Am fost într-unul din restaurantele dubioase controlate de regimul din Coreea de Nord

„Fără fotografii! Fără fotografii!", îmi strigă o femeie într-o rochie galbenă de satin în timp ce aleargă spre mine pe tocuri, pe asfaltul crăpat. E drăguță, cu pielea palidă acoperită de un strat de pudră și părul negru strâns în coadă. Văd alte două perechi de ochi care mă privesc din spațiul întunecos din spatele sticlei. N-ar trebui să mă surprindă. Coreea de Nord n-a avut niciodată o relație bună cu presa.

Când Republica Democrată a Poporului a hotărât să lanseze o campanie globală de PR, evident că a vrut s-o facă în cel mai mare secret. În prezent, există peste o sută de restaurante cu tematică nord-coreeană răspândite prin toată lumea, cu scopul de genera venit pentru guvern și să ne educe despre glorioasa cultură a țării. Mai multă lume suspectează că restaurantele astea îi ajută să spele și niște bani. Chelnerițele, alese pentru frumusețea și patriotismul lor, nu au permisiunea să plece din sediu nesupravegheate. Conform mai multor rapoarte, când afacerile merg prost, salariile lor sunt primele care scad. Anul acesta, 13 persoane dintr-un astfel de restaurant din China, 12 femei și un bărbat, au dezertat în masă și s-au refugiat în Coreea de Sud. Puțini alți angajați au avut curajul să-și asume acest risc.

Când am descoperit că în Bangkok sunt mai multe restaurante din lanțul Pyongyang, mi-a fost stârnită imediat curiozitatea. Cum nu au site și nici nu știu să vorbească limbi străine – la telefon râdeau înăbușit pentru că nu înțelegeau nimic din ce spun – nu par să se dea peste cap ca să atragă clienți. Am ajuns cu greu, cerând indicații prin cartier, la restaurantul Pyongyang Okryu. În naivitatea mea, am presupus că nimeni n-o să observe dacă trag câteva cadre cu aparatul în exterior, deși pe ușă era un semn clar că nu ai voie să faci fotografii.

Câteva minute mai târziu, îi juram fetei în rochie galbenă că nu voi mai face nicio fotografie și că vreau doar să iau prânzul. M-a privit sceptică și m-a întrebat: „Mâncarea nord-coreeană delicioasă?"

„Da, foarte delicioasă", îi zic. „Îmi pare foarte rău că v-am supărat."

Încă nesatisfăcută, mă așează în spatele unei camere scăldată în lumină fluorescentă decorată cu beteală și picturi kitschoase, după care se postează într-un colț și se uită fix la mine. De câte ori are treabă și e nevoită să plece, e înlocuită de una dintre cele două colege ale ei – îmbrăcate în rochii roșu cu albastru. În următoarele două ore, pleacă și ceilalți doi clienți și începe o ploaie torențială. Mănânc „tăieței cu carne de vită " care nu conțin tăieței și un fel de mâncare de legume, în timp ce în fundal bubuie muzică patriotică. În tot timpul ăsta, sunt supravegheată de escortele mele roș-albastre.

După ce ploaia încetează, plătesc nota (vreo douăzeci de dolari) și țâșnesc pe ușă.

„Mâncarea nord-coreeană delicioasă", îmi zice fata în rochie galbenă, în semn de rămas bun. Chelnerițele aprobă din cap la unison. Da, da, așa este.

Ca să nu mă mai întorc și să atrag atenția, renunț la aparatul foto masiv și îmi încerc norocul la restaurantul Pyongyang Haemaji de pe strada Sukhumvit, de data asta cu smartphone-ul unei prietene. Reclama are niște personaje animate în costume nord-coreene tradiționale și pe vitrină sunt lipite fotografii turistice promoționale. Nu se vede deloc înăuntru.

În interior, restaurantul e gol. În loc de muzică tradițională, în sală domnește o tăcere grea și inconfortabilă. Chelnerița noastră are ochi mari și față de porțelan. Nu vorbește engleză, dar reușim să scoatem de la ea că are douăzeci de ani și că vine din Pyongyang și că mâncarea nord-coreeană e delicioasă.

Și la restaurantul ăsta chiar e delicioasă, în mod special. Deși n-am încercat clătitele autentice în stil Osaka, prăjiturile din orez cu alge au fost excelente. Cel mai bun a fost Pyongyang naengmyeon, o specialitate de tăieței alunecoși într-o supă picantă, cu ouă fierte tari, carne de porc și condimente pe care chelnerița noastră le-a asamblat metodic timp de cinci minute în care a chicotit încontinuu. Din fundal, se uitau la noi colegele ei. Una dintre ele a început să se uite la un perete și să cânte de una singură.

„Tu cânți?", o întreb pe chelnerița noastră. Zâmbește și aprobă din cap. Restaurantele astea sunt renumite nu doar pentru mâncarea delicioasă, ci și pentru spectacolele muzicale nocturne.

„În seara asta. Veniți?" Cum am putea să nu venim?

Și astfel ajung într-un restaurant nord-coreean pentru a treia oară în 36 de ore. E seară și mă uit la o femeie într-o rochie cu paiete verzi care cântă cea mai înduioșătoare versiune la „My Heart Will Go On " pe care am auzit-o vreodată. Unele cuvinte sunt pocite sau lipsesc, dar pot spune cu mâna pe inimă că Céline Dion n-a cântat-o vreodată atât de sincer. Celelalte colege se leagănă pe niște tocuri vertiginoase, în timp ce doi afaceriști sud-coreeni – singurii clienți în afară de noi – ciocnesc cu bere Singha. O chelneriță cu ochi de șoim se învârte pe lângă masa noastră, atentă.

Camera e goală, dar nimic nu pare să le descurajeze pe cântărețe. Cu zâmbetul fixat pe buze, alunecă grațios prin mulțimea invizibilă, iar tocurile li se aud pe linoleu aproape la unison. Draperiile din jurul scenei foșnesc și dezvăluie două-trei femei în rochii albe care își așteaptă rândul la scenă. Ne îndreptăm spre ușă și auzim un cor de „bye-byeee! " care ne urmărește în bezna nopții.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Coreea de Nord pe VICE:
Povestea regizorului și a actriței răpiți ca să facă filme de propagandă-n Coreea de Nord
Coreea de Nord are doar 28 de site-uri
Coreea de Nord o să continue să testeze arme nucleare indiferent de acțiunile Americii