriana râzând. Eu cred că-i un scenariu mai realist decât ăla în care parlamentarii români confruntă direct mințile conservatoare de la Coaliția pentru Familie.

Adriana a studiat în Franța, apoi în Germania și acum locuiește în Berlin. Dintre toate școlile absolvite, cel mai bine o recomandă masterul de Sănătate Publică la Facultatea de Medicină din Berlin. Adică, poți să ai încredere că titulatura de „specialist în educație sexuală” nu e doar o etichetă aruncată ca să dea bine. În plus, eu aștept cu nerăbdare rezultatele lucrării sale de master, în care, după o muncă sisifică, a calculat în ce măsură ar economisi statul român în domeniul sănătății, dacă educația sexuală ar fi obligatorie în școli, la nivel național.

Publicitate

Și dacă nici asta nu te-a convins să o susții financiar, găsești mai jos un interviu despre ce înseamnă proiectul SEXUL vs BARZA, care vrei-nu-vrei sparge tabuuri și te poate surprinde cu informații noi chiar dacă ai pătruns demult în lumea sexului.

VICE: Câți ani aveai când ai pornit SEXUL vs BARZA și ce te-a împins să faci asta?
Adriana Radu: Am un origin story care spune că la 23 de ani am fost inspirată să fac ceva în legătură cu educația sexuală în România după ce am văzut cum se face educație sexuală la clasa a patra într-o școală din Germania. Am lucrat acolo un an ca asistentă de limbă, după ce am absolvit două licențe de literatură – franceză și germană – în Franța. Adevărul mai e că la universitate în Franța, la Lyon, am făcut multe cursuri din diferite direcții – antropologie, drept, feminism în literatură – și asta mi-a deschis mintea spre a înțelege sistemele care susțin inegalitatea în societate.

Ce ai învățat tu despre nevoia de educație sexuală din canalul tău?
Am învățat că nevoia de cunoaștere e mare pe acest plan și că suntem toți la fel, adică avem frici comune legate de sexualitate. Am învățat că nu numai tinerii au nevoie de educație sexuală, ci și adulții; că oamenii nu au nevoie doar de informații, ci și de servicii adecvate. Mi-a scris de curând un tip care avea o problemă micuță cu penisul și i-am spus ce le spun multora: că, deși am un master în sănătate publică, nu sunt medic și ar trebui să meargă la medic dacă își face griji. El mi-a răspuns „Lol. Nu mă duc la medic.” Oamenii nu vor să meargă la medic în România și îi înțeleg. Pentru un tânăr de 16 ani e un coșmar să meargă singur în sistemul de sănătate din România.

Publicitate

Ai fost invitată să vorbești, între altele, și la ultima conferința internațională a OMS despre educație sexuală. Cum ar trebui să se desfășoare educația sexuală conform standardelor europene după care și tu te ghidezi în munca ta?
Educația sexuală potrivit OMS se bazează pe niște motivații și niște principii clare. De exemplu, faptul că sexualitatea este o parte centrală a ceea ce ne face oameni – ne naștem ca ființe sexuale și avem un potențial sexual. În contextul ăsta, educația sexuală ajută tinerii pentru viață în general, îi ajută să formeze și să aibă relații umane satisfăcătoare și să-și dezvolte personalitatea într-un fel sănătos. Apoi, OMS vede educația sexuală ca parte din drepturile omului în planul sexualității și al reproducerii. Apoi, educația sexuală se face conform vârstei, iar OMS a stabilit un soi de supertabel cu grupurile de vârstă și temele și modalitățile adecvate de discuție pentru fiecare grup de vârstă. Educația sexuală trebuie să fie bazată pe informații corecte din punct de vedere științific; trebuie să fie bazată pe egalitatea de gen, autodeterminare și acceptarea diversității.

Sunt unii susținători ai Coaliției pentru Familie și ai Pro Vita care nu se opun total educației sexuale, dar problema lor principală este că educația sexuală i-ar transforma pe copii în persoane gay. Să fie asta cea mai mare teamă a românilor când se gândesc la educația sexuală?
Educația sexuală este înțeleasă, tot potrivit OMS, ca o contribuție către o societate justă și plină de compasiune, iar pentru a deveni această societate trebuie să pornești de la educarea indivizilor și a comunităților. Eu cred foarte tare în potențialul transformator al educației sexuale pentru o societate. Coaliția pentru Familie și Pro Vita simt și ele acest potențial, dar comunică defectuos și manipulator despre care ar fi acesta.

Nu e creștin să vrem o societate justă și plină de compasiune?

Educația sexuală nu te face gay, e foarte clar. Dacă, respectând dreptul la informație al tinerilor, vorbesc la o oră de educație sexuală despre tema orientărilor sexuale și zic „Unii oameni sunt gay. A fi gay nu e o boală, ia aici sursa”, atunci tinerii care mă aud spunând acest adevăr științific nu vor deveni automat gay. În același timp, adevărurile științifice își fac treaba și, pe termen lung, destigmatizează persoanele gay care trăiesc în România.

Ai scris aici care sunt temele principale ale întrebărilor primite la clipurile tale. Care ai spune că este curiozitatea cea mai mare a tinerilor români?
Da, am mai povestit că 75% din întrebările pe care le primesc sunt legate de-o potențială sarcină. Îmi scriu fete foarte îngrijorate, de obicei. Și aici am învățat că nu e suficient să gândești: „Mânca-ți-aș, dar de ce nu ai refuzat să faci sex, dacă tipul nu voia să folosești prezervativ?”. E vital să o întrebi pe tipă ce s-a întâmplat, care a fost contextul în care a făcut sex neprotejat. Și mai cred că destule prime dăți se întâmplă într-o situație de coerciție sexuală. Asta mi se pare super super grav.


Ai primit și reacții negative la clipurile tale, mă aștept să nu fi scăpat de hate-ul internetului?
Da – „să-mi bag pula în cupa ta menstruală” e un comentariu care mi-a rămas în minte, ca exemplu cel mai fresh. Primesc o mulțime de comentarii nașpa. Nu răspund niciodată la ele.

Care au fost cele mai mari dificultăți pe care le-ai întâmpinat în menținerea canalului de YouTube?
Eu mereu am vrut ca SEXUL vs BARZA să fie doar un proiect online, dar alți colegi din ONG-uri mai old school mi-au tot propus să organizăm evenimente live. Și am făcut asta mult timp – am organizat evenimente multe și mari, cu zero resurse și ajutor de la doar câteva persoane. Am ajuns în biblioteci publice, licee și universități în București, pe la Sinaia, Roșiorii de Vede, în Oltenița - de unde sunt eu. Dar e supergreu să alergi după toate acordurile pe la inspectorat și pe la directori de instituție. Ultima dată când am fost într-un liceu, anul ăsta școlar, directoarea m-a dat afară după ce un părinte s-a plâns că se vorbește prea mult despre sex la ora de educație sexuală.

În plus, acum doi ani, când m-am mutat la Berlin și am început masterul de Sănătate Publică la Facultatea de Medicină de aici, am fost forțată de împrejurări să îmi pun energia numai în canalul de YouTube SEXUL vs BARZA. În timpul ăsta el a crescut cel mai mult. A fost cea mai bună decizie.

Cât durează, în ore adunate, să faci un clip cap-coadă?
Documentare științifică, scris, făcut duș, machiat, făcut exerciții de dicție, instalat cameră și sunet, filmat, editat, uploadat, distribuit, monitorizat distribuire. Minim două zile de muncă. Și, ca să fiu relevantă cu conținutul pe care îl produc, trebuie să investesc timp să urmăresc ce discută tinerii online, să analizez de ce informații au nevoie din întrebările pe care mi le pun, să văd ce fac alți vloggeri, să văd ce discuții sunt în societate, ce cazuri se mai întâmplă prin x și y loc ca să răspund imediat cu un clip, ce văd ce mai zice opoziția și cum pot răspunde. SEXUL vs BARZA e mereu on my mind.

Te-ai gândit vreodată să lași baltă proiectul, dacă e atât de solicitant?
Am avut un singur moment în care am vrut să renunț și asta a fost în toamna asta. Tocmai se terminaseră doi ani în care am făcut masterul și am scris o lucrarea dificilă despre consecințele economice ale educației sexuale în școli. Pe lângă bursa DAAD, ca să mă descurc financiar, aveam un job de student, făceam freelance și publicam câte un clip o dată la două săptămâni. Pe lângă asta, online lumea îmi punea întrebări întruna pe teme de sex ed și nu mai puteam duce responsabilitatea. Eram frântă. În decembrie mi-am tăiat wifi-ul din casă – e încă tăiat - și am încercat să am grijă să-mi treacă burnout-ul.

Publicitate

Nu a venit niciun brand la tine cu propuneri pentru a susține clipurile și, implicit, o campanie de educație sexuală în școli?
Nu prea a venit nimeni din zona de brand-uri. Am tot aplicat la fonduri, dar n-am primit niciodată nimic. Nu știu de ce, uneori mi se părea că pentru finanțatori SEXUL vs BARZA sună deja prea bine, la ce să-mi mai dea bani dacă rezultatele sunt deja acolo. În plus, foarte des fondurile sunt legate de scheme în care trebuie să-mi distorsionez scopul ca să se potrivească cu ce proiecte vrea să susțină finanțatorul.

Ah, și dacă se întreabă cineva dacă fac bani din ads pe YouTube – YouTube îți trimite primul cec pe clickuri pe reclamele care apar pe videoclipuri când s-au strâns 100 de dolari. Șase ani mai târziu, tot n-am primit primul cec.

Cel mai vizualizat clip de pe SEXUL vs BARZA și cel la care Adriana spune că a muncit cel mai mult.

Atunci de ce ai faci crowdfunding abia acum, după aproape șase ani?
Am fost mereu reticentă la ideea de-a trăi din cauza pentru care lupți, cred că poate fi o chestie periculoasă. În același timp, educația sexuală ocupă atât de mult timp în viața mea, încât îmi dau seama că n-a fost și nu va fi niciodată doar un hobby. Am devenit un specialist la nivel național și internațional, iar anul trecut am refuzat un job la Medici Fără Frontiere pentru SEXUL vs BARZA. Mi-e clar că pentru ca proiectul să fie sustenabil pe termen lung am nevoie de susținere financiară.

Ai ajuns să discuți despre educație sexuală și cu parlamentari de la noi. Crezi că s-a schimbat atitudinea românilor vizavi de subiectul ăsta sau că sunt șanse în viitorul apropiat?
Da, luna trecută am găsit niște parteneri excelenți de discuție în deputații Cristina Iurișniți de la USR și în Adrian Dohotaru, neafiliat. Eu am lucrat în Bundestag la un moment dat și acolo am învățat că cine discută cu politica e aproape de ea. E important acest dialog între oameni cu priorități asemănătoare. Nu trebuie să uităm că vreo 30-35% din gospodăriile din România nu au acces la internet și e important ca educația sexuală să se facă în școli, pentru ca acest tip de informații să ajungă la cei mai vulnerabili copii și tinerii din România. Ori, eu pentru asta lupt și va fi o luptă lungă.